x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romania manga - Prin crasmele satului

0
Autor: Costin Anghel 07 Iun 2006 - 00:00

La Leleasca in Olt, Rosiori si Drago-esti in Ialomita, voia buna dobandita din reteta "tristete plus bautura" se imbina cu filosofia taranului cultiva-tor.

SA BEM. In Dragoiesti, in zi de sarbatoare, discutiile pe marginea cinstei popii sunt subiectul principal. Dar numai cu o bere’n bot

De voie, prin crasmele satului. O lume in care voia buna dobandita din reteta tristete plus bautura se imbina cu filosofia taranului cultivator. Leleasca in Olt, Rosiori si Dragoesti in Ialomita.

Rosiori de Ialomita, pe la amiaza, un sat tipic de campie. Ulite lungi, pietruite sau nu. Case, cu un singur nivel, mai rar cu doua sau mai multe etaje, adapostesc oameni dedicati muncii campului. Legumicultura a fost si este practicata de mai toti gospodarii satului. Acum insa, cu inundatiile si toate celelalte belele, prin buzunarele rosiorenilor bate vantul. Nu mai este veselia de pe vremuri, nu mai sunt banii tinuti odata pe sub saltele. In zilele de sarbatoare mai vezi insa bucuria pe chipurile unor oameni mandri, neintrecuti odata in ale gradinaritului si’ntrale petrecutului la hore.

SUPARAREA, PUSA LA COLT. In zi de sarbatoare - Sfintii Constantin si Elena - , la mesele unuia dintre barurile comunei, mai multi cetateni, neturmentati (prea tare), inca, pun la cale izbanda bucuriei asupra tristetii. Nea Anghel e capul limpede, Marinica e ghidusul pilit. Nu e ziua onomastica a nici unuia dintre ei, dar pe cararea gatului intotdeauna e loc de o bericica. Daca lichidul cu 4%-7% alcool este si rece, combinatia e sigura! Pe cer, soarele parleste lumea nepasator si indeamna la doua din sporturile nationale, neafiliate insa la nici un for. Batrani sau tineri, barbati sau femei, oamenii practica cu spor sticlism-viteza si halbere-viteza. De coniac-canoe e prea cald. La 15.000-20.000 de lei vechi iti iei o bere bunicica. E si din aia la 10 bani, dar mai bine o lasi s-o cumpere dusmanii!

Revenind la grupul vesel, observi ca nu e chiar asa. In afara de Marinica... restul din sfatul bautorilor de bere sunt mai retinuti. "Ce motive de bucurie sa avem? Bem de suparare. Gradina nu putem sa punem, ca-s terenurile inundate, asigurare la ele n-aveam... Macar daca s-o face graul si porumbul, sa vedem", explica nea Anghel. Ceilalti incuviinteaza tacit. Au pen- sii mici, de agricultori sau CAP-isti. Rar sunt oameni care sa bata pragul de 120 RON. "Butelia, lumina, telefonul... toate sunt scumpe", afirma un comesean.

BELELE. Dupa ce ca afara-i cald si prafuit, viceprimarul i-a luat lui Ionel Foanta si pamantul din curte

DA LADA, VARULE! In timp ce mesenii isi fac griji pentru ziua de maine, Marini-ca isi vede de treaba lui de mascarici. "Am io un var ziarist la... si el mi-a zis ca, atunci cand vrea sa-i iasa un articol bun, mai intai da de baut la oameni! Nu dai si tu o naveta de bere, hai sa traiesti, varule!?!" NU! Omul nu dezarmeaza, aburii alcoolului ii dau un tupeu incredibil. "N-o sa iasa nimic, iti zic io!" Fara bani, fara bani, dar macar doua-trei berici tot au ras petrecaretii. Marinica asta e un tip pe la vreo treizeci si ceva de ani. Ochi vii, sugubati si o piele arsa de soare la munca campului. Nu e nici gras, nici slab, numai bun de sapa. Are in el o veselie aproape molipsitoare. Aproape!

Revenind la subiectul "zile din astea onomastice", oamenii din fratia berii spun ca treaba nu mai e ca inainte. "Atunci te chema omul la el, te omenea, ii luai si tu un cadou, ceva. Acum, el te cheama, da’ tu-i zici de la inceput: «Io vin, dar n-am bani de cadou!»" Pe de alta parte, e mai bine. Pe vremea lui Nea Nicu, mai ales de sarbatori, sefii ii chemau la munca, si nu era prea bine sa lipsesti. "Acum poti sa faci ce vrei, dar nu-ti mai da mana", completeaza batranul nea Anghel. La fel ca sticla de bere dusa la gura, intrebarea lui Marinica vine din cand in cand. "Chiar nu vrei sa-ti iasa articolul bine, chiar nu dai de baut?" NU!

