x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Operatiunea Ceata si fum Arhivele Securitatii, ascunse la Bran

Arhivele Securitatii, ascunse la Bran

27 Mar 2005   •   00:00

Operatiunea "Ceata si fum"

Gelu Voican Voiculescu, cel care a "gestionat" ruinele fostei Securitati dupa Decembrie ’89, afirma ca este posibil ca unele dintre dosarele DSS sa fi fost sustrase ori copiate de fostii securisti care le-au avut in lucru. O parte din arhiva microfilmata de afla la Bran.


  • de V. SURCEL, A. MOGOS
  • SPECIAL
  • Dosarele Securitatii, dublate pe microfilme



    GARDA DE CORP. Gelu Voican Voiculescu, (stanga) un personaj bizar, care, in zilele si noptile fierbinti ale Revolutiei nu s-a dezlipit de Ion Iliescu
    Imediat dupa Revolutia din Decembrie ’89, fosta Securitate a fost trecuta in subordinea directa a lui Gelu Voican Voiculescu. Un personaj ciudat, care, dupa ce fusese cioclul Ceausestilor, ar fi trebuit sa fie si groparul DSS.

    La inceputul anului 1990, Ministerul Apararii Nationale a intrat in posesia arhivelor Securitatii pe care, in lunile care au urmat, s-a grabit sa le ascunda. Apoi, incepand cu luna martie 1990, dupa infiintarea celui mai important dintre serviciile secrete post-revolutionare, o parte insemnata a acelor arhive a trecut in subordinea SRI. Intre decembrie 1989 si martie 1990, ruinele fostei Securitati au fost "administrate" de Gelu Voican Voiculescu, un personaj bizar, aparut parca din neant, pe care Revolutia l-a "propulsat" mai intai in functia de viceprim-ministru al Guvernului provizoriu, apoi in cea de deputat de Buzau si, ceva mai tarziu, l-a facut ambasador prin indepartatele tari africane. Acum, cand vine vorba despre arhivele Securitatii, Gelu Voican Voiculescu arata cu degetul spre Armata.

    YOGHINUL SI REVOLUTIA. Inca din ziua de 22 Decembrie 1989, cand Televiziunea Romana Libera incepuse sa prezinte in premiera mondiala filmul unei revolutii transmise in direct, pe micile ecrane si-a facut aparitia un personaj straniu, care, ca un veritabil bodyguard, nu s-a mai dezlipit de Ion Iliescu. Era Gelu Voican Voiculescu, un om cu o statura atletica si figura ciudata, pe care nu se clintea absolut nici un muschi. In orele tarzii ale noptii de Craciun din 1989, cand aceeasi Televiziune Libera abia a catadicsit sa transmita filmul procesului si executiei lui Nicolae si Elenei Ceausescu, printre figurile celor care i-au judecat si condamnat la moarte pe cei doi "mareti conducatori" s-a putut remarca si barba alba, tunsa scurt a aceluiasi Voican Voiculescu. Apoi, abia prin aprilie 1990, cand Televiziunea a mai prezentat un alt film referitor la acest subiect, s-a vazut ca tot Voican a organizat si funeraliile Ceausestilor. Ceva mai tarziu s-a aflat ca vicepremierul pus in functie de noua Putere era un individ cu preocupari ezoterice complexe, specialist in astrologie si probabil practicant de yoga. Preocupari ezoterice confirmate mult mai tarziu, cand s-a aflat ca, inainte de inhumarea lui Nicolae Ceausescu, Voican, din motive numai de el stiute, a desenat pe capacul sicriului semnul lui Marte, anticul zeu al razboiului.

