x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Romania manga Romania manga - O dusca printre macaze

Romania manga - O dusca printre macaze

de Carmen Dragomir    |    13 Iun 2006   •   00:00
Romania manga - O dusca printre macaze

Berea la PET e cea mai ieftina solu-tie pentru potolirea setei de nave-tist. Calatorul nu bea niciodata sin-gur, asa ca bidonul circula printre prieteni si colegi de serviciu, impreuna cu povestile lor.

O moleseala generala bantuie Gara de Sud din Ploiesti intr-o seara oarecare de iunie. Cateva trenuri trandave asteapta la aceasta ora o specie de calatori: navetistii. Un fel de neamuri pe sine, prin venele carora curge duios dusca de bere.

O gurita? Un ranjet stirb se iteste din dosul geamului slinos al personalului de Mizil, garat pe linia a cincea. Doua buze se tuguie intr-o bezea zoita de clabuci de bere. Tt... tt... Surasul hodorog priponit pe bancheta de aceeasi teapa reinvie momentul zero al publicitatii autohtone - Titan Ice! Inc-o dusca. Berea-i calda... De la etaj ninge. Ptiu! Coji imbibate in scuipati se astern ca o mocheta pe peronul garii, pe noi, pe culoarele compartimentelor, zboara in aer, cad in decolteuri paroase de maiou tetra, se asaza ca margaritarele in chica valvoi, la picioarele rontaitorilor, peste tot!

Priviri goale scurse fara identitate printre liniile cu iz de fier incins si praf doinesc dezacordat "La vie toujours parshive". Jalea expresiei se estompeaza ca un curcubeu inecat in bidoane cu bere lipite ca magnetii de mainile navetistilor fara chef. Metabolismul lor proceseaza dupa cadenta decorticarii si a inghititurilor licorii de malt si hamei. Am incercat sa ne deghizam si noi in pasageri obisnuiti. Am dat gres. Navetistii ne-au citit dintr-o privire si intorc capetele dupa noi ca pe plaja dupa fotografii cu maimute. Ne uitasem legitimatiile: bidonul cu bere si buzunarele indesate cu seminte.

La fiecare geam, ca o emblema, sta cate o sticla cu lichid de astamparat setea. Euforia lipseste, paharele de plastic golite unul dupa altul sunt doar preludiu pentru inflacararea de acasa. Pentru ce-o fi ea. Niste numere stampilate pe locomotiva, ca pe-o placa comemorativa, imi spun ca trenul e de-o varsta cu mine.

CALATORIA. Megafoanele suna. Mecanicul trage sforile manetelor si zmeul hodorogit se urneste icnind. Intarziatii sar peste linii ca la proba de 100 de metri garduri, sticlele le salta in sacose, semintele se scurg din buzunare. Se da startul oficial. Kilometri incep sa fie cronometrati dupa gradatia bidonului cu lichid bahic. Sticle mici, sticle mari, pline, deja ingurgitate, sar in ritmul clantanitului macazelor, se innoada printre picioare ca vita pe araci. Caldura mare! In vagoane miroase a tutun puturos, a transpiratie si a toalete de ti se desfunda nasul de iuteala. In primul compartiment, Gheorghe Dinu si colegul lui impart doua bidoane. Normal, cu bere! Pe-o raza de cinci vagoane sunt cei mai veseli calatori. Nu-s abtiguiti, da’ viata-i frumoasa si lor le e sete. Lucreaza in constructii, se castiga binisor, acasa-i asteapta nevestele, patroana-i frumusica si-a dracului. Pretentioasa, domn’le!

Sticlele fasaie, spuma curge siroaie, mai ramane ceva, nu-i bai, ajunge pana acasa.

Hat-hat, usile compartimentului se balangane impinse de vantul puturos intortocheat printre vagoane. Unul inspecteaza balamalele. Defect profesional! Pulsul camarazilor bate dupa ritmul in care golesc paharele de plastic din dotare. Inca unul! S-au trezit cumetri cu SNCFR-ul si frati cu berea. Sunt solidari si-n zambet - mozaic asamblate din coji de floarea-soarelui si bostan.

La capat de vagon cativa sug pe rand din aceeasi sticla. Au pus mana de la mana si au achizitionat ceva mai serios. Tarie. Se da cu portia, la canuta mica, mica, de tabla. Discutia e profunda, probleme de lacatusi mecanici... Unii stau pe trepte, ganditori ca pe prispa. Un glas vioi intreaba unde-i "laptele". Si "laptele" se revarsa prompt in mainile colegului de naveta, iscand siroaie de regrete si amintiri: "E buna, ma, berea, daca te tii de ea! Bai Sorine, cata palinca am baut atuncea!? Vro cinci litri... n-a mai ramas nimic. Da’, ba, da’ cum erai? Zici ca erai Sfinx, sa mor io! Ha ha ha..." Altul rememoreaza inflacarat, nevricos de la bere sau de la fierbinteala drumului: "Ba, am mers odata cu taxiu’... era o baba in spate, stii cum sarea acu’? De la sase la noua, p-orma la trei... Mergi 3 si-ti arata 12. A rupt-o pe baba de bani. Eu ma-ntelesesem dinainte cu soferu’. Cica baga acu calculator, d’ala... Pac! Zice in ce statie esti si te-anunta: «Cu peronu’ pe partea dreapta»...". Discutia se inchide intr-o concluzie: "Maine nu mai beau nimic, ca sa fiu lucid poimaine!".

VORBA CANTECULUI. "Ia mai toarna un paharel..."

ULTIMA HALTA. Gloata isi ia calabalacul si se scurge rauri-rauri printre bariere. Amintirea celor 70 de kilometri zilnici, dus-intors, s-a topit in spuma berii. Clocit timp de kilometri in putul gandirii, unul isi arunca oful: "Sa nu intram in UE! Sa dati la ziar. UE nu e pentru noi, e pentru ei, aia de sus". Priviri siameze neobosite de hurducaiala spumoasa a drumului cauta pofticios... Birtul din gara Mizil isi asteapta musterii, loc de escala in drumul spre casa. Ia mai toarna-un paharel...O stiva de "Capete-n gard" - cum spun initiatii bidonului de cinci litri de votca - le face cu ochiul, ca o curtezana. Cativa se opresc si-si priponesc sacosele de rafie, golite de sticle, pe scaunele scheletice. Si beau. De plictiseala, de necaz... Hac, hac! Sughita elegant, picior peste picior. Preludiul continua...
×