x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Secretul zaibarului

0
Autor: Paul Rogojinaru 26 Ian 2008 - 00:00
Secretul zaibarului


lt;emgt;LEGENDAring; - Prin scenetele sale, actorul Amza Pellea a dus faima vinului de Bailestilt;/emgt;lt;br /gt; Stiind ca iarna olteanul trebaluieste mai mult prin gospodarie, facandu-si de lucru cu un pahar cu vin, am dat o raita pe la Bailesti sa aflam secretul zaibarului. Dupa ce am stat de vorba aproape zi-lumina cu nea Liviu Dumitrascu, finul lui Amza Pellea, si-am descantat o tara de quot;motorinaquot;, am tras concluzia ca zaibarul nu este doar un vin. E pretextul pentru vorba lunga a oltenilor, e zeflemeaua usoara altoita cu un ras sanatos, toate puse in sticle, indopate si etichetate: Made in Bailesti.



lt;div align=quot;justifyquot;gt; lt;emgt;LEGENDAring; - Prin scenetele sale, actorul Amza Pellea a dus faima vinului de Bailestilt;/emgt;lt;br /gt; Stiind ca iarna olteanul trebaluieste mai mult prin gospodarie, facandu-si de lucru cu un pahar cu vin, am dat o raita pe la Bailesti sa aflam secretul zaibarului. Dupa ce am stat de vorba aproape zi-lumina cu nea Liviu Dumitrascu, finul lui Amza Pellea, si-am descantat o tara de quot;motorinaquot;, am tras concluzia ca zaibarul nu este doar un vin. E pretextul pentru vorba lunga a oltenilor, e zeflemeaua usoara altoita cu un ras sanatos, toate puse in sticle, indopate si etichetate: Made in Bailesti.lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; Cand te apropii de Bailesti, de-o parte si de alta a drumului vezi viile cocosate sub zapada, aliniate ca niste soldati zgribuliti scosi la raportul de dimineata al companiei. Trasate geometric si sever delimitate prin clete, caci se stie ca oltenii au un accentuat simt al proprietatii, acestea au pentru ei aceeasi importanta sau poate chiar mai mare ca toate culturile muncite peste an. Daca s-ar face ori nu s-ar face graul, porumbul, orzul etc., parca n-ar fi asa o mare tragedie, dar daca nu s-ar face zaibarul ar fi jale nationala. Caci, fara vin in pragul iernii, olteanul n-ar fi oltean. Cand incepe sa sfaraie in tigaie carnea de porc si sa se inchege piftiile, nu concepe sa nu aiba un pahar cu quot;motorinaquot; pe masa. Asta tine de verticalitatea si mandria lui de gospodar. lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;stronggt;MUNICIPIU OLTENESC. lt;/stronggt;quot;In apropierea intrarii in oras vedem scris pe o pancarta: Municipiul Bailesti. Ma umfla rasul si zic: ma, ai dracursquo; olteni! Pai daca Bailestiul e municipiu, atunci Craiova ce mai e?quot; Adevarul este ca localitatea pare un hibrid (ca si zaibarul, de altfel), ceva intre o comuna mai mare si un orasel prizarit pe intinderile campiei, unde oamenii se mandresc si se fac ca locuiesc la oras, dar ara si cultiva pamanturile in spatele caselor ori a celor catorva blocuri de pe soseaua principala. Caci in afara a doua-trei banci ivite peste noapte, a unui liceu de 12 clase, un sediu nou de posta, catorva carciumi si magazine quot;de firmaquot;, nimic nu consfinteste titulatura de oras, daramite de municipiu. Numai oamenii-olteni, de! au tafna si fala celor nascuti si crescuti quot;la orasquot;. Intrebam pe cineva unde locuieste nea Liviu Dumitrascu. quot;Aaa, zice cel intrebat, sta langa Primarie. Pai unde ati vrea sa stea?quot; La un asa raspuns m-am gandit ca, de fapt, tot Bailestiul sta langa Primarie si ca, asa e, unde sa stea daca nu acolo? Sunam la poarta si iese un domn cam la vreo 60 de ani, inalt, bine facut si rumen in obraji ca zaibarul ce i se dospea in butoaie. quot;Hai, domne, ca de ieri va