IN DRAGOESTI, UNDEVA PE DREAPTA. Urmatorul sat, urmatorii petrecareti. Un bar aproape ascuns in curtea cu magazinul, probabil, universal. Sunt invitat sa ma asez. In stanga mea, un satean. Relativ obisnuit, relativ curat. In dreapta, un relativ in toate cele: mintal, sanatos, curat etc. Numa’ bine! "Ma-i oameni buni, vrem si noi sa vedem cum e romanul in zi de sarbatoare, cum petrece..." "Aaaaa, pai daca ai pe cine sarbatori, petreci!" Si aveti? "Nu!" "Stai, ba, ca e tata!" Deci, au! Bere pe toata masa (ati observat ca mai peste tot se bea aproape numai bere?). Bucuria lor este, ca mai peste tot, relativa. "Bem si noi sa mai uitam de suparari. Nu avem bani, nu avem pensii bune, nu avem conditii de trai decent. Asta e viata?", se intreaba retoric tatal proprietarului. De la nevoile satenilor "Moldoveanul satului" ajunge la vinovatii (fara vina). "Va zic eu, Popa e de vina!" Ar urma un sir destul de lung de trimiteri la originile pamantesti si divine ale preotului local, care "la Craciun a venit la noi sa dea cu apa d’aia, da zice ca-i sfintita. Io aveam intr-o camera suncile de la porc, carnea, toate alea. A intrat si acolo si, cand a vazut, a inceput sa se milogeasca de mine sa-i dau si lui macar o bucata! Nu-ti dau, ba, ca am copii de crescut!", povesteste "Moldoveanul". "«Moldoveneee»!! Taci, ma, dracu’ odata, ca ne faci de ras!" Si omu’ vizat: nimic. Avea shou’ lui de tinut, in zi de sarbatoare. Dar cine-i acest guraliv apelat de toti "Moldovene"? Pai... e chiar un tip venit din zona Moldovei. Ars de soare, neras si cu fata de un rosu negricios aprins. Emana aburi de alcool, glume proaste si o veselie tipica de bodega. In Dragoesti are si el rolul lui, sa faca pe nebunu’.

Pentru scurt timp discutia se invarte in jurul subiectului initial. "De onomastici ne felicitam, petrecem cu cei dragi, mai mergem in vizite, ne mai cinstim, facem sa fie bine", continua patronul cel batran.

AMINTIRI
"Pe vremea lui Ceausescu era mai bine. Mergeai la CAP, iti luai salariu de acolo si iti ajungea pentru toate belelele."
La Crasma din Rosiori
MOTIVE
"Bem si noi sa mai uitam de suparari. Nu avem bani, nu avem pensii bune... Dar de onomastici ne felicitam, mai mergem in vizite..."
Un tata de patron
FAPTE
"Cand era primar, viceprimarul mi-a luat 1,5ha de langa casa si mi-a dat tot atata pamant in camp. Ca p’al meu l-a dat la altul. "
Foanta Ionel, Leleasca

OLTULET, OLTUT
O alta zi, un alt judet, alte bodegi si probleme. In judetul Olt, in satul Leleasca, acum cateva zile, pe la 5 dupa-amiaza, satenii puneau la cale o partida de inecare a supararii in alcool. Nu lipsesc personajele "generice". Marinica, Smecheru’ satului si a lu’ Foanta (plus alte personaje fara nume, nici macar de scena). La o bere rece si o tuica mai tarisoara oamenii discuta de problemele pe care le au si se fac, cum altfel, Manga! Adevarul este ca doar uitandu-te in jur, la case, drumuri si vecini, si-ti vine sa bei pana formula sangelui incepe sa contina mai multe miligrame de alcool decat globule rosii! Drumuri neasfaltate, tarana si-n... botul cailor de la carute! (aici, aceste mijloace de locomotie cu patru roti si unu-doi cai putere tin locul masinilor bazate cu care ies pe inserat copiii de bani gata prin orase, la o tura de fite). Bodega, pardon, barul satului, este mica si cam... murdarica. Cu un televizor pus sus, langa bar, si vreo trei-patru mese de protocol(-ul berii) si inca pe atatea afara, langa maidanul comunal. Oamenii sunt imbracati saracacios, par ca-s robii unei munci asupra careia, oricat s-ar rascula, tot n-o sa le dea suficienti bani cat sa traiasca conform normelor Uniunii Europene de bunastare si huzur.

PROBLEME
Daca tot a venit vorba de Uniune... Cu fonduri date de Uniunea Europeana, la Leleasca s-a construit o statie de distributie a apei potabile. Idee laudabila, dar nepusa total in practica. Plateau o suma modica, dar mare pentru saracia lor, vreo 100.000-150.000 de lei vechi pe luna. Acum nu mai platesc, dar nici apa nu mai curge. Unul dintre comeseni, vecin cu bodega, isi varsa oful pe rudele de sange ale "alora de nu dau drumu’ la apa". Injuraturi oltenesti pline de adanc si ascuns inteles ies pe gura oltenilor de la birt. Mai au o problema! Ori n-au becuri, ori nu da primarul drumul la curent electric prin ele... nu se stie care-i treaba, dar se stie sigur ca nu merg! "Daca vii noaptea pe aici, te mananca cainii! Nu mai ai curaj sa iesi din casa dupa lasarea intunericului", confirma vecinu’ birtului. Smecherul satului iese din birt si, prieteneste, ii cara vecinului bodegii un picior in spate, de se clatina bietul oltean, mai ceva ca prazu-n vant! "Am iesit bine in poza? Sa-i mai dau una?" Mai bine lasa si sezi mimintel!
Citeşte mai multe despre:   bani,   satului,   bere

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de