Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pare banal, dar va urez sa va fie ziua buna si sa nu aveti nevoie de o
ambulanta si de servicii medicale in judetul Prahova. Sau de aportul
politiei. Sau de un certificat medico-legal. Sau de bunavointa unor
concetateni cu obligatii cel putin morale care va pot influenta
destinul - si nu intr-un mod fericit.
Buna ziua,
Pare banal, dar va urez sa va fie ziua buna si sa nu aveti nevoie de o ambulanta si de servicii medicale in judetul Prahova. Sau de aportul politiei. Sau de un certificat medico-legal. Sau de bunavointa unor concetateni cu obligatii cel putin morale care va pot influenta destinul - si nu intr-un mod fericit.
Va urez sa nu aveti pe cineva drag implicat intr-un eveniment rutier si sa nu va confruntati cu un episod asemenea celui de mai jos.
Sambata 5 ianuarie, ora 17:00, comuna Gherghita langa Potigrafu, judetul Prahova.
Un copil de 13 ani coboara dintr-un autovehicul si incearca sa traverseze strada prin spatele acestuia. Din pacate, fara sa se asigure suficient de bine.
Nesansa si neatentia fac ca acest copil sa fie acrosat de un autoturism condus (de obicei cu viteza excesiva) de un alt copil, e drept, cu cativa ani mai mare, unul de 19 - 20 de ani. Vitezomanul comunei.
Lasand deoparte detaliile neinteresante pentru unii vis a vis de legalitatea sau ilegalitatea in care se afla soferul nostru, sa ne intoarcem la copilul de 13 ani. Care, repet, pentru ca dumneavoastra sa aveti o zi buna, se intampla sa nu fie nici cunoscutul, nici amicul, nici ruda dumneavoastra. Parintii sunt alertati imediat dupa producerea nenorocirii si vin ingroziti la locul accidentului. In timp ce mama copilului plange si isi striga disperarea privind si neindraznind sa atinga copilul acum inconstient, ceilalti apropiati suna la 112.
Stiti cum e sa sunati la 112? Ati apelat vreodata 112? Stiti sentimentul de speranta care abia daca licareste undeva in coltul sufletului? Stiti cat de mult se roaga cei care suna la 112 sa fie cineva la capatul celalalt al convorbirii care sa si faca ceva in timp util pentru cazul dumneavoastra? Pentru cei care stiti, va multumesc ca simpatizati cu copilul nostru de 13 ani, cu parintii sai si cu toti cei care tin la el. Pentru cei care nu stiti, aflati doar o farama. Timpul ingheata, ai vrea, de fapt, sa inghete pentru ca orice-ar fi patit, copilul sa ramana cel putin in stadiul acesta si sa nu se agraveze pana ajunge cineva la el. Pentru ca e nevoie de o minune sa ajunga o ambulanta in mai putin de 1 ora la un eveniment si sa transporte victima la un spital intr-o alta ora. Pentru un copil acum in stare de inconstienta care zace in zapada dupa ce a fost acrosat de o masina, dupa ce acest copil a spart parbrizul masinii cu capul in nefericita intamplare, sa vina o ambulanta dupa aproape o ora poate fi mult prea tarziu. Si totusi, o ambulanta a ajuns... aproape degeaba. "Eram in trecere dinspre Bucuresti spre Ploiesti si am fost redirectionati aici pana ajunge ambulanta de la Ploiesti," spune soferul ambulantei. Copilul este asezat pe o targa si urcat in ambulanta. In ambulanta... intuneric. "E masina noua, abia am primit-o, nici nu stiu de unde se aprinde lumina," spune acelasi sofer. Politistul venit la fata locului aprinde lanterna pentru ca asistenta sa poata totusi sa vada pentru a consulta copilul. Aceasta tremura vizibil la vederea copilului si nu mai reuseste sa ii puna perfuzia. Ba mai mult, rugata sa comunice un diagnostic, indruga ceva cuvinte fara noima. In cele din urma, la aproximativ 18:15 ajunge si ambulanta trimisa initial si acorda micului pacient primul ajutor asa cum se cuvine. Trei sferturi de ora mai tarziu, dupa nelamuriri in ceea ce priveste destinatia - spitalul judetean sau spitalul de pediatrie - micutul ajunge la spitalul judetean, singurul care are sectie de neurologie, pentru o consultatie de specialitate si pentru o tomografie.