asteptam!quot; Nu fusese vorba sa venim quot;de ieriquot;, insa olteanul nu scapa niciodata prilejul sa faca o poanta. Ne invita in odaia incalzita, ne asaza la masa, face un semn din mana spre o sticla cu vin ce nu lasa lumina sa treaca prin ea si zice: quot;Hai, domne, ca mi se raci si vinul aci pa masa de cand ma invart pe langa el!quot;. lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;stronggt;FINUL LUI NEA MAring;RIN.lt;/stronggt; Ne serveste cu placinte si toarna in pahare. Licoarea are o culoare vanata si daca te pica pe haine quot;nu mai iasa decat cu foarfecaquot;, vorba lui nea Marin. Daca bei mai vartos, se invinetesc si dintii, si buzele. Aroma de strugure se simte inca inainte de a duce paharul la gura. quot;P-aci pe la noi, pi la Bailesti, povesteste nea Liviu, via asta de ii zacem noi zaibar a aparut inca inainte de primul razboi mondial. Noi aveam vii romanesti, altoite, dar a dat Filoxera in ele si le-a pus la pamant. Acursquo; si de la noi au plecat unii in America, ca le si zaceam la urmasii lor laquo;ai lursquo; americanursquo;raquo;, care au venit cu hibrizi, ca aparusera intai acolo. De ce era buna via asta? Ca nu se muncea prea mult la ea, nu sa stropea, nu se ingropa iarna... La 4 ani isi dadea o productie mica, iar la 5 ani deja aveai masa de struguri mare, e producatoare directa, ce mai! Hibridul e bun si ca nu mai trebuie pazit, ca de-astea are toata lumea, nu mai stai cu frica-n san ca ti-o fura. Sunt mai multe soiuri de zaibar, sa stiti. Pe vremea lui Ceausescu aparuse chiar laquo;zaibarul 1001raquo;, ca de aici si gluma: pui zahar cu pumnul, apa cu furtunul si iasa zaibarul 1001... Dar nu iasa negru ca asta, pe cand zaibarul neaos e negru, negru. Daca iei din comina, unde fierbe boasca, si se innegreste limba. Acursquo;, de catava vreme, oamenii au inceput sa puna tereaza, otela, anason, blanc, le amesteca pe toate si nu mai iasa vinul ala neaos negru, negru. Daca se bea din samatocul de zaibar neaos, la barbati li se impurpureaza obrajii, iar la femei le sa rosasc urechile. asta e zaibarul adevarat.quot;lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;stronggt;TEHNOLOGIA ZAIBAring;RULUI.lt;/stronggt; Mai ia un pahar de vin, se uita in zare la el, il bea si continua: quot;Insa din 2000 incoace, de cand cu Kosovo, parca nu mai da randament. E productia putina. Drsquo;aia bailestenii au inceput sa se indrepte spre blanc si anason. La noi tehnologia de fabricatie e urmatoarea: se iau strugurii si se stropsesc prin zdobitoare, apoi tragem limpedele, samatocul. ala e cel mai bun vin. Ce ramane se numeste comina. La asta punem o tara apa si zahar. Si cand fierbe cu coaja aia de la struguri iasa negru, negru. Insa asta se limpezeste prima data. Drsquo;aia e baut pana la Craciun. Din comina ramasa se face tuica, ca aia din poame e bauta demult. Samatocul se deschide cam cand se taie porcul. Un gospodar scoate cam 1.000 de litri de zaibar pe an. Ca sa iasa vinul bun, toamna, dupa ce cad frunzele, sapam via. Peste iarna n-o ingropam, ca e rezistenta la ger. Cum vine primavara incepem taiatul, care este cel mai important la vie. Apoi incepem legatul, sapatul, iar legatul si intre timp o stropim. O prasim si la 14 zile iar o stropim. Urmeaza carnitul, adica rupem frunzele care sunt in plus si mai inalte. Toamna o culegem, zdrobim strugurii si tragem samatocul la cateva ore de la zdrobire. Ia gustati-l, asta e samatoc!...quot; In lumina alba a zilei vinul stralucea rubiniu. Se rasfata in pahar, rasfatandu-ne mai apoi papilele gustative. Stia Amza Pellea ce stia...lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;stronggt;LA