x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romania manga - La Piata Sudului, dupa o legatura de bere

0
Autor: Mihai Stirbu 16 Iun 2006 - 00:00
Romania manga - La Piata Sudului, dupa o legatura de bere


Multi dintre bucuresteni se trezesc dimineata pentru a merge la servi-ciu. O parte dintre ei isi incepe ziua cu bere-n dinti la terasele de cartier. Banatul petrecaret, Macheala prin Constanta

Multi dintre bucuresteni se trezesc dimineata pentru a merge la serviciu. O parte dintre ei isi incepe ziua cu bere-n dinti la terasele de cartier. Altii asteapta caderea serii pentru a se intalni cu amicii la un pahar de vorba.

In Bucuresti, fiecare cartier are barurile lui cu clienti fideli. Unele arata mai bine, altele mai rau. In unele vin oameni cu bun-simt, in altele vin oameni slobozi la gura. La bautura omul spune multe si face si mai multe. Cel mai bine e sa te uiti de doua ori la cei de langa tine inainte de a te aseza la o masa intr-un astfel de loc.

Cartierul Berceni poarta un titlu prea crud. Bisnitarii care isi desfasoara aici afacerile l-au transformat intr-unul periculos. Cobori din metrou si esti lovit de mirosul de mititei. Daca nu esti din zona ramai uimit si adulmeci mirosul. Este de necrezut, ti-e foame sau inca nu te-ai trezit din vis. Urci pe banda rulanta si descoperi ca nu te-ai inselat. Fumul gros de la un gratar de mici aproape ca te ineaca. Faci slalom printre speculantii care te roaga sa le testezi cele mai moderne celulare, "nu scumpe, ieftine, tata", si te indrepti spre chioscul unde se pregatesc si se pun spre vanzare mititeii. Tanti care este de serviciu astazi nu are chef de vorba. Ii cer doi mici mai prajiti. Terasa, delimitata de trotuar printr-un gard de fier, este deja populata. Si este doar 9 dimineata. La mesele galbene, branduite cu berea microbista, sunt asezati cate doi-trei oameni. Doi insi, imbracati in salopete prafuite, stau la una din mesele asezate langa trotuar si rad prosteste de trecatori. O masa libera! Imi las cartonul cu mici si merg la bar. Oferta e saracacioasa, o marca de bere te indeamna la "Noroc" (1,5 lei sticla), alta la fotbal (2,2 lei sticla), iar pentru cei pretentiosi exista "Stela", la 4,5 lei noi. Plictiseala... Maneaua nu canta, oamenii nu sunt cu chef de viata. Sunt in asteptarea "ceva"-ului. Si-l tot asteapta, iar in lunga asteptare mai dau o sticla de bere pe gat. La mai mare!

CE DE LUME. Si pentru ca plictiseala nu-i de mine, parasesc terasa si intru in bodega. Mult mai liber ca afara. O minoritara cu trei randuri de fuste si cu parul lins pe spate trece de la o masa la alta cu o punga. Scoate din ea un pantof si il tranteste in poala unui mustacios: "Ia bre si pune mana, e din piele!", "piele de ce?", o intreaba razand barbatul. Si tiganca se pune pe un mascarit mai mult in scarba decat in serios. Isi ia marfa si vine la pustii de langa mine. Nu ii intereseaza, dar ce sa faci, te pui cu femeia? Ii asculta povestea si apoi spun ca nu au bani. Baietii sunt intr-a XII-a la un liceu din Capitala. Stau in Popesti Leordeni si, cum le e greu sa ajunga la prima ora de curs, fac un popas si beau o bere. Ametiti de lichidul aramiu, pun la cale tactici de "exterminare" a profei de fizica. Cum nimeni nu a fost interesat de marfa, "afacerista" pleaca. Barbatul care sta la aceeasi masa cu mine se incrunta si imi intinde mana. Se prezenta. Nu inteleg nimic, il rog sa repete. Il cheama Mircea si e deja "afumat". Ma intreaba daca il stiu pe Gicu sau daca sunt baiatul nu stiu cui. Evident ca nu ii cunosteam si "amicul" avea nevoie de cineva care sa ii tina de urat. E suparat pe lumea care il inconjoara: "Aia care a iesit pe poarta (n.r. - speculanta) a pus doua matahale sa ma bata. Mi-au luat ceasul de la mana...". Il intreb de ce au casunat pe el. Da din umeri a nestiinta. Nici nu mai stie cu ce se ocupa. Ar avea o concubina care munceste si pentru el, ca e chiria prea mare, ca e zona periculoasa si ca nu are si el un tovaras de pahar. Ii place sa bea, cum de, asa mai uita de suferintele lui. Dintr-o data se ridica si isi incepe mersul pe sarma spre iesire.