V-ar mira daca ati afla ca in sectia de urgente a acestui spital judetean, care nu merita nici macar o initiala majuscula, exista un singur brancardier, un singur medic la sectia urgente, doi asistenti medicali si, desigur, mult mai multi pacienti? V-ar mira daca ati afla ca acest copil a trebuit sa astepte de la ora 19:00 pana la ora 20:00 pentru a i se putea face o simpla radiografie generala? Inutil sa mai precizam ca tomografia, cea mai importanta investigatie in acest caz - reamintim ca micutul a spart parbrizul masinii cu capul!!! - a fost facuta la ora 21:45? Si asta nu e tot... toate aceste investigatii au avut loc in cele din urma la insistentele din partea agentilor de politie din cadrul acestei micro-institutii spitalicesti cu dotari de dispensar de gradinita din Botswana sau Somalia (a propos, nu stiu daca a apucat cineva sa le multumeasca pentru bunavointa acestor doi agenti de politie, deci Multumim!).
Asadar, pentru un eveniment rutier petrecut la ora 17:00, cea mai importanta investigatie spitaliceasca s-a desfasurat la ora 21:45!!!! Gratie divinitatii, examinarea tomografica nu a indicat probleme, astfel incat micul pacient a putut fi trimis catre spitalul de pediatrie unde a fost operat trei zile mai tarziu pentru o fractura de femur, operatie in urma careia copilul va sta imobilizat invelit in gips timp de 30 de zile. Intr-adevar, neatentia se plateste. DAR...Daca au fost atatea obstacole in a transporta o victima a unui eveniment rutier de la locul accidentului catre spital, v-ar mai mira sa va spun ca dupa investigatia tomografica am mai asteptat timp de o alta ora sa vina o ambulanta care sa il transporte la spitalul de pediatrie in conditiile in care la serviciul de urgenta nu a mai aparut absolut niciun alt caz? Pe hol mai eram doar noi si copilul, asteptand sa se milostiveasca cineva sa ne culeaga de acolo. La numarul de telefon fix al Statiei de Ambulante Ploiesti, comunicat de catre serviciul 931, bineinteles ca nu a raspuns nimeni desi am sunat timp de cel putin 30 de minute. Sau, v-ar mira sa aflati ca in ziua externarii, dupa operatie, in 11 ianuarie, in conditiile in care s-a solicitat la ora 09:00 o ambulanta care sa transporte copilul acasa (parintii neavand o targa adecvata), aceasta a sosit la ora 16?!?!