    SEF AL SECURITATII ABIA DESFIINTATE. In lucrarea "Mostenitorii Securitatii", istoricul Marius Oprea descrie pe larg o succesiune haotica de masuri luate in ultimele zile ale anului 1989 de Puterea provizorie nou-instalata la Bucuresti in privinta fostei Securitati. "O mutare deloc lipsita de importanta pe tabla de joc a acelor zile a reprezentat-o emiterea pe 26 decembrie, de catre CFSN, a unui decret cu un unic articol, care avea urmatorul continut: "Se numeste in functia de ministru al Apararii Nationale generalul-colonel Nicolae Militaru". Suspectat de Ceausescu de tradare in favoarea KGB-ului, generalul Militaru fusese indepartat din functiile de comanda de peste un deceniu, timp in care s-a aflat sub supravegherea atenta a Securitatii. Odata instalat in functia de ministru al Apararii, acesta a semnat, alaturi de Ion Iliescu, un nou decret privind soarta fostului DSS. La articolul 1 al Decretului CFSN nr.4 se preciza: "Trec in componenta MApN Departamentul Securitatii Statului si Comandamentul Trupelor de Securitate, impreuna cu organele si unitatile din subordinea acestora. Sunt incluse in acestea structura, bugetul, personalul, armamentul, munitia, tehnica din dotare, fondurile fixe, precum si activul si pasivul din tara si din strainatate". Deci, cu toate ca despre arhivele Securitatii nu se pomenea absolut nimic, formal, acestea trecusera inca din 22 decembrie in subordinea Ministerului Apararii. Insa, pe 31 decembrie, imediat dupa arestarea lui Iulian Vlad si a apropiatilor acestuia, presedintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit comandant al "Departamentului Securitatii Statului" pe Gelu Voican Voiculescu, la acea data viceprim-ministru in Guvernul provizoriu". In continuare, istoricul Marius Oprea afirma ca in seara aceleiasi zile, la ora 22:00, Voican Voiculescu a organizat la sediul Ministerului de Interne o sedinta extraordinara, la care i-a invitat pe ofiterii superiori din Securitate. La acea intrunire, el le-a garantat ofiterilor DSS ca noua Putere nu va purta un razboi contra lor, ci se va limita doar la destructurarea institutiei. Apoi, incepand cu 2 ianuarie 1990, generalul Nicolae Militaru si acelasi Gelu Voican Voiculescu au coordonat preluarea de catre MApN a Securitatii. "Concret, s-a trecut la analizarea organigramei acesteia si la creionarea viitoarelor structuri informative ale Romaniei. Ele au avut ca baza personalul si logistica Securitatii, care in mod formal nu a fost niciodata desfiintata. Reamintim ca, prin Decretul semnat in 26 decembrie de Ion Iliescu si Nicolae Militaru, Directia Securitatii Statului era trecuta in componenta MApN, dar, cu toate acestea, pe 31 decembrie 1989, la comanda acesteia a fost numit vicepremierul Gelu Voican Voiculescu". Iata cum Voican a fost pus sa conduca o Securitate care abia fusese desfiintata.

    "CIOCLUL CEAUSESTILOR". Voican Voiculescu (centru) a fost de fata cand Ceausestii au fost condamnati la moarte. Tot el a fost si cel care i-a condus pe "ultimul drum"

