x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Patria fara drumuri Autostrada Soarelui apune

Autostrada Soarelui apune

de Vladimir Ioan    |    12 Mai 2006   •   00:00

Ar fi fost cel mai bun drum al Roma-niei. Neterminata si lasata la voia in-tamplarii, fara supraveghere, auto-strada a inceput sa se degradeze. S-au amplasat telefoane de urgenta si grupuri sanitare, dar acestea nu functioneaza si risca sa fie distruse sau devastate inainte sa le foloseasca cineva. Singurul punct forte a ramas asfaltul ca’n palma.

BLOCAJE. Majoritatea drumurilor necesita o reabilitare radicala. Atunci cand sunt demarate, lucrarile avanseaza cu greutate

Nici unul din drumurile, drumeagurile si drumusoarele acestei tari nu e mai plictisitor. Dovada stau barele de protectie, separatoarele de sens. Kilometri si kilometri de fiare indoite, victime turtite ale accidentelor. Asta pentru ca dupa o juma’ de ora de mers te cam ia somnul.

Si autostrada asta debuteaza cu un panou care te indruma catre cimitir. Ce-i drept, unul pentru animale de companie si, probabil, nu suficient de puternic ca mesaj ca sa te tina treaz.

Asta e un amanunt, la fel cum ar fi fost si disparitia a trei-patru placi verzui, antifarurile, cele care impiedica luminile celor care vin din sens opus sa-ti intre in ochi si sa te trezeasca. Insa placile astea au disparut pe kilometri intregi. In alte zone au fost rupte de cine stie ce tevi sau alte treburi care atarnau de pe platforma unui camion. Din verziturile alea se fac garduri, iar suportii lor din aluminiu se vand la "aluminiu vechi". De o parte si de alta a drumului, gardurile sunt rupte sau furate. Selectiv. Cine are nevoie de plasa ia plasa. Vrei sa-ti faci niste araci sau un sir de tepe in diverse alte scopuri, cari doar stalpii.

CAPAT. Undeva in zare se lucreaza. Vara asta o sa se circule pe un sens

FURT. Cei prevazatori iau tot, ca nu se stie cand si de ce ai nevoie. Apreciem ca, intr-o zi, cu o surubelnita electrica cu acumulator, termini 5% din antireflectorizante (deja au disparut cam jumatate), iar cu una simpla, cu maner comod de cauciuc, 10% din garduri. Totusi, se fura cu bun-simt. Cele cateva puncte de relaxare a vezicii, ridicate dupa cele mai noi norme europene, au ramas intacte (si inchise, dar asta e alta poveste). Ce sa faca omu’ din zona cu bateriile de inox, ca la fantana nu se potrivesc? Au luat burlanele, capacele de canal, d’astea, traditionale. Capacele de canal au fost totusi prevazute cu dispozitive antifurt, tot europene, bucati de fier-beton sudate. Dar treaba a fost prost facuta, fara efect. Ar fi trebuit ca o suprafata serioasa din jurul capacelor sa fie plantata cu mine antipersonal. Dar, chiar si in acest caz, fiecare sat ar fi avut specialistul lui pirotehnist. Cele mai vesele guri de canal cascate la cer sunt cele din dreptul telefoanelor de urgenta. Capcane inutile sau rautacioase. Sari peste groapa, incerci sa-ti tii echilibrul cu o umbrela, cu mana libera apesi butonul rosu si astepti. Dupa o vreme te plictisesti, faci o rotatie si un pipi in canalul pe care l-ai sarit acum cinci minute, te rotesti la loc, mai apesi o data, injuri si pleci. Telefoanele nu merg. Camerele tehnice subterane, care deservesc telefoanele si mai stiu eu ce, sunt pline cu apa, dar nu cred ca asta e problema. O data la 200 de metri sunt plantate indicatoare cu distanta pana la cel mai apropiat telefon.
SOMN. O buna parte din drum arata ca si cum soferii ar fi adormit la volan
In mod haios, ele sunt paralele cu drumul, astfel incat nu poti sa le citesti decat daca esti in dreptul lor. Asta daca abtipildul cu indicatiile nu s-a dezlipit, nu a fost batjocorit sau daca indicatorul nu a disparut cu totul. Stalpisorii pe care au fost montate au inceput deja sa rugineasca. Alte perechi de stalpi incadreaza autostrada, fara scop. Nu sprijina nimic, se inalta asa... tristi, nici macar nu imbie la furat. Si n-am vazut macar o masina de politie, fie ea si oprita, timp de patru ore. Pe la kilometrul 47, pe partea dreapta cum vii spre Bucuresti, un caz grav de discriminare. In dreptul unei asezari romane a fost ridicat un gard inalt de vreo trei metri din panouri de beton. Pe deasupra se zareste, lucind in soare, acoperisul unui castel. Printr-o gaura din imprejmuire, un puradel se strecoara in patru labe catre lumea dezlantuita de pe autostrada. Intr-o zi el va trece pe aici cu un Mertan verzui.

PARERI. O minune minunata ne asteapta la intoarcerea acasa. La capatul drumului am adunat sub coloana cu gropi si ne-a dat zero. O minisedinta cu soferii nostri de la ziar, care au batut tara asta de la un capat la altul, a confirmat ca din punctul asta de vedere, este cel mai bun drum pe care il avem. Din pacate, restul a inceput sa se duca de rapa. Nimeni nu repara nimic, totul curge, verba volant, da’ uite ca scripta manent. Asa ca numai dupa o zi de la inceperea campaniei, Ministerul, mai ales al Transporturilor in acest caz, s-a infuriat nitel, vezi caseta umpluta cu o parte din comunicatul pe care l-am primit la redactie. Indiferent de ce zic ei, e suficient sa dai o raita pe Autostrada Soarelui ca sa vezi ca a inceput sa apuna.

REACTIA AUTORITATILOR
TELEFON DE URGENTA. Sunati la "Deranjamente"
Campania demarata ieri de Jurnalul National privind starea drumurilor din Romania a starnit interesul Ministerului Transporturilor (MTCT). Ieri am fost contactati de purtatorul de cuvant al MTCT, Adrian Ionescu, care s-a interesat de durata campaniei. La ora inchiderii editiei am primit o lista cu proiectele de infrastructura pe care Transporturile le au in pregatire si executie in 2006. Vom reveni in numerele urmatoare ale Jurnalului National cu prezentarea acestor proiecte si mai ales a stadiului de realizare a lucrarilor.
×
Subiecte în articol: patria fara drumuri