x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adevăruri seci şi poveşti spumoase cu autorul "bibliei” mondiale a vinului

0
Autor: Cristinel C. Popa 21 Mar 2011 - 20:16
Adevăruri seci şi poveşti spumoase cu autorul Cristinel C. Popa/Jurnalul Naţional
Vezi galeria foto


Prestigiul său se măsoară în grade academice. Renumele său este unul vechi, ca şi vinurile pe care le studiază de atâtea decenii. Datorită lui, Cotnariul românesc a fost aşezat acolo unde îi este locul, lângă celebrele vinuri de Sauternes şi Tokaj.

Citeşte toate articolele din campania Jurnalului Naţional - Români care mai au ceva de spus

Demersurile sale şi ale echipei de cercetători de la Centrul de Cercetări pentru Oenologie de sub egida Academiei au dus la înscrierea a numeroase vinuri româneşti în catalogul internaţional al vinurilor. Se poate spune că prin contribuţia sa au fost întărite adevărate branduri de ţară, cu frunze autentice, din viţă de vie, şi nu din acelea care acoperă goliciunea politicii româneşti. În istoria de la noi este singurul membru titular al Academiei Române, cercetător în domeniul oenologiei, cu un imens prestigiu la nivel internaţional. De aceea, când un specialist al vinului din lume dă peste o licoare românească automat îi vine în minte figura cunoscutului oenolog Valeriu D. Cotea. Se poate spune că academicianul român dă cotele apelor în industria mondială a vinului. Este cel care ridică sau coboară, după cum merită, valoarea şampaniei la Champagne şi a coniacului la Cognac în renumitele podgorii unde academicianul a fost chemat de nenumărate ori, inclusiv pentru a i se cere sfatul ca specialist respectat pe mapamond în domeniul viei şi vinului. Poate dacă am avea câte un Valeriu D. Cotea atât în politica românească, cât şi în celelalte domenii de importanţă, România s-ar afla undeva mai sus.

Gentelmenul de Odobeşti la o şampanie cu Juan Carlos
Unde îl găseam până mai ieri pe acest lord sau sir, ziceţi-i cum vreţi, al podgoriei Cotnari? Pe acest gentleman de Odobeşti? Un academician din Vrancea cu origini ţărăneşti pe care le poartă cu mândrie ca şi titlul de doctor? Uneori la Paris, la un congres al Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului. Ori degustând un pahar de şampanie cu Regele Spaniei, Juan Carlos (foto), cu Francois Mitterand, ori cu fostul preşedinte al Africii de Sud. Cum la fel l-am fi putut găsi la o recepţie dată în onoarea sa şi a altor invitaţi la Cognac, oraşul de unde provine şi numele celebrei băuturi. Ori la o serată cu unul dintre proprietarii podgoriei Champagne din localitatea cu acelaşi nume, unde francezul l-a rugat să-i destăinuie din secretele cercetărilor sale privitoare la vie şi vin. "Vinul de Cotnari şi Busuioaca de Bohotin au fost înscrise graţie eforturilor noastre în nomenclatorul internaţional al vinurilor”. Meritul îl are atât academicianul, cât şi colectivul de cercetători de la Centrul de Cercetări pentru Oenologie, singura astfel de instituţie de cercetare agricolă aflată sub egida Academiei Române. Prestigioasa instituţie de cercetare a luat fiinţă în 1992 datorită demersurilor academicianului, cărora li s-a dat curs pe baza aprecierii de care se bucura la nivel mondial încă de pe atunci Valeriu D. Cotea, cercetătorul fiind în acea perioadă şi vicepreşedinte al Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului. "Întâlnirile pe care le-am avut cu cei de la Campagne şi Cognac au fost mai multe. Cu cei din oraşul cognacului am discutat probleme legate de maturare şi învechire, de substanţele care se formează…La Champagne sunt mai multe societăţi de profil, cea care îmbuteliază Cordon Rouge, apoi Chandon-Moet şi altele, sunt mai bine de 40 de societăţi care fac şampanie la Champagne. Cu unul dintre proprietari m-am întâlnit în două rânduri. Prima dată am fost invitat de el la masă. Mi-a spus că are 500 de hectare de vie. Livrează circa 26 de milioane de butelii pe an în toate colţurile lumii. Am discutat cu el o problemă legată de faptul că el făcea o şampanie albă dintr-un soi de strugure negru”, a explicat Valeriu D. Cotea. "Champagne este fascinant, au, evident, laborator de cercetare şi circa 30 de kilometri de beciuri şi pivniţe subterane”. Cu primarul oraşului Cognac, după ce a fost invitat de două ori acolo, a avut ulterior un frumos schimb epistolar. Acum, la 85 de ani, academicianul Cotea nu mai deţine nici o funcţie de conducere în forurile mondiale de profil, dar influenţa sa în domeniul cercetării oenologice rămâne. Tratatul său de oenologie a căpătat recenzii admirative de la vârfurile mondiale în domeniu, printre care Claude Flanzy, o altă somitate în domeniu.