    "INTRE CLITORIS SI METAFIZICA"… SECURITATII. Chestionat in legatura cu preocuparile sale ezoterice, Gelu Voican Voiculescu, care pe atunci era inca viceprim-ministru, a dat in primavara anului 1990 o declaratie care a facut deliciul intregii prese din acea perioada: "Eu ma situez intre metafizica si clitoris". Nu se stie cat adevar spiritual continea acea afirmatie, dar un lucru este cert: Gelu Voican Voiculescu a participat din plin la "alchimia" integrarii angajatilor fostei Securitati in structurile primelor servicii secrete infiintate dupa Revolutia din decembrie 1989. In lucrarea mai sus amintita, istoricul Marius Oprea descrie pe larg aceste transformari subtile. "Astfel ca primul care "cladeste" pe ruinele Securitatii este fostul vicepremier al Guvernului provizoriu, Gelu Voican Voiculescu. Alegerea nu a fost intamplatoare. El se achitase cu succes in ochii protectorului sau, Ion Iliescu, de dificila misiune a procesului si executarii Ceausestilor. (…) Ca viceprim-ministru, dormea in Palatul Victoria, fara sa se desparta de un pistol automat, de dosarele de la Securitatea Municipiului Bucuresti (facute cadou de securistii pe care ii angajase) si de carnetelele sale: citea din dosare cu asiduitate doar primele file, "fisele de cadre"". Intr-adevar, de numele lui Gelu Voican Voiculescu este legata infiintarea primului serviciu secret post-decembrist: UM 0215, din subordinea Ministerului de Interne. Initial, acest organism nou-creat s-a numit "Directia de Paza a Obiectivelor de Interes Politic". In continuare, Marius Oprea descrie astfel spectaculoasa "schimbare la fata" a fostilor securisti: "Infiintarea UM 0215, in cadrul MI, si implicarea acestui ciudat personaj (n.r. - este vorba despre Gelu Voican Voiculescu) in formarea primului serviciu de informatii pentru uzul noii puteri vor da aripi fostilor securisti. Cu mult inaintea crearii SRI, aici se vor grupa fostii angajati ai unei unitati de elita a fostului regim: Securitatea Municipiului Bucuresti. 260 dintre acestia au fost selectati si au acceptat oferta de a lucra in noul serviciu secret. Oficial, acesta il avea in frunte pe amiralul Cico Dumitrescu, dar el era condus din umbra de Voican Voiculescu, secondat de consilierul sau, generalul de Securitate Nicolae Doicaru, si de colonelul Viorel Tache". Este de la sine inteles ca fostii securisti, trecuti "cu arme si bagaje" in noul serviciu de informatii, nu au venit cu mana goala la "Doi s’un sfert" (cum i s-a mai spus UM 0215). Dosarele aduse cu ei sau macar informatiile pe care acesti "specialisti" le-au obtinut in munca lor, dusa decenii la rand pe "tarlaua" Securitatii, au devenit niste arme redutabile, folosite din plin in cele mai dure episoade ale crancenului razboi politic la care asistam, de peste 15 ani, in tara noastra. Dar despre aceste dosare sau informatiile secrete continute de ele nu mai vorbeste acum absolut nimeni.

    ARHIVA
    "Dosarele nu aveau cum sa dispara. Arhiva era practic un depozit pe care eu nu l-am vazut niciodata. Dosarele care erau in lucru erau trimise pe masura ce erau finalizate la arhiva. La aceste dosare, care mai erau inca in lucru, mai aveau acces diversi ofiteri si este posibil sa fi fost luate sau copiate parti din dosare. In afara de asta, din cate stiu eu, de-a lungul timpului toata arhiva Securitatii a fost microfilmata. Microfilmele exista si au fost duse de Armata undeva la munte, fie la Bran, fie la Rasnov"
    Gelu Voican Voiculescu - fost viceprim-ministru
    "PISTOLARUL"
    "Primul care "cladeste" pe ruinele Securitatii este fostul vicepremier al Guvernului provizoriu, Gelu Voican Voiculescu. Alegerea nu a fost intamplatoare. El se achitase cu succes in ochii protectorului sau, Ion Iliescu, de dificila misiune a procesului si executarii Ceausestilor (...) Ca viceprim-ministru, dormea in Palatul Victoria, fara sa se desparta de un pistol automat, de dosarele de la Securitatea Municipiului Bucuresti (facute cadou de securistii pe care ii angajase) si de carnetelele sale"
    Marius Oprea - "Mostenitorii Securitatii"

    GENERALUL STANCULESCU TACE

    Unul dintre oamenii care stiu foarte bine ce anume s-a intamplat cu arhivele Securitatii preluate de Armata este generalul (r) Victor Athanasie Stanculescu (foto), numit ministru al Apararii Nationale in februarie 1990.
    Ca ministru in perioada respectiva, el ar putea sa dea unele lamuriri legate de situatia arhivelor Securitatii si a Cancelariei PCR, care, in ianuarie 1990, fusesera trimise Armatei. Mai mult, Stanculescu ar putea elucida situatia acestor arhive atat in momentul in care le-a preluat, cat si atunci cand le-a predat. O alta situatie interesanta despre care ar putea sa aiba cunostinta este cea a arhivelor Directiei a IV-a de Contrainformatii Militare. Insa generalul Stanculescu a refuzat sa discute despre dosarele fostei Securitati, multumindu-se sa declare: "Arhivele au fost preluate de Militaru, iar pe asta nu mai aveti de unde sa-l luati. Altceva nu mai spun. Eu acum sunt in ancheta si refuz sa mai stau de vorba cu vreun ziarist, oricare ar fi tema".

