Concurenta mare la chiloti purtati

La iesirea din Valcea, spre Drumul European 81, Romania isi scoate la sosea "intimitatile" second-hand. Chiloti la 10.000 bucata, sutiene, ciorapi, "bascheti" netociti in bot si "blanuri" de plas-tic, toate la un loc alcatuiesc un instantaneu ingrozi-tor de real al unei saracii lucii.

"Sutieneee... Ciorapei... Hai la chiloti din Nemtia!" Cam asa se striga la iesirea din Valcea spre E 81, unde "intimitatile", mai carpite, mai patate sunt la ordinea... trotuarului. Nu ca ar fi auzit ambulantii de "cerfiticate" d-alea de calitate, dar daca tot nu-i intreaba nimeni de sanatate, de ce nu? Prin statiuni, alta viata.

Te mai miri ce face saracia din om. Dar ce face omu’ din nimic... Si cum romanul e inventiv, nevoie mare, cand il apasa foamea isi vinde si camasa de pe el. N-o mai da gratis, cum se spune in proverbe. La iesirea din Valcea spre celebra capitala vanzatorii ambulanti cica isi fac targ. Pe-o straduta laturalnica, care da spre E 81, se insira tarabe de te doare ochiul. Tarabe... adica o paturica, un scaunel pliant, o bucata de celofan si toale pe alese. Printre "bascheti" netociti in bot si blanuri artificiale iti fura atentia chilotaraia colorata, sutienele in bataia vantului si ciorapi strategic aranjati. Pretul? Pai cat te lasa inima, oricum cateva zeci de mii, nu ca la magazinele astea "unde toate e scumpe". Si sa vezi ce concurenta... Acolo se vine cum se crapa de ziua, sa prinzi un loc de "stationare". Marfa asta second, made in Germany, dar putin furata, e burdusita prin saci de rafie, cu miros din acela greu. Cum te arati interesat, cum sar ambulantii pe tine. "Hai, frumoaso, sa iti dau ceva de calitate! Uite, chilotul il iei cu 10.000 bucata. Cauti acolo si iei ce doreste inimioara matale. Mai am si altii daca vrei!", imi spune o vanzatoare, ce-i drept mai bronzata.

GARDA. Grozavie mare. Cand te saturi de rascolit puzderia de vechituri, nu te mai uiti si la defecte. Pe asta se mizeaza. Ceva de genul: "Dai un ban, dar stii ca-l pierzi". Sosetele fie sunt mai tocite, fie carpite. Bikinii aia smecheri mai au si cate un defect de culoare, daca intelegi, dar soarele, bata-l vina, ca nu dogoreste pe langa! Sensibili la fotografii, ambulantii au reflexe violente. "Da’ ce, acum vreti sa ma verificati si apoi vine controlul? Si ce daca nu am voie? Va rup picioarele daca mai stati aici. Carati-va pana nu va ia dracu’! Adica nu vine Garda sa ne intrebe de vorba si veniti voi?", tipa iritata o gloata de bisnitari, suparati ca le facem album foto. Si au dreptate. OPC e prea ocupat cu etichetele strambe de pe ambalaje, asa ca cine suntem noi sa ii deranjam?

COMERT. Turistii sunt agatati cu fel de fel de nimicuri

REVISTE SECOND. La Calimanesti, vanzarea marfii la intamplare pare mai de inteles. Locuitorii de acolo nu prea au din ce trai, decat in sezonul estival. Dar ce te faci, ca vorba a zburat. Acum pe alei vin si navetistii din Ramnic ca sa isi expuna second-urile. E si cazul unei batrane care si-a ales drept piata, parcul din statiune. Croseteaza la umbra, trage cu urechea la discutiile trecatorilor si vinde mileuri, caciuli si tricouri. Si revistele merg. "Eu am abonament la editura asta. Le citesc si apoi le dau la jumatate de pret. Sunt singura si nu imi ajung banii", marturiseste femeia. Cat stau cu ea da si o haina. Spune ca i-am adus noroc. In plina vara, pe faleza de la izvoare merg si caciulile de astrahan. Turistu’ glumet isi cumpara pentru la iarna, dar asta dupa ce face vreo doua ture si se da neinteresat de oferta cam piperata, pentru un concediu luat prin sindicate.

PORTRETE. Daca nu te saturi de "moaca" ta de zi de zi sau ai chef sa te strambi si sa fii surprins, poftim la nenea cu portretele! Talentat si cu instrumentele pe jos, te imortalizeaza in creion, sa-ti stea. Fata ta la minut iti goleste buzunarele cu vreo 25 de lei noi, iar caricaturile sunt la mare cautare. Artistu’ se respecta. Nu vrea el expozitie, dar nici nu vorbeste prea mult. Cica doar e din provincie si e pasionat. Atat. Mai jos de "segmentul arta", mi-a atras atentia un pensionar, aparent cam obosit. Cu "obiectul hidratarii" in spate, tataie cel cu ochii azurii vindea jucarii de plastic. La prima vedere, morocanos si inaccesibil, m-a lasat sa ii admir fluturasii cu bat care falfaie cand ii alergi. Atat i-a trebuit sa auda ca sunt de la Jurnalul, ca polologhia a inceput. "Esti de la Tuca, duduie! Bun baiatul ’cesta! Uite ca azi nu am citit ziarul, ce ati mai scris? Si-a trimis copiii la scormonit de stiri?", intreba curios si destul de serios pensionarul. Si sincer. "Nu vand marfa asta pentru bani neaparat, dar nici nu ma plang cand ii castig. Stau aici de plictiseala. Nu am ce face p-acasa! Vin, zabovesc cateva ore zilnic si tot asa".

AFINE, CANTARE SI PORUMB COPT

La Olanesti se schimba taina. Cei de-ai locului le fac cu ochiu’ doamnelor. Dar nu asa, oricum, ci cu cantarul public. O chestie mica, prafuita, cu ace, care mai minte din cauza gropilor. Mesajul e clar, desi e de carton: "Important! Controlati-va greutatea, inainte si dupa cura de apa". Maruntul se arunca la cutia de margarina. Pe drumul spre Comanca, prea satul sa nu fii ca sa nu iti ploua in gura cand pocneste porumbul copt ori cand caldarea cu afine iti gadila narile sufocate de apele minerale cu miros de oua clocite. Romantismul se plateste. La Olanesti gasesti pe caldaram si flori de padure, pentru aleasa inimii. Trecem insa peste partea cand buchetelul cu pricina, la 20.000, o umple pe fata de gandacei.