Lăcomia şI furtul fac rău vinului
La Iaşi, academicianul se bucură de roadele unei vieţi închinate cercetării. Exprimându-se cu privire la faptul că vinul românesc nu e preţuit în străinătate la adevărata lui valoare, el dă vina pe faptul că nici producătorii nu dau atenţie la rezultatele cercetărilor în domeniul oenologic, al oenochimiei, un domeniu introdus în branşă în premieră chiar de Valeriu Cotea. "Trebuie investit şi în tehnologie şi mai ales promovarea trebuie făcută mai intens. Până la urmă, nici mentalitatea nu este foarte bună”, spune academicianul, care este trist că asistă neputincios la scoaterea viilor. Sunt podgorii româneşti care din lipsă de sprijin aproape că au dispărut. Viticultura este domeniul care trebuie subvenţionat, sprijinit. Academicianul mai spune că şi lăcomia şi furtul pe toate planurile sunt de vină. şi dă un singur exemplu: substanţele de combatere a dăunătorilor care aproape că nu conţin substanţă activă, adică sunt combative doar cu numele, însă se vând ca şi cum ar foarte eficiente.

Defineşte rolul oenologului astfel: "viticultorul produce materia primă, strugurii, oenologul se ocupă de tot ce trebuie de la struguri la vin, este un specialist în a face vinul, doctor în ştiinţa acestei licori bahice”. Pentru meritele sale, un colegiu din Focşani, Vrancea, de unde îşi trage rădăcinile, îi poartă numele de acum doi ani, deşi un astfel de lucru constituie o excepţie, întrucât, de regulă, o asemenea recunoaştere este post mortem. "M-am opus, am tărăgănat atribuirea acestei denumiri, dar până la urmă au făcut-o”. Referitor la cele întâmplate în Japonia, academicianul spune că după Cernobâl nu a fost afectată atât de tare viţa de vie încât să influenţeze producţia şi vinul produs după tragedie.


Cotnariul, singura podgorie neschimbată
Revenind la problemele româneşti, spune că singura podgorie care s-a păstrat aşa cum era în 1989 este cea de la Cotnari. Alte au dispărut acum, dar nu din cauze naturale, ci mai mult economice, politice, şi o dă drept exemplu pe cea de la Odobeşti, care este una grav afectată. Îi revin în memorie amintirile anilor de glorie. "Între 1976 şi 2000 am reprezentat România la Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului. Acolo întâi eşti expert,  te prezenţi sau eşti invitat, se dau nişte fişe, te testează ăia. Am fost vicepreşedintele grupului de experţi, pe urmă preşedinte”. În timp ce îmi deapănă din ghemul prodigioasei sale activităţi, îmi stăruie în minte întrebări simple, cum ar fi: care e cel mai bun vin al planetei, care e cea mai bună licoare înstelată a românilor? şi aflu cu stupoare că cel mai bun vin este pentru academicianul Valeriu D.Cotea vinul copilăriei. Cel făcut din vie hibridă, interzisă de Uniunea Europeană: căpşunica, cum i se mai zice. Insist şi pentru un soi mai…”elevat”. "Vinul pe care îl apreciez eu este vinul prieteniei…da, care ar putea fi Feteasca neagră de Uricani. Însă vinul cel mai bun era la un moment dat , iar cel mai prost ”, glumeşte academicianul, care adaugă că şampania e mai mult de fiţe, pentru ocazii deosebite. În opinia sa, vinul sec roşu ar fi cea mai bună alegere, pentru că el conţine mai multe substanţe benefice pentru organism decât cel alb. "Vinul să nu provină din podgorii situate în marginea şoselelor, acolo unde concentraţia de plumb, element deosebit de toxic, este mai mare. şi spun vin sec pentru că cel dulce ar putea ascunde anumite defecte ale băuturii”.

