x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Seicaru: atletism, 1.500 de metri folk

0
Autor: Dana Andronie 27 Aug 2005 - 00:00
Seicaru: atletism, 1.500 de metri folk


Muzica tanara l-a facut pe Vasile Seicaru sa vada un zeu intr-un vagabond. In fiecare seara, mergea in parc pentru a lua lectii de la un balbait cu o chitara cu trei corzi.

Muzica tanara l-a facut pe Vasile Seicaru sa vada un zeu intr-un vagabond. In fiecare seara, mergea in parc pentru a lua lectii de la un balbait cu o chitara cu trei corzi.

"Am studiat chitara la Casa Pionierilor, in clasa a VI-a. Profesorul m-a invatat doar sa citesc notele si sa cant valsuri. Dar eu voiam Beatles. Cu greu am convins-o pe mama sa-mi cumpere chitara, si nu acordeon. I-am zis ca mor daca-mi ia acordeon. Dupa ce am primit o chitara ieftina, m-am dus in parc. Acolo m-am intalnit cu un vagabond. Un tip pe care eu il stiam ca face serenade la o chitara, vai de capul ei! Canta cu trei corzi, usor balbait. M-a oprit si mi-a zis: «Chi-chi-ta-ta-ra, da-da-mi si mie pu-pu-tin». Eu ma uitam la el ca la un zeu. Iar el era un tigan. Mi-a luat chitara, a pus piciorul pe banca si a inceput: «Te iubesc asa cum esti/Si toata viata te voi iubi»... Facea tot felul de nebunii in timp ce canta... Se facea ca trage cu pistolul...".

CROS. "Am inceput sa cant singur. Regret enorm ca pe vremea aceea n-am avut un profesor care sa ma invete ciupitura pe care si-a insusit-o, cand a trebuit, Mircea Baniciu. Se stia ca vinerea canta Vasile la Casa Studentilor din Galati. Era rupere de nori... Prin tara, nu stia nici naiba de mine. Eram un pusti care avea o chitara si visa sa ajunga la Cenaclul Flacara. Am participat de foarte multe ori la Cantarea Romaniei. Eu si Socaciu eram intotdeauna premianti. Ma stiu cu Socaciu de la festivalurile studentesti. Eu eram elev, in ultimul an, la Liceul sportiv din Galati, la sectia atletism. Alergam la 800 si 1.500 de metri si la cros. Dar cantam si la festivaluri. Apoi, prin 1978, m-am intalnit cu Socaciu la Cenaclul Flacara. Stateam in aceeasi camera, eram prieteni, cantam impreuna. In 1982, el a parasit Cenaclul si am ramas eu... Suntem confundati din cauza muzicii. Suntem cumva pe aceeasi strada. Lumea ne incurca pentru ca amandoi avem mustata. Mie imi spun Socaciu, iar lui Socaciu, Seicaru. Bine ca nu ne confunda cu Dolanescu!"

OPERATIE PE... CORZI. "Abia in Cenaclu mi-am dat seama ce-i cu folkul. Bob Dylan a fost primul individ care s-a gandit ca se poate adresa planetei cu o singura chitara. Si a spus lucruri importante. Si la noi s-a intamplat la fel. Incet-incet, romanii au luat chitara si au inceput sa zica ceva interesant. Folkistul aduna mii de oameni pentru ca aducea in toata splendoarea lui cuvantul cu prelungirea lui cu tot. Acum ar fi bine sa apara un pusti destept care sa cante ce vrea el cu chitara, dar sa si spuna ceva. Trebuie sa suporte operatia pe cord deschis: sa i se rupa o coarda si sa vedem ce se intampla cu el in acel moment. Noi am patit-o de zeci de ori, in fata unui stadion plin. Atunci trebuie sa faci ceva sa umpli spatiul ala gol. Povestesti, in timp ce-ti innadesti coarda. Eram saraci rau cand am inceput sa cantam la Flacara. Dupa aceea am castigat si bani. Folkul a castigat prin sinceritate. Folkistul n-a mintit niciodata. Nu putea".

NOUA GENERATIE
"Ar fi bine sa apara un pusti destept care sa cante ce vrea el cu chitara, dar sa si spuna ceva. Trebuie sa suporte operatia pe cord deschis: sa i se rupa o coarda si sa vedem ce se intampla cu el..."

INTALNIRE
"Dupa ce am primit o chitara ieftina, m-am dus in parc. Acolo m-am intalnit cu un vagabond. Un tip pe care eu il stiam ca face serenade la o chitara, vai de capul ei! Canta cu trei corzi, usor balbait" - Vasile Seicaru

IMPREUNA
"Cantam orice impreuna cu Socaciu. Ne intelegeam foarte bine. Mai si compuneam. Prin 1980, eu am facut imnul minerilor din Romania, iar Socaciu, imnul otelarilor... «Pamantul intreg face parte din cer/Pamantul e cer daca-l vezi de departe/Dar cerul e pamantul si pentru mineri/In lupta luminii pe viata si pe moarte...», a inceput Vasile sa cante in microbuzul cu care ne deplasam la Vama Veche. De altfel, povestea s-a scris pe drumul dinspre Costinesti spre Vama. In mers l-am descoperit pe atletul Seicaru. Un atlet al folkului.
Citeşte mai multe despre:   folk you!,   chitara,   socaciu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de