Suntem in aceeasi comuna in apropiere de Potigrafu. Copilul este acum acasa, invelit in gips pana peste sold, insa cel care l-a acrosat galopeaza in continuare relaxat cu bolidul sau cu aceeasi viteza excesiva constatata de toata lumea si inainte de eveniment. Politistii ridica din umeri. "Nu avem ce sa facem, atat timp cat viteza nu este inregistrata pe niciun aparat, nu putem sa facem nimic. Unitatile mobile de care dispunem sunt si asa supra-solicitate in teritoriu," spune un reprezentant al acestei institutii. Adica? Simplu. Putem circula si cu 120 km/h in localitate fara sa fim luati la intrebari!!! La intrebarea daca se poate afla viteza cu care se deplasa autovehiculul in momentul accidentului (nu pentru initierea unui dosar penal, ci pentru a avea o impresie vis a vis de impactul la care a fost supus micutul), acelasi reprezentant al politiei spune: "Viteza poate fi calculata doar daca decideti sa depuneti plangere si sa duceti cazul in instanta. In acest caz se va efectua o expertiza care va indica viteza autoturismului." Cu alte cuvinte, soferul nu are nicio vina, desi distanta la care a oprit este considerabila - ceea ce ar indica viteza excesiva. Probabil ca multi ar spune "Parbrizul se poate sparge si la 20 km pe ora." Intr-adevar? Dar la 20 km pe ora soferul poate spune ca nici nu a vazut ce s-a intamplat? Soferul nostru spune: "Am crezut ca a aruncat cineva cu o caramida in parbrizul meu." Concluzia? Nu avem nicio concluzie. Politia nu calculeaza si nu stie nimic. Este nevoie de o actionare in instanta pentru a afla viteza. Care viteza in conditii de carosabil acoperit cu gheata si zapada trebuie sa fie cu 20 km sub limita pe sectorul respectiv. Ceea ce ne aduce acum la o alta problema. Pentru cazul ipotetic in care parintii ar fi ales sa mearga in instanta, aveau nevoie de un certificat medico-legal. Care certificat se elibereaza in termen de maxim o luna, in prezenta obligatorie a victimei. Cum ar putea parintii sa duca acest copil la Institutul de Medicina Legala in vederea obtinerii certificatului in conditiile in care nu dispun de targa si de autovehicul adecvat? Copilul trebuie sa stea imobilizat, in gips, 30 de zile. Si chiar daca ar fi putut merge dupa 14 zile, sau 20 de zile, daca problema de sanatate ar fi disparut, medicii de la institut ar fi analizat oare altceva decat radiografiile si documentele de iesire din spital? Daca da, ce?
Parintii copilului sunt acum bucurosi ca au scapat doar cu atat. "Bine ca n-a fost mai rau, multumim lui Dumnezeu," spune femeia care acum aproape o saptamana, in loc sa lesine cum ar fi facut multe altele, a reusit sa se stapaneasca si si-a supravegheat copilul tot timpul, rugandu-se la Dumnezeu cand vedea ca micutul in stare de inconstienta se invineteste de frig si, poate, din cauza impactului. Soferul nostru isi conduce si acum bolidul cu aceeasi viteza pe acelasi carosabil acoperit cu gheata si zapada. Imun la sfaturile oamenilor din comuna si poate chiar si la ale parintilor, acesta isi etaleaza invulnerabilitatea in fata legii si a sistemului, sfidand pe toata lumea, chiar si pe micutul accidentat, depasind fara grija limita de viteza in localitate. Parintii micutului nu vor decat atat: soferul vitezoman sa-si mai tempereze setea de viteza, nici vorba de mers in instanta dar se pare ca suferinta lor de pana acum n-a fost de-ajuns pentru a-l convinge.
In concluzie, daca sunteti parinti, stati fara grija, copiii vostri sunt in siguranta!
Lasand deoparte detaliile neinteresante pentru unii vis a vis de legalitatea sau ilegalitatea in care se afla soferul nostru, sa ne intoarcem la copilul de 13 ani. Care, repet, pentru ca dumneavoastra sa aveti o zi buna, se intampla sa nu fie nici cunoscutul, nici amicul, nici ruda dumneavoastra. Parintii sunt alertati imediat dupa producerea nenorocirii si vin ingroziti la locul accidentului. In timp ce mama copilului plange si isi striga disperarea privind si neindraznind sa atinga copilul acum inconstient, ceilalti apropiati suna la 112.
