x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Căpşunarii, de la pirostrii la microunde

0
Autor: Carmen Preotesoiu 29 Sep 2007 - 00:00
Căpşunarii, de la pirostrii la microunde Marian Raica/


Văcăreşti - Dămboviţa. Casele cu 8-10 camere s-au inălţat falnice peste tot. S-au băgat gaze, s-au ridicat şcoli şi biserici. Prosperitate cu bani din Italia şi din Spania.



In Văcăreşti, casele mici şi joase s-au transformat in adevărate palate. Magazinele au impănzit comuna, conducta cu gaz stă să le intre in casă, iar mai vărstnicilor comunei nici acum, după ce au călcat pe asfalt şi işi incălzesc măncarea la cuptorul cu microunde, nu le vine să creadă că nu o să mai trăiască in "praf şi miros de vacă". Noroc cu cei 1.500 de oameni plecaţi prin străinătăţuri, care improspătează comuna cu aer de Occident.


Comuna dămboviţeană cu 5.000 de oameni, dintre care 1.500 sunt plecaţi la muncă peste hotare, se pare că merge in ritmul impus de romănii instrăinaţi. Dacă, in trecut, praful se ridica căt colo sub greutatea căruţelor, acum, asfaltul se intinde lin pe străzile rurale. Conductele de gaze sunt pregătite să fie puse in funcţiune, iar casele, care mai de care mai mari şi mai impunătoare, răsar una după alta, de parcă s-ar construi pocnind din degete. Numai anul trecut şi anul acesta s-au cumpărat aproape 14 ha de teren intravilan şi peste 110 hectare de teren extravilan. "Dacă, acum căţiva ani, 5.000 de metri pătraţi erau vănduţi cu circa 60 de milioane de lei, acum, numai un metru pătrat s-a făcut 5 euro. Şi de cele mai multe ori se cumpără prin intermediari, iar beneficiarii ajung să plătească pe un metru pătrat şi cu 3,4 euro mai mult decăt preţul iniţial", povesteşte primarul comunei, Voicu Florinel. Ba mai mult, datorită cererii mari de construcţii de case, pe un teren aflat la marginea comunei, primăria a infiinţat aşa-numitul "cartier al tinerilor", unde au inceput să se inalţe 83 de locuinţe. "Cumpărătorii, oameni cu bani munciţi in străinătate, s-au găndit că cel mai bine ar fi să investească in imobiliare. In Cartierul Tineretului, proprietarii au obligaţia ca timp de 49 de ani să plătească o taxă anuală, care acum este in jur de 3 milioane de lei. Tot ansamblul de case va fi dotat cu termopane, incălzire centrală, gaze şi curent electric", enumeră primarul facilităţile oferite.


MAI CREDINCIOŞI. Nea Ilie Constantin a rămas singur, cu "baba mea", după cum spune el, răzănd ştirb. Băieţii săi au plecat in străinătate şi multă vreme nu au mai pus piciorul pe tărăm romănesc. Cu toate astea, cu banii trimişi acasă, omul le-a cumpărat trei apartamente in Tărgovişte, ba ar vrea să inalţe şi o casă unde să-i primească de-ndată ce se hotărăsc să renunţe la pribegie. Tare e mulţumit bărbatul de cum arată comuna lor şi zice cu fală: "Cine mai are intr-o comună peste 12 magazine, şcoală făcută anul trecut?". Nea Ilie insă nu este singurul care se măndreşte cu realizările comunei. Părintele Georgescu Ionel, după 35 de ani de preoţie, şi-a văzut visul implinit. Biserica mult dorită se inalţă ţanţoş in comună şi nu oricum, ci "cu sprijinul celor plecaţi in străinătate şi care, de fiecare dată cănd vin acasă, ne dau bani pentru a termina ce am inceput. Sunt măndru de ei. Parcă acum sunt mai cu frica lui Dumnezeu in piept. Mi s-au intămplat cazuri să vină din Spania, Italia ca să-i cununăm sau să le botezăm copii, chiar dacă micuţii impliniseră şi un an, numai de dragul de a fi aici, alături de familie", povesteşte preotul.


LA MICROUNDE. Lidia Pătulea şi-a incrucişat braţele şi se uită lung in zare. Pe lăngă căsoaiele ridicate de cele două fete ale sale, femeia pare din depărtare o mogăldeaţă. Nu ştie cum să-i mai mulţumească lui Dumnezeu pentru "norocul ăsta cu străinătatea. Am cinci fete. Muream de foame şi nici nu am fi ajuns pănă aici, să avem cuptoare de-asta cu unde şi toate soiurile de aparate. Pe unele le ţin in cutii, că nu ştiu să umblu la ele", spune femeia şi ne arată cele două case, fiecare cu căte opt-zece camere, aşezate in aceeaşi curte imensă. De şapte ani muncesc fetele sale prin Spania şi nepoţii au fost in grija bunicii multă vreme. Dorul de părinţi insă era prea greu de suportat pentru cei mici. Şi, de-ndată ce fetele lui tanti Lidia s-au pus pe picioare, copiii au pornit in aventura vieţii lor. "Vorbesc in limba spaniolă şi parcă nici nu mai sunt romăni", a observat bunica lor. In comună sunt peste 120 de copii care au părinţii plecaţi in străinătate. Invăţătorul şcolii, Florin Ene, se plănge de rezultatele slabe la invăţătură ale acestora. "Partea materială este foarte bună, au calculatoare, televizoare, DVD-uri, combine şi jocuri de care nu mulţi copii au auzit. Le lipseşte cu desăvărşire dragostea. Văd numai bani şi cadouri", spune invăţătorul comunei, scoţănd in evidenţă reversul medaliei cu chip de prosperitate: superficialitatea şi lipsa de motivaţie a copiilor pentru invăţătură.


