x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dinu Cocea: "Ar trebui să imitaţi şi lucrurile bune din Occident"

0
Autor: Cristinel C. Popa 03 Mai 2011 - 17:57
Dinu Cocea: Cristinel C. Popa/Jurnalul Naţional
Vezi galeria foto


Cariera marelui regizor Dinu Cocea, celebru pentru seria filmelor "Haiducii", pelicule care s-au bucurat de succes atât în ţară, cât şi în străinătate, este ca o lecţie de viaţă. Singurul regizor român care a pri­mit o stea la Hollywood şi care locuieşte în Franţa din anii '80 vorbeşte despre români şi viaţa lor, spunându-ne ce crede că ar trebui să facem ca să ne fie mai bine. Referindu-se şi la dome­niul pe care îl cunoaşte atât de bine, cinematografia, maestrul Cocea face dezvăluiri picante din culisele filmului românesc. Dar până să ajungem aici, maestrul Cocea a făcut o radiografie a societăţii româneşti de astăzi.

Modelul francez la Casa de Pensii
"În Franţa, viaţa e mult mai uşoară ca în România. Există şi aici birocraţie, dar totul e mult mai bine organizat, adică, dacă ai nevoie de nişte acte, ţi se spune politicos ce anume îţi trebuie. Puţine, multe, acolo ţi se oferă posibilitatea să le trimiţi prin poştă. Acolo, la birouri, ai unde să stai pe scaun, să-ţi notezi ceva, se ascultă muzică, ai posibilitatea să bei un pahar cu apă rece sau o cafea pe care o comanzi şi astfel aşteptarea e mai umană. În timp ce asculţi muzică, mergi la un aparat special de unde tragi un număr de ordine, apoi te duci într-o cameră în care te aşteaptă o funcţionară, două scaune, îi spui ce problemă ai de la aceeaşi înălţime. Nu cum am văzut nu demult la noi: te cocoşezi, te umileşti aplecat sub un ghişeu cu mâna întinsă, plin de transpiraţie, şi mai eşti şi luat la rost", spune maestrul Cocea, care remarcă faptul că binecunoscuta acreală a funcţionarului român n-o prea găseşti în Hexagon. "De aceea spun că în România ar trebui să se imite şi lucrurile bune din Occident. Se copiază uşor ce e rău din legislaţie, finanţe, fisc, acestea imediat apar. Nu înţeleg de ce nu se introduce acest model la Casa de Pensii, de exemplu, sau pe la primării. Contribuabilul plăteşte pentru lipsa lor de omenie, pentru ca ei să fure. E şi multă incompetenţă, şmecherie şi multă lipsă de morală la noi." Referindu-se la soluţiile pe care le întrevede pentru redresarea României, maestrul Cocea este de părere că doar tinerii ar mai putea face ceva. "E nevoie de un om nou. Să vină cei tineri, care au morală şi frică de Dumnezeu. Oameni care să-şi urmeze principiile până la sacrificiu de sine în profesia lor, cum au existat politicieni în România. Un politician adevărat, un om de stat, trebuie să se pună în slujba ţării, aşa cum a făcut Maniu, care a fost o victimă, un martir al politicii sale. Un om cu morală, cum l-am văzut în ultimii ani, de exemplu, pe părintele Galeriu", a spus Dinu Cocea.

Iosif Constantin Drăgan i-a spus că va cădea Ceauşescu
Regizorul s-a stabilit la Paris în 1985, după ce a fost interzis în România încă din 1982. Dinu Cocea spune că a aflat de căderea lui Ceauşescu încă dinainte de a se întâmpla acest lucru de la cel mai bogat român, răposatul Iosif Constantin Drăgan. "M-am plimbat cu el pe Mediterană o lună. Acesta discutase la Malta cu ministrul de Externe după întâlnirea dintre Gorbaciov şi Bush. Mi-a spus că Gorbaciov s-a înţeles cu preşedinţii ţărilor comuniste să facă perestroika şi că numai Ceauşescu se opune. Şi cică a zis Bush: ce facem cu Ceauşescu? Şi a făcut Gorbaciov un gest din care s-a înţeles că se rezolvă", povesteşte Cocea.