    Gelu Voican Voiculescu: "Arhivele nu aveau cum sa dispara"


    De curand, Gelu Voican Voiculescu, fostul viceprim-ministru din perioada Guvernului provizoriu al CFSN, ne-a acordat un scurt interviu referitor la perioada tulbure traversata de Romania la inceputul anului 1990, dar si la soarta arhivelor Securitatii, trecute atunci in "custodia" Armatei. Mult mai discret, generalul (r) V.A. Stanculescu, cel care pe 26 februarie 1990 l-a inlocuit pe generalul Nicolae Militaru la conducerea Ministerului Apararii, a refuzat dialogul cu noi, sub motiv ca acum se afla in ancheta. Este vorba despre ancheta din "Dosarele Revolutiei", redeschisa de curand de procurorii Sectiei Parchetelor Militare de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

    Jurnalul National: Ce s-a intamplat cu arhivele Securitatii dupa preluarea acestora de catre Ministerul Apararii?
    Gelu Voican Voiculescu: La 26 martie 1990 s-a infiintat SRI. Pana atunci, toata Securitatea a fost varsata la Armata. Cand am preluat comanda Departamentului Securitatii Statului in locul generalului Iulian Vlad, am dezmembrat Departamentul si arhiva a intrat pe mana Armatei. Cand Magureanu a infiintat SRI, a luat grosul Securitatii de la Armata. Arhivele au fost apoi impartite intre Armata, atunci cand s-a infiintat contraspionajul militar, iar restul a fost luat de Magureanu. Initial, cand Armata a preluat arhivele, acestea au fost luate de un anume colonel Mirica si au ajuns la Pitesti. La CC eu stiu ca erau sub zece dosare si, din diferite ratiuni, erau la cabinetul Elenei Ceausescu.

    Cum ati colaborat cu generalul Nicolae Militaru?
    In noaptea de 31.12. 1989, generalul Iulian Vlad, comandantul Departamentului Securitatii Statului, a fost arestat. Atunci am preluat eu comanda. Cu Militaru nu am avut de-a face, am vorbit doar de cateva ori la telefon. Cel mai mult am lucrat cu generalul Ionel Vasile. Impreuna cu el i-am chemat pe toti sefii de subunitati pentru a vedea care este starea de fapt a serviciilor secrete. Fiecare sef de subunitate sau de serviciu venea si raporta cati ofiteri, cate cadre pensionabile sau aparatura are.

    La ce concluzie ati ajuns?
    Departamentul Securitatii Statului a avut 8.474 de oameni, iar Trupele de Securitate, comandate de generalul Ghita, erau de aproximativ 15.000. Unii erau imprastiati si a trebuit sa facem ordine. Impreuna cu generalul Ionel Vasile am zis ca pe cei care se ocupau cu telefoanele sa-i transferam la Transmisiuni. In felul acesta, Armata s-a bucurat, pentru ca a pus mana pe toata aparatura. In ceea ce priveste personalul, nu am activat aproape nimic. O alta problema a fost USLA. Nu stiam ce sa facem cu ei. Pana la urma, toate acele unitati militarizate au fost puse sub comanda generalului Logofatu. Asta doar pana in 26.03.1990, cand a fost infiintat SRI. Oamenii aceia se bucurau ca erau in continuare ofiteri si nimeni nu putea sa dea cu piatra in ei.