PUŞI PE AFACERI. "Singurii bani care intră in ograda primăriei sunt cei primiţi pe autorizaţiile de construcţii", spune primarul comunei şi ne arată statistica ultimilor ani: in 2005 au fost eliberate 50 de autorizaţii de construcţie, ca in 2007 să crească la aproape 80. "Din păcate insă, banii de pe ele sunt destul de puţini, cam in jur de 250-280 de milioane de lei vechi, iar nevoile, foarte mari", se plănge viceprimarul, Iancu Marian. Cu toate aceastea, comuna incepe treptat-treptat să-şi sporească numărul celor dornici să-şi deschidă mici afaceri. Unul dintre ei este, după cum ne-a povestit viceprimarul, un japonez interesat să pună pe picioare o fabrică de cafea in comună. "Măine ne intălnim la primărie pentru a discuta proiectul şi pentru a pune totul cap la cap", ne-a mărturisit vicele. Deja in comună sunt microferme de animale, de cultură vegetală, de exploatări piscicole sau firme de construcţii. Constantin Drăgan deţine un atelier de impletituri şi de sculptură. După căţiva ani buni de umblat prin străinătate şi-a zis, impreună cu soţia, că mai bine s-ar stabili acasă şi şi-ar deschide o mică afacere. Şi-a cumpărat utilaje, şi-a angajat vreo cinci băieţi şi s-a apucat de treabă intr-un fost grajd al CAP-ului. In hala mare, plină cu bancuri de lucru, stau agăţate tot felul de sculpturi, clepsidre, obiecte de ceramică pictate, dar şi coşuri din răchită şi picturi pe lemn şi pe pănză. "In Italia am lucrat ca restaurator şi sculptor impreună cu sora mea", spune bărbatul de 35 de ani. Numai intr-o lună a căştigat cam 80 de milioane şi cu toate astea nu regretă că s-a intors. E convins că in viitorul apropiat va reuşi să-şi pună zdravăn pe picioare afacerea, deşi, in prezent, o sculptură de-a sa este văndută doar cu 130.000 de lei, "de cinci ori mai puţin decăt valoarea sa reală".


Dămboviţa este unul dintre judeţele din topul ierarhiei in ceea ce priveşte numărul romănilor plecaţi la muncă in străinătate. Numai in Spania, in Castellion, sunt aproape 40.000 de dămboviţeni. Printrei ei şi foarte mulţi văcăreşteni. Stau prin locuri străine şi zece ani, invaţă limba lor, se obişnuiesc cu alte tradiţii, dar, după cum spune tanti Lidia, "merită sacrificiul ăsta. Trag in jug căţiva ani, da’ apoi trăiesc bine toată viaţa…".


EMANCIPARE
"Avem magazine cu duiumul, cu de toate in ele. Străzile asfaltate sunt pline de maşini, abia dacă mai vezi vreo căruţă şi peste tot, case imense, o minunăţie. Nu credeam io că o să avem vreodată gaze in casă. Mare bucurie pentru noi. Iar cănd oamenii vin acasă din străinătate, parcă suntem la oraş. Noroc cu ăştia care muncesc peste hotare, că aşa mai vedem noi ce e in lume"
Ilie Constantin, localnic


"Oamenii s-au mai cizelat!"

"Un lucru bun se intrezăreşte in comună de cănd cu plecarea oamenilor in străinătate. Ţin minte că aveam nişte hoţomani şi nişte lichele de mare clasă. Au plecat acu’ căţiva ani peste hotare, şi-au intemeiat familii, şi-au deschis afaceri şi s-au pus pe treabă. I-am văzut şi in vara asta, cănd au venit in vizită. Sunt mai respectuoşi, de parcă Occidentul le-a mai deschis şi lor mintea", consideră primarul Voicu. Fiecare medalie are insă reversul ei. "Intr-o familie, a plecat mama la muncă in străinătate, iar cei trei copii au rămas cu tatăl. Relaţiile dintre soţi s-au răcit, soţia şi-a găsit pe altcineva şi copiii au rămas fără mamă, iar căminul lor s-a destrămat, terminăndu-se cu un divorţ." Este unul din cele şase divorţuri inregistrate in comună in anul 2007.
Citeşte mai multe despre:   s-au,   strainatate,   comună

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de