Arhivele unei tari sunt parte a tezaurului ei national
Datorita acestui statut, ele nu pot fi instrainate sau distruse din "vointa politica" a unor conducatori. In 1989 insa, aceia care l-au inlocuit pe Ceausescu au actionat ca mostenitori ai puterii lui dictatoriale si absolute, "arestand" arhivele.
|
|
MADE IN ROMANIA⦠In Romania a fost singura "revolutie sangeroasa" in raport cu "revolutia de catifea" din celelalte state comuniste din Europa. Spre deosebire de celelalte tari europene, la noi, transferul de putere prezinta urmatoarele particularitati:
Numai in Romania, recursul la violenta a avut loc intr-o mai mare masura dupa fuga dictatorului din Bucuresti. Scopul actiunilor din 22-25 decembrie 1989 poate fi raportat, in principal, la crearea aparentei de legitimitate in preluarea puterii de catre noua echipa conducatoare.
Numai in Romania, liderului comunist ii apartinea intreaga putere. Nicolae Ceausescu indeplinea simultan functiile de sef al partidului, statului si Armatei. Astfel ca eliminarea sa a condus la monopolul prerogativelor sale, monopol exercitat de noua echipa conducatoare prin aceeasi formula a decretelor prin care guvernase si Ceausescu.
VORBE-N VANT. O practica veche de 50 de ani fusese aceea a promisiunilor fara acoperire facute de liderii comunisti. La adapostul oricarei actiuni de dat socoteala pentru iresponsabilitatea declaratiilor facute, liderii regimului comunist au excelat prin discursuri mincinoase deopotriva asupra trecutului si viitorului.
Practica a fost continuata si dupa schimbarea lui Ceausescu. "Adevarul asupra evenimentelor din 1989" a fost si ramane o constanta a promisiunilor electorale. Facuta cu convingerea ca nu exista obligativitatea respectarii ei. Astfel ca niciodata in cei 15 ani de guvernare postcomunista nu s-a pus problema evaluarii arhivelor al caror continut este lamuritor si asupra evenimentelor din 1989.
In chiar ziua de 22 decembrie 1989 a fost luata in stapanire arhiva Securitatii. Sub pretextul distrugerilor "teroriste", arhiva CC al PCR a fost, de asemenea, confiscata de Armata.
In absenta unei legi adecvate noilor realitati, s-a intarziat - vreme de sapte ani! - predarea "arhivei partidului" catre Arhivele Nationale. Transferul a inceput abia in 1996, unele documente nefiind preluate nici in ziua de azi. Desi decizionalii Serviciului Roman de Informatii au negat continuu si vehement orice legatura cu serviciile speciale comuniste, arhiva fostei Securitati a fost trecuta in custodia noii institutii. Precum "arhiva partidului", nici arhiva fostei Securitati n-a ramas intreaga dupa stagiul efectuat la Armata.
SEMNALE IN ETER. Generalul Spiroiu, ministrul Apararii Nationale, si Virgil Magureanu, seful SRI, au fost in 1992 protagonistii unei conferinte de presa despre arhivele comunismului romanesc. In cadrul ei, Virgil Magureanu a declarat public ca, in decembrie 1989, peste 39.000 de dosare au fost sustrase din arhivele Securitatii. 20.000 dintre acestea au fost folosite de diverse publicatii, iar celelalte au fost scoase din tara. La randu-i, capul Armatei din acel moment a declarat ca in ceea ce priveste arhiva CC a PCR, 100.000 de dosare din ea au fost puse la dispozitia Arhivelor Nationale Istorice Centrale. Restul - cate au fost, cate mai sunt si de ce Armata s-a instapanit peste ele - n-a cerut nimeni socoteala.
JOCUL CU TRECUTUL. De fiecare data cand echipele de guvernanti intra in criza dificultatilor de solutii economice si sociale, se recurge la clasica manipulare a dezgroparii securii razboiului cu trecutul.
De fiecare data cand asupra vreunui om politic se abate razbunarea altora, apar in presa dovezile compromitatoare ale colaborarii sale cu Securitatea ori ale sprijinului acordat sau primit in ascensiunea sa de anumite personaje diabolizate ale trecutului regim comunist.
"Dezvaluirile" presei facute in asemenea dubioase imprejurari sunt, la randu-le, prezentate marelui public ca dovezi ale democratiei postcomuniste romanesti. Nici una dintre institutiile abilitate din ceea ce numim acum "stat de drept", "societate civila" ori "tara democrata" nu se sesizeaza cu asemenea prilejuri de unde, cum si cu ce pret "ies" asemenea documente? Cine si in folosul cui le gestioneaza? Si, mai ales, de ce intr-o tara unde se promite accesul la informatie cunoasterea trecutului este manipulata in functie de anumite scopuri politice?
SEMNAL
|
|
Operatiunea "Ceata si fum" - sumar
|