    A primit UM 0215, la infiintare, dosare din arhivele Securitatii?
    Din toata Securitatea mai ramasesera SIE si UM 0215, alcatuite atunci din ofiteri scosi in rezerva de Militaru. Cadrele veneau din Securitatea Bucuresti si din Directia de Contrainformatii Militare. Aceasta pentru ca toata Securitatea trecuse in ianuarie in subordinea Armatei. UM 0215 nu a preluat nimic, nu stiu sa fi luat ceva dosare din arhive. Unitatea i-a preluat doar pe oamenii ramasi de capul lor. S-a infiintat la 01.02.1990 si avea 236 de ofiteri de la Securitatea Municipiului Bucuresti si in jur de 450 de ofiteri de contrainformatii militare. Cea mai mare grija la momentul respectiv era ca acesti oameni sa nu fie pierduti, pentru ca Securitatea Bucuresti era considerata cea mai buna. Ulterior a inceput un proces de remaniere. Pe partea informativa, stiu ca dosarele erau date mai departe

    Au disparut dosare din Arhiva Securitatii?
    Dosare nu aveau cum sa dispara. Arhiva era practic un depozit pe care eu nu l-am vazut niciodata. Dosarele, care erau in lucru, erau trimise, pe masura ce erau finalizate, la arhiva. La aceste dosare, care mai erau inca in lucru, mai aveau acces diversi ofiteri si este posibil sa fi fost luate sau copiate parti din dosare. In afara de asta, din cate stiu eu, de-a lungul timpului toata arhiva Securitatii a fost microfilmata. Microfilmele exista si au fost duse de Armata undeva la munte, fie la Bran, fie la Rasnov. Ar trebui sa existe si acum intr-una din aceste doua locatii. De acolo au fost luate in posesie de SRI, atunci cand a luat fiinta. Acum este de ajuns sa se confrunte dosarele pentru a se vedea care au fost modificate, deoarece se pot consulta microfilmele. De fapt sunt fotograme pe film Laika. Exista aceste dubluri. In ceea ce priveste restul dosarelor, doar arhivarii stiau exact ce au in depozit. Tot ei stiau exact unde este fiecare dosar si, daca s-a umblat la ele, doar ei pot sa spuna cine, cand si cum. Ei puteau sa le faca pierdute sau distruse. O parte din aceasta arhiva, care se numeste Fondul de Retea si unde apar toti informatorii. Aceasta parte este predata acum CNSAS, iar partea de Dosare de Urmarire Informativa (DUI) fie se inchidea, fie se transforma intr-un dosar penal si intra pe mana Procuraturii Militare si se combina cu Directia a VI-a a Securitatii.

    Care este opinia dumneavoastra referitor la accesul liber la dosarele Securitatii?
    Pentru igiena sociala este bine sa se faca o desconspirare totala. Aceasta pentru ca este bine sa se stie cine sunt sau au fost acesti turnatori. Insa, atunci cand vine vorba de ceilalti, cred ca multi vor avea de pierdut si nu stiu daca dosarele acestora vor fi preluate de CNSAS. Ceilalti inseamna cei care fac adevarata munca de spionaj. Toate serviciile secrete din lumea asta se bazeaza pe agentura, pe turnatori, conditia acestui sistem fiind etanseitatea. Spre deosebire de Germania, unde a fost posibila o demascare rapida a STASI, noi am avut parte de continuitate, deoarece serviciile secrete au cautat pe cat posibil sa se etanseizeze. Chiar daca regimul este diferit, metoda a ramas aceeasi, iar acum SRI si-a creat deja o agentura noua. Admit ca nu se poate da totul in vileag, pentru ca exista chestiuni care inca tin de ratiuni de stat. In rest, repet, demascarea trebuie sa fie totala. Acum se varsa la CNSAS toate, cu exceptia celor care implica siguranta nationala. Nu stiu care sunt proportiile, dar grosul documentelor nu intra in aceasta categorie, a sigurantei nationale. SRI se va pronunta impreuna cu CNSAS asupra acestui tip de documente, pentru ca siguranta nationala presupune chestiuni externe.
    ×