Parfumul unei scrisori ramane parfum, chiar daca scrisoarea este de data recenta si nu poarta amprenta anilor. Iubirea este sentimentul care domina vietile noastre, indiferent ca suntem tineri sau putin mai in varsta. Unii si-au pierdut iubirea vietii dintr-o prostie, cu un gest pe care nu-l banuiau atat de ucigator, pentru ca, peste ani, destinul sa ii aduca pe aceeasi scena a vietii.
Buna dimineata, iubito!Ma cuprinde o mare emotie cand iti scriu, cand stiu ca ai sa privesti aceste randuri cu pofta cu care eu iti spun ca te iubesc. Nu-ti ascund ca mi-ai facut o mare si cu totul nesperata bucurie primindu-ma in viata ta. Sunt mut de uimire si nici chiar acum cand iti scriu nu sunt sigur ca este adevarat ce se intampla. Esti ca un caiet de pe vremea cand eram elev pe care-l credeam iremediabil pierdut si pe care l-am gasit printr-o mare minune.
Am inteles: nimic nu va mai fi ca inainte.
Niciodata n-am sa mai privesc o poiana cu flori fara sa fii langa mine.
Niciodata n-am sa mai beau vin fara sa fii langa mine.
Niciodata n-am sa mai ascult cantecul fara sa fii langa mine.
Soarele nu va mai apune fara sa fii langa mine.
N-am sa mai plutesc fara sa fii langa mine.
N-am sa mai iubesc fara sa fii langa mine.
Am gasit Frumusetea desculta si i-am sarutat talpile.
Nimic nu va mai fi cum a mai fost.
Atat te rog: sa nu uiti!
Sa nu uiti ca te iubesc de atatia ani. Fara incetare, fara pauza.
Sa nu uiti ca eu exist, ma plimb pe strada, printre oameni, rad si tac.
Sa nu uiti ca am gresit si am suferit. Atat te rog: sa nu uiti!
Mi-e dor de tine, m-am gandit sa-ti scriu iar. Te iubesc, pricepi asta? Te sarut, sa tii minte ca nu se va schimba nimic, poti pleca daca doresti, ramai, iubita mea, nu am ce sa fac. Te iubesc si nu are legatura cu nimic. Cu absolut nimic. Pentru ca existi ca o lumina in viata mea. Esti cel mai bun om pe care l-am intalnit. Ma coplesesti deseori cu inocenta ta, cu felul tau de a trai atat de curat. Cand mi-ai spus ca nu te-ai mai uitat la cer de cateva saptamani m-am cam speriat. Eu nici nu m-am gandit la asta de zece ani cel putin. Pe ce lume traiesc? Te admir pentru curajul tau de a fi iubita mea in aceste conditii nu prea potrivite. Sunt convins insa ca ne leaga o foarte mare prietenie care este mai presus de toate. Spun asta pentru ca as accepta orice vine din partea ta. Nu cred ca te-as fi iubit daca nu eram prieteni. As vrea sa cred ca nu dezamagirile tale sunt cauza iubirii ce mi-o porti. Si ca, daca ele s-ar sfarsi, as inceta si eu sa fiu in inima ta.
Dumitru R., 1 iulie 1993