PERISOR.lt;/stronggt; La intoarcerea spre Craiova am trecut prin Perisor, o comuna la cativa kilometri de Bailesti, si am poposit la pensiunea Cristian (o alta quot;minunequot; olteneasca: singura pensiune agroturistica din judet) a dlui Marian Nicola, un alt producator de zaibar din zona. Si tot la un pahar cu vin am continuat povestea zaibarului: quot;Zaibarul nu este pe cale de disparitie si chiar da randament. Taranii gresesc cand cred ca via nu trebuie sa se mai sape, sa se mai stropeasca, sa se mai munceasca, ci doar sa le umple putinile cu struguri. Pe de alta parte, taranii de aici nu concep sa nu aiba vinul lor, facut de ei. Astfel, vinul nici nu mai este un rasfat, ci este o necesitate in sine. La masa, la muncile campului, le da un strop de energie si-i face sa se simta impliniti in tot ce intreprind. Nu exista un secret al zaibarului in sine, ci poate o tehnica de preparare a lui. Cine vrea sa faca un zaibar adevarat culege boabele de pe ciorchine si le zdrobeste asa. ala e un vin nemaipomenitquot;. lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;stronggt;VALUTA FORTE.lt;/stronggt; Plecam cu urechile rosii, parfumati de vinul de care a auzit toata natia romana. Inca se vad viile cocosate sub zapada, aliniate ca niste soldati scosi la raport. Ca si la venire, imi vin in minte vorbele lui nea Marin: quot;Zace nasu... ba, Marine, adusasi drogursquo;?! Olelei, nasule, ce drog? Pai ma stii talica pe mine ca umblu cu drsquo;al drsquo;astea? Lasa, ba, Juvete, zace, ca toata lumea stie ca faci parte din Cobilita Nostra! De, ba, zaibarul, de... Aaa, pai zi asa, nasule, ca ma si speriai. Lrsquo;adusai, pai! Ia, da-l la proba, zace nasu si scoasa dopursquo; la damigeana. Lua un pahar, se uita asa prin el, il beu... nu sa dumiri. Mai lua unursquo; si pescai, asa, din limba. Il mai beu si pe al treilea si-i puse eticheta: ba, Marine,... valuta forte. Cu asta ii trag sefului presul de sub picioare cand o veni desara la petrecere, ii trag presul de sub picioare, stii...quot;. Parca se ridica un pic ceata. Mai era ceva iarna si ceva timp pana incepeau din nou muncile la vie. Insa, pana una-alta, eu eram multumit ca-mi indesasa nea Dumitrascu in sacosa 2 kile de valuta forte.lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;/divgt; lt;h3 align=quot;justifyquot;gt;Motorinalt;/h3gt; lt;div align=quot;justifyquot;gt; In goana masinii mi-am adus aminte de o frantura dintr-o sceneta cu Amza Pellea: quot;Acursquo; ajunsaram noi la cabana, la Ursuletursquo;, stii, darsquo; s-aici alta dandanaie...! Ca nu sunt locuri, ca fura pan-acursquo;, darsquo; nu mai sunt ca se filmeaza... Se filmeaza? Ce sa filmeaza? Iote, zace, filmul Zapusala... Olelei, zac, pai acuma iarna Zapusala, acuma iarna? Da, zace! Iote, ranim zapada de pe muntele ala, scuturam brazii si e ca vara! Daca vreti sa filmati si dumneavoastra, dezbracati-va-n camasi! Las-o moarta, zac, las-o moarta... I-o zace la film Zapusala, darsquo; mie mi-e un frig de-mi ingheta si zaibaru-n damigeana, auzi?! Pai de ce nu spui asa, ma nene, c-ai zaibar, c-atunci s-ar mai putea intampla sa mai gasam frrsquo;un loc, doua?! Acursquo; pana se apucara ei sa faca actele-formele stii? eu scosei dopursquo; la damigeana... Vezi, Veto, zaceai ca nu e buna motorina mea, zaceai ca nu e buna!...quot; Ba era. Si va fi, vorba lui, cat va fi lumea lume...lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;br /gt; lt;/divgt;
Citeşte mai multe despre:   vinul,   recurs la românia,   negru,   lt;br,   zaibarul,   zaibar

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de