Stiti cum e sa sunati la 112? Ati apelat vreodata 112? Stiti sentimentul de speranta care abia daca licareste undeva in coltul sufletului? Stiti cat de mult se roaga cei care suna la 112 sa fie cineva la capatul celalalt al convorbirii care sa si faca ceva in timp util pentru cazul dumneavoastra? Pentru cei care stiti, va multumesc ca simpatizati cu copilul nostru de 13 ani, cu parintii sai si cu toti cei care tin la el. Pentru cei care nu stiti, aflati doar o farama. Timpul ingheata, ai vrea, de fapt, sa inghete pentru ca orice-ar fi patit, copilul sa ramana cel putin in stadiul acesta si sa nu se agraveze pana ajunge cineva la el. Pentru ca e nevoie de o minune sa ajunga o ambulanta in mai putin de 1 ora la un eveniment si sa transporte victima la un spital intr-o alta ora. Pentru un copil acum in stare de inconstienta care zace in zapada dupa ce a fost acrosat de o masina, dupa ce acest copil a spart parbrizul masinii cu capul in nefericita intamplare, sa vina o ambulanta dupa aproape o ora poate fi mult prea tarziu. Si totusi, o ambulanta a ajuns... aproape degeaba. "Eram in trecere dinspre Bucuresti spre Ploiesti si am fost redirectionati aici pana ajunge ambulanta de la Ploiesti," spune soferul ambulantei. Copilul este asezat pe o targa si urcat in ambulanta. In ambulanta... intuneric. "E masina noua, abia am primit-o, nici nu stiu de unde se aprinde lumina," spune acelasi sofer. Politistul venit la fata locului aprinde lanterna pentru ca asistenta sa poata totusi sa vada pentru a consulta copilul. Aceasta tremura vizibil la vederea copilului si nu mai reuseste sa ii puna perfuzia. Ba mai mult, rugata sa comunice un diagnostic, indruga ceva cuvinte fara noima. In cele din urma, la aproximativ 18:15 ajunge si ambulanta trimisa initial si acorda micului pacient primul ajutor asa cum se cuvine. Trei sferturi de ora mai tarziu, dupa nelamuriri in ceea ce priveste destinatia - spitalul judetean sau spitalul de pediatrie - micutul ajunge la spitalul judetean, singurul care are sectie de neurologie, pentru o consultatie de specialitate si pentru o tomografie.
V-ar mira daca ati afla ca in sectia de urgente a acestui spital judetean, care nu merita nici macar o initiala majuscula, exista un singur brancardier, un singur medic la sectia urgente, doi asistenti medicali si, desigur, mult mai multi pacienti? V-ar mira daca ati afla ca acest copil a trebuit sa astepte de la ora 19:00 pana la ora 20:00 pentru a i se putea face o simpla radiografie generala? Inutil sa mai precizam ca tomografia, cea mai importanta investigatie in acest caz - reamintim ca micutul a spart parbrizul masinii cu capul!!! - a fost facuta la ora 21:45? Si asta nu e tot... toate aceste investigatii au avut loc in cele din urma la insistentele din partea agentilor de politie din cadrul acestei micro-institutii spitalicesti cu dotari de dispensar de gradinita din Botswana sau Somalia (a propos, nu stiu daca a apucat cineva sa le multumeasca pentru bunavointa acestor doi agenti de politie, deci Multumim!).
Asadar, pentru un eveniment rutier petrecut la ora 17:00, cea mai importanta investigatie spitaliceasca s-a desfasurat la ora 21:45!!!! Gratie divinitatii, examinarea tomografica nu a indicat probleme, astfel incat micul pacient a putut fi trimis catre spitalul de pediatrie unde a fost operat trei zile mai tarziu pentru o fractura de femur, operatie in urma careia copilul va sta imobilizat invelit in gips timp de 30 de zile. Intr-adevar, neatentia se plateste. DAR...Daca au fost atatea obstacole in a transporta o victima a unui eveniment rutier de la locul accidentului catre spital, v-ar mai mira sa va spun ca dupa investigatia tomografica am mai asteptat timp de o alta ora sa vina o ambulanta care sa il transporte la spitalul de pediatrie in conditiile in care la serviciul de urgenta nu a mai aparut absolut niciun alt caz? Pe hol mai eram doar noi si copilul, asteptand sa se milostiveasca cineva sa ne culeaga de acolo. La numarul de telefon fix al Statiei de Ambulante Ploiesti, comunicat de catre serviciul 931, bineinteles ca nu a raspuns nimeni desi am sunat timp de cel putin 30 de minute. Sau, v-ar mira sa aflati ca in ziua externarii, dupa operatie, in 11 ianuarie, in conditiile in care s-a solicitat la ora 09:00 o ambulanta care sa transporte copilul acasa (parintii neavand o targa adecvata), aceasta a sosit la ora 16?!?!