 

Academicianul afirmă că şi vechimea vinului este un mit pentru snobi. "ştiinţa fabricării vinului este grea. Pe lângă artă, trebuie să ştim că vinul are zeci de substanţe ce trebuie să fie la anumiţi parametri. Depinde de ce se vrea de la acel vin. Un vin bun este şi în funcţie de pH-ul pe care îl are. În ce priveşte vinul vechi, acesta depinde foarte mult de cum e păstrat, pentru că intră foarte uşor în degradare. La vinul de consum curent, vârsta propice este de unul-doi ani, dar se poate duce până la patru, cinci sau chiar şase ani. După aceea începe declinul, vinul se oxidează, capătă aciditate volatilă, se schimbă gustul”. Cei care dau 50.000 de euro pe o sticlă, cum s-a întâmplat recent, o fac pentru etichetă, colecţionează mai mult ambalajul vechi, ca pe timbre. "Unele vinuri vechi pot să nu fie bune, să mai aibă doar ceva alcool în interior. Dar, repet, vinul roşu e mai sănătos, conţine mai multe taninuri şi compuşi, cum ar fi polifenolii. Vinul roşu ajută la reglarea proceselor de oxido-reducere din organism”. În România nu există o cultură a băutului vinului. "Românul nostru bea în general ca să se îmbete, nu de plăcere”. În ceea ce priveşte România, spune că există foarte mult vin contrafăcut pe piaţă, dar că uneori este atât de bine produs, că nu îl recunoşti: "Este băutura făcută din drojdia primului vin”. De altfel vinul de masă făcut în România lui Ceauşescu era de acest tip. Tot ce era mai bun mergea la export. De altfel forurile internaţionale au atenţionat România pentru acest lucru. "Din drojdia de la primul vin se face un al doilea vin cum se zice. Aşa făcea şi ştefănescu şi pentru asta l-a scos aiurea ţap inspăşitor. În schimb toată România era plină cu vin asemănător”, spune academicianul. 

În alte ţări, cum ar fi, de exemplu, Franţa, treburile stau altfel. Vorbind despre acest lucru, îşi aminteşte că a băut împreună cu regele Spaniei un vin de Xeres şi că a ciocnit un pahar şi cu preşedintele Franţei, Francois Mitterand, dar şi cu alţi demnitari.

Ceauşescu prefera vinurile seci
Nici de degustări alături de Nicolae Ceaşescu n-a scăpat. "Ceauşescu prefera vinurile seci, care sunt şi cele mai bune. Am vorbit cu el, personal, la biroul de la Comitetul Central. M-a chemat şi mi-a zis 
La finalul întrevederii noastre am asistat şi la o degustare de vinuri. "Ca degustător trebuie să apreciezi totul, gust, miros, culoare, aromă, aciditate, iar experienţa în domenii se capătă după ani”. Primul vin degustat a fost un Muscat-Ottonel sec din 2010. L-a urmat un Traminer tot din 2010 demidulce, iar la final o Fetească neagră de Uricani, făcut din boabe supramaturate. O minunăţie. Un vin care n-ar trebuie să coste sub 15 euro litrul însă din păcate cei din străinate oferă pentru el mult mai puţin. Din cauza lipsei unor politici sănătoase în domeniul agriculturii, ca şi în celelalte domenii.
 