PARANGHELIE. Terasa restaurant TC se afla intr-un chef continuu. Berea blonda sau neagra este consumata cu nesat

MAI INCOLO. La doi pasi mai incolo se afla o alta terasa. Mesele par strasnice, iar scaunele nu sunt din plastic. Pe firma luminoasa sta scris "Terasa restaurant TC" si "Jocuri mecanice". Stau la capatul liniei de autobuze si ma holbez la clientii terasei... Uite micu’, nu mai e! E deja in stomac, bine mestecat, mai ia o gura de bere sa nu-ti stea in gat. Aici oamenii se plimba cu halbele de bere de la o masa la alta. Par ca se cunosc de o viata. O varstnica sta singura si se chinuie cu niste mici, probabil ca de mult nu a mai pus gura pe un carnat din asta mic. Rade si ochii i se lumineaza. Lasa sa i se intrevada putinii dinti care i-au mai ramas, si aia ingalbeniti de trecerea timpului. E barul babalacilor. Dar sunt niste babalaci care rad, mananca, beau bere dupa preferinte: blonda sau neagra. La 1,7 lei noi iti poti lua o halba de Silva, iar la 1,2 lei noi iti iei un "Noroc". Asta e pomana. Sa-mi spuna si mie pentru cine sa aprind o lumanare. Hai ca am asa o pofta sa beau. Ma asez ca taranul langa trei batrani. Nea Grigore, nea Tomita si nea Gelu sunt pensionari. Au lucrat o viata la Danubiana. De la pensionare, isi inveselesc zilele la un pahar de vorba despre vremurile bune: "Am venit din Gostinari acum 45 de ani, eram tanar. M-au bagat la Danubiana. Mi-au dat si apartament, dar mult mai tarziu, eram deja insurat si n-aveam casa mea. Copii... n-a fost sa fie! Daca erau, poate avea cine sa ne ingroape si pe noi". Le-ar fi mult mai usor sa se intalneasca la unul dintre ei acasa, insa sotiile lor de mult nu le mai tolereaza acest viciu. Si cum sunt trimisi la piata dupa o legatura de ceapa, stiu unde se intalnesc. Se plang de pensiile mici, de intretinerea mare, deh, sunt pensionari. Imi povestesc cum au aparut blocurile, cum pe vremuri pe care nici ei nu le-au prins in zona dintre cele doua guri de metrou era "Mandravela", bariera orasului, mai tarziu de tramvaiul 11 care intorcea in fata noastra, de Manastirea Vacaresti, transformata in inchisoare, apoi daramata... Din pacate, toate astea sunt acum povesti.

MEDICAMENT
"Ne plangem de pensiile mici, ca nu avem aia si aia. Asa si este domnu’, nu avem de ce sa mintim. Si ne trebuie si medicamente, dar decat sa dau banii pe medicamente, mai bine imi iau o cinzeaca de rom, asta in zi de pensie, pe 26, sau o halba de bere. Cum e reclama aia Gelu cu medicamentu, «imi ia durerea cu mana»?, asta ne face noua berea. Alcoolul este cel mai bun medicament" - Nea Grigore, pensionar
Citeşte mai multe despre:   bere

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de