Nu are amintiri prea plăcute despre primii ani de la instalarea comunismului. "În 1946, pe 8 noiembrie, de ziua Regelui Mihai, s-a tras în elevii şi studenţii adunaţi pentru a protesta. Eram în clasa a VI-a de liceu şi am mers acolo cu toţi colegii. Un glonţ mi-a străpuns toate cărţile şi s-a oprit. O prietenă a mea a fost împuşcată în cap, m-a stropit sângele său. Acela a fost începutul, apoi a venit mizeria, voalată în nimbul fericiri care va veni. Adevărul e că politicienii cu cât promit mai mult, cu atât se întâmplă exact invers. Atunci comuniştii au făcut «expoziţia fericirii sovietice» şi au adus tot felul de alimente, până şi crevete, le luai cu un leu kilogramul, ţigările expuse erau americane, dar pachetul era rusesc. Dar după aceea a venit sărăcia." Dinu Cocea nu poate uita foametea prin care a trecut o dată cu majoritatea românilor. "Eram tânăr şi m-am urcat pe acoperişul trenului ca să merg la Arad să cumpăr făină. Am luat doi saci, dar alţii n-au prins. Un moldovean mi-a tăiat sacul, şi-a scos cămaşa, i-a legat mânecile şi a luat 2-3 kg, că i-am dat voie. La întoarcere, mecanicul trenului a zis să coborâm, fiindcă în gară jandarmii confiscau tot. Am mers prin comuna Progresul cu tramvaiul, căram sacii de câte 40 kg pe rând. Luam ulei din Bărăgan şi mâncam cu mămăligă. Şi asta chiar dacă mama era profesoară, iar tata, judecător la Bucureşti. Aşa că cine mai spune că în comunism a fost bine este inconştient. Şi apoi, ce e mai scump decât să ai libertatea? Dictatura libertăţii este cea mai bună! Dictatura legii, respectarea ei, deoarece, cu cât ai mai multă libertate, cu atât trebuie să ştii ce să-ţi permiţi cu ea şi ce să faci. Este extrem de important acest principiu." Cum se făceau filme în comunism. "Cinematografia era considerată cea mai importantă artă. Nu făceam film după film, pentru că multe scenarii ale mele erau respinse. Se dădeau 15 teme – depăşirea planului, stahanovism sau generale. De exemplu, eu am vrut să fac un film «Halta liniştii» după schiţa «Locul unde nu s-a întâmplat nimic» a lui Sadoveanu, dar directorul stu­diou­lui, un ba­sa­ra­bean sau ucrai­nean, a zis: «Ce vii la mine cu po­ves­tea asta după tovarăşul Sadoveanu? Noi facem Mitrea Cocor, ţăranul care a învăţat şi face gospodăria colectivă la ţară». Am vrut să fac film şi după viaţa lui Vlai­cu, despre Tudor, dar nu cum se ştie, ci despre cum l-au omorât pandurii lui. Ei au furat Bu­cureştiul ca să se îmbogăţească, iar Tudor, când a aflat, a vrut să-i spân­zure. Dar ăia i-au devenit duşmani şi s-au aliat cu Ipsilanti, care voia să elibereze Grecia şi căruia Tudor i-a zis să mai aştepte. De aia a fost omorât Tudor cu ajutorul propriilor săi căpitani. Asta am vrut să arăt în film, dar nu s-a putut".

Filmări cu 24.000 de figuranţi
Dinu Cocea a avut parte de filmări imposibile astăzi. Cu 24.000 de figuranţi, se cheltuiau pe un film 40 de milioane de lei, cât a costat cel despre Tudor Vladimirescu, în condiţiile în care salariul era de 500 de lei. Şi ajungem la cum i-a venit ideea pentru "Haiducii". "Îmi spune un prieten să fac un film gen legendă, popu­lar, cum a fost cu haiducii, să nu se poată băga în el secretarul de partid. Am studiat un an epoca fanariotă. Am construit un scenariu şi l-am prezent lui Paul Cornea, profesor de literatură veche, care era directorul Studioului Bucureşti. I-a plăcut, dar a zis că nu-i în alea 20 de filme ve­nite de la Comitetul Central. Zice: «Facem din economii, am trei mi­lioane, faci?». Eu am zis da, deşi economistul a spus că-s nebun, că-i film de 20 de milioane. A trebuit să mă împrumut de la Uniunea Cineaştilor. M-am dus după cai la Sinaia, că filmam pe Bucegi. De la directorul de la Peleş am aflat că cei de la Securitate au 30 de cai pe care îi foloseau pentru urmărirea lup­tătorilor anticomunişti din munţi." Şi i-a dat ideea să meargă să-i ceară: "Şeful era un şpriţar, aşă că l-am îmbătat la Hotelul Palas şi i-am cerut caii. Tot aşa am putut să îl am în film şi pe marele actor Alexandru Giugaru, mai cu bani pe jumătate, mai cu săru' mâna. A ieşit fimul, ba chiar am economisit şi 100.000 de lei". În ce priveşte cenzura, Cocea spune că era verificat mai întâi scenariul. Însă faptul că l-a cooptat ca scenarist pe Eugen Barbu, care era membru în Comitetul Central, a făcut să rezolve mai uşor problema. "Am scăpat de cenzura primă, dar a doua a venit de la Dumitru Popescu. Era un intelectual, redactor la Contemporanul, Scînteia, el făcea toate tezele lui Ceauşescu şi discursurile, şi de aceea a primit funcţia de secretar cu pro­paganda în Comitetul Central."
Continuare în numărul viitor
Citeşte mai multe despre:   dinu cocea,   români care mai au ceva de spus

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de