Suntem in aceeasi comuna in apropiere de Potigrafu. Copilul este acum acasa, invelit in gips pana peste sold, insa cel care l-a acrosat galopeaza in continuare relaxat cu bolidul sau cu aceeasi viteza excesiva constatata de toata lumea si inainte de eveniment. Politistii ridica din umeri. "Nu avem ce sa facem, atat timp cat viteza nu este inregistrata pe niciun aparat, nu putem sa facem nimic. Unitatile mobile de care dispunem sunt si asa supra-solicitate in teritoriu," spune un reprezentant al acestei institutii. Adica? Simplu. Putem circula si cu 120 km/h in localitate fara sa fim luati la intrebari!!! La intrebarea daca se poate afla viteza cu care se deplasa autovehiculul in momentul accidentului (nu pentru initierea unui dosar penal, ci pentru a avea o impresie vis a vis de impactul la care a fost supus micutul), acelasi reprezentant al politiei spune: "Viteza poate fi calculata doar daca decideti sa depuneti plangere si sa duceti cazul in instanta. In acest caz se va efectua o expertiza care va indica viteza autoturismului." Cu alte cuvinte, soferul nu are nicio vina, desi distanta la care a oprit este considerabila - ceea ce ar indica viteza excesiva. Probabil ca multi ar spune "Parbrizul se poate sparge si la 20 km pe ora." Intr-adevar? Dar la 20 km pe ora soferul poate spune ca nici nu a vazut ce s-a intamplat? Soferul nostru spune: "Am crezut ca a aruncat cineva cu o caramida in parbrizul meu." Concluzia? Nu avem nicio concluzie. Politia nu calculeaza si nu stie nimic. Este nevoie de o actionare in instanta pentru a afla viteza. Care viteza in conditii de carosabil acoperit cu gheata si zapada trebuie sa fie cu 20 km sub limita pe sectorul respectiv. Ceea ce ne aduce acum la o alta problema. Pentru cazul ipotetic in care parintii ar fi ales sa mearga in instanta, aveau nevoie de un certificat medico-legal. Care certificat se elibereaza in termen de maxim o luna, in prezenta obligatorie a victimei. Cum ar putea parintii sa duca acest copil la Institutul de Medicina Legala in vederea obtinerii certificatului in conditiile in care nu dispun de targa si de autovehicul adecvat? Copilul trebuie sa stea imobilizat, in gips, 30 de zile. Si chiar daca ar fi putut merge dupa 14 zile, sau 20 de zile, daca problema de sanatate ar fi disparut, medicii de la institut ar fi analizat oare altceva decat radiografiile si documentele de iesire din spital? Daca da, ce?
Parintii copilului sunt acum bucurosi ca au scapat doar cu atat. "Bine ca n-a fost mai rau, multumim lui Dumnezeu," spune femeia care acum aproape o saptamana, in loc sa lesine cum ar fi facut multe altele, a reusit sa se stapaneasca si si-a supravegheat copilul tot timpul, rugandu-se la Dumnezeu cand vedea ca micutul in stare de inconstienta se invineteste de frig si, poate, din cauza impactului. Soferul nostru isi conduce si acum bolidul cu aceeasi viteza pe acelasi carosabil acoperit cu gheata si zapada. Imun la sfaturile oamenilor din comuna si poate chiar si la ale parintilor, acesta isi etaleaza invulnerabilitatea in fata legii si a sistemului, sfidand pe toata lumea, chiar si pe micutul accidentat, depasind fara grija limita de viteza in localitate. Parintii micutului nu vor decat atat: soferul vitezoman sa-si mai tempereze setea de viteza, nici vorba de mers in instanta dar se pare ca suferinta lor de pana acum n-a fost de-ajuns pentru a-l convinge.
In concluzie, daca sunteti parinti, stati