Corrida de la Mănăstirea

In fiecare an, la Pamplona, in Spania, sunt lăsate libere pe străzi căteva zeci de tauri, care sunt fugăriţi şi fugăresc, la răndul lor, cetăţeni localnici sau veniţi de aiurea, dornici de senzaţii tari.

La noi, căteva sate din Ardeal, de Rusalii, devin, ca să spunem aşa, un fel de pamplonici. Adică, zecile de tauri furioşi se transformă in căte un bou de fiecare comună, iar in "matadori" se transformă tinerele care vor să se mărite. Noi am ales drept destinaţie comuna Mănăstirea din judeţul Cluj, localitate cu vreo 800 de locuitori.


BOU CU CHIRIE. Am ajuns c-o seară inainte de Rusalii. La cărciumă lumea făcea din greu antrenament pentru sărbătoarea de a doua zi. Totuşi, era şi un grup de oameni care păreau preocupaţi de probleme grave. Mi-au explicat că ei se ocupă de inchiriatul şi "impănatul" boului. După ce s-a desfiinţat CAP-ul, in 1990, in comună nu au mai fost vaci şi boi, aşa că animalele se inchiriază dintr-o comună vecină, Ocna-Dej.

De ce se cheamă obiceiul fix "impănatul boului" e greu de explicat. Se pare că a fost importat din zona Năsăudului, undeva prin secolul al XVII-lea. Bărbaţii din Mănăstirea, care se chema atunci Sfăntul Benedict, făceau armata la austro-ungari, in cadrul unor regimente de graniţă cantonate in Năsăud. Acolo, mai există şi azi un obicei similar, care se cheamă "instruţatul boului".

Incă de cu noapte, bărbaţii se duc să culeagă flori de cămp, căt mai colorate. Pe la cinci dimineaţă fac un fel de cruci din flori şi lustruiesc săracul animal pănă străluceşte mai ceva ca un merţan negru proaspăt scos din spălătoria auto. Anul acesta se inchiriaseră doi boi şi, in urma unei selecţii riguroase, măgăreaţa a căzut pe Bodor, un bou cu o privire calmă. Cu măndrie proletară in glas, ni s-a spus că imprumutatul animalelor a costat căteva milioane, fiindcă proprietarii ştiu că le expun la oarece riscuri.


FERTILITATE. Obiceiul are clar conotaţii asupra fertilităţii, din toate punctele de vedere. După cum ne-a spus şi domnul Pavel Rusu, invăţător pensionar şi consilier comunal, se referă atăt la recolte bogate, căt şi la copii, măritiş şi sexualitate. Incă de dimineaţă, flăcăii satului se deghizează in femei sau in sperietori de ciori, işi trag ciorapi de damă pe faţă, se maschează. Se apucă să zbiere aiureli şi să facă gesturi obscene in timp ce umblă aiurea pe uliţe. De după porţi ies oamenii maturi, care le răstoarnă-n cap găleţi cu apă, chestie care face ca toată treaba să aducă niţel şi cu obiceiul paparudelor. Tot de dimineaţă au apărut şi potenţialele candidate la măritiş, in număr de cinci, drapate in costume naţionale, dar cu adidaşi in picioare. Una dintre ele avea o frumoasă pereche de incălţări sport aurii. După cum spunea domnul Rusu, "acum 30 de ani veneau să prindă boul in mini. Am făcut presiuni la primărie şi, dacă vor să prindă boul, le trebuie costum naţional".


FEREA, CĂ PUŞC! Am pornit cu boii pe la 11 dimineaţa spre o gospodărie aflată pe un deal, de unde trebuia să inceapă procesiunea. Foştii tauri erau lustruiţi, dar neechipaţi cu crucile de flori. In faţă, un taraf făcea gălăgie. Mai mulţi juni locali, posesori de pălării de cowboys, apăruseră şi ei călare. Dacă nu mai au boi, cei din Mănăstirea sunt posesori de cai, iar Rusaliile sunt un prilej să-şi etaleze animalele şi să-şi probeze talentele cavaleristice. Un rol deosebit in ritual are şi o roată de căruţă cu două momăi deasupra, un el şi o ea, despre care se poate presupune că fac orice, de la amor pănă la o discuţie despre Kant. Momăia-femeia avea pe cap un batic cu steagul Americii. Mai sunt importanţi in toată tărăşenia şi cei care trebuie să "puşte boul", adică să-l altoiască peste spate cu biciul, ca să-l intărăte. La inghesuială era să incasăm şi noi căteva bice, noroc cu avertismentul "Ferea, că puşc!" lansat inainte ca săracul animal să o ia pe coajă.


DE COARNE. Povestea propriu-zisă trebuia să inceapă pe la douăsprezece şi jumătate, dar pregătirile s-au lungit pănă la două. Pe drumul principal dinspre Dej, unde trebuia ca fetele să prindă boul, se adunaseră căteva sute de persoane, din toate satele din jur, iar comercianţii cu mici şi bere făceau afaceri frumoase. Mai intăi au răsărit călăreţii tărănd după ei roata, apoi cei deghizaţi in femei şi lăutarii. Pănă la urmă a venit şi săracul bou, complet dezorientat, care primea lovituri din toate direcţiile. Toate cele cinci fete, aşezate ca pachetul de apărare al unei echipe de rugby, ieşeau in faţa animalului, să-l prindă de coarne. Cel mai mult succes l-a avut o roşcată bine construită, dar pănă la urmă toate cinci au reuşit să-l prindă măcar o dată de coarne. Bodor a opus la inceput o oarecare rezistenţă şi a incercat să scape cu fuga, dar s-a resemnat relativ repede cu soarta şi a suportat totul cu stoicism. Timp de vreo oră, a fost un fel de anarhie veselă. Gură-cască se fereau sărind in şanţuri de călăreţii care făceau curse infernale, deghizaţii se stropeau şi rădeau, lăutarii işi chinuiau instrumentele să scoată un zgomot căt mai mare, iar fetele se tot băgau in coarnele boului. Totul a incetat destul de brusc. Oamenii s-au retras să chefuiască prin curţi sau pe la terase, cei mai credincioşi au plecat spre biserică. Peste vreo oră, in timp ce beam o bere cu notabilităţile locale şi descopeream povestea senzaţională a grofului local Kornish, pe care o să o relatăm in curănd, a trecut agale prin faţa noastră şi "victima". Era injugat impreună cu tovarăşul său mai norocos, care căzuse la "preselecţie", şi mergeau inspre casă, la Ocna-Dej. Cred că a rămas cu sechele psihice după ce a fost "impănat".