Vinurile româneşti sunt ineficient promovate
În ce priveşte introducerea unor vinuri româneşti în nomenclatorul internaţional al vinurilor. "Pentru ajunge acolo cum a ajuns Cotnariul, acel vin trebuie mai întâi să participe la concursuri, iar după ce este apreciat şi studiat capătă locul pe care îl merită. Vinul de Cotnari concurează cu puteri egale cu vinuri ca cele de Malaga, Porto, Xeres, Tokaj, Madeira. Vinurile româneşti sunt bune calitativ, dar obţin preţuri derizorii din cauza unei promovări ineficiente pe piaţa internaţională.
 
De-ale viei şi vinului
Un exemplu al virtuţilor vinului este cel al populaţiei din sudul Franţei, unde s-a remarcat o incidenţă mai redusă a bolilor cardio-vasculare.  De asemenea, vinul are un efect pozitiv şi împotriva bolilor canceroase. Vinul inhibă procesele de peroxidare şi are efect vasodilatator. Consumat în cantitate mică, el are un rol important în prevenirea proceselor de îmbătrânire şi asupra stresului oxidativ, considerat cauza principală a proceselor de degradare a organismelor vii.

A "inventat” Busuioaca de Bohotin
Continuând activitatea de reconsiderare a vinurilor româneşti de mare marcă, academicianul Cotea a iniţiat refacerea unităţii naturale Bohotin şi a elaborat tehnologia de producere a tipului de vin "Busuioacă de Bohotin”, reuşind să-l înscrie alături de Porto, Malaga şi Madeira în catalogul mondial al vinurilor licoroase de mare renume.
De asemenea, a făcut cercetări cu privire la conţinutul de plumb la produsele vitivinicole ale unor plantaţii limitrofe şoselelor cu intens trafic. A studiat şi radioactivitatea produselor vitivinicole de pe substrate afectate de astfel de emisii, constatând un efect minor în acest sens după accidentul de la Cernobîl.

Arborele ştiinţific al Regelui Vinului
S-a născut pe 11 mai 1926 în comuna Vidra, judeţul Vrancea. În 1951 absolvă Facultatea de Agronomie din Iaşi devenind inginer agronom. În 1963 face un curs de specializare la Budapesta, continuând în 1972 şi 1973 la Montpellier. In ultimul an de facultate este numit  preparator, apoi parcurge toate gradele didactice, până la acela de profesor în 1971, fiind mulţi ani şef de catedră şi decan. Doctor în agronomie din 1965, este conducător de doctorat, fiind numit în 1992 ca membru al Comisiei de Agricultură şi Silvicultură pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Este preşedinte al Secţiei de ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române din 1998. Din 1993 este membru titular al Academiei Române, singurul academician titular în istorie ştiinţei oenologice din România.  Din 1986 este membru corespondent al "Accademia Italiana della Vite et del Vino”. În 1987 devine membru corespondent al "Academie Suisse du Vin”, în 1988 - membru corespondent şi al Academiei Internaţionale a Vinului. A fost membru şi a deţinut funcţii în organizaţii internaţionale prestigioase: preşedinte al Grupului de Experţi Tehnologia Vinului din cadrul O.I.V (1989-1991), preşedinte al Comisiei de Oenologie din cadrul O.I.V. (1991-1994), vicepreşedinte al O.I. V., a doua funcţie mondială în domeniu (1977-1979), membru expert al American Society fot Oenology and Viticulture şi în alte instituţii din branşă. Este Doctor honoris causa la numeroase instituţii de învăţământ din ţară şi din străinătate, a primit numeroase premii şi distincţii, printre care:  laureat al premiilor O.I.V. în 1982, 1989 şi 2000, medalia oraşului Arbois, Franţa, Meritul Agricol în grad de cavaler, Franţa, Pioniero de la Viticultura Mundial, Argentina şi Confrade de Merito, Spania. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale, are peste 600 de lucrări în domeniu. Lucrarea sa de suflet, deosebit de apreciată de specialiştii de marcă din străinătate, este "Tratatul de oenologie”, acesta fiind un fel de "Bilblie” a viei şi vinului la nivel mondial. Însă se mândreşte şi cu faptul că toate cărţile scoase de Centrul de Cercetări pentru Oenologie de la Iaşi au fost premiate.  

Citeşte mai multe despre:   români care mai au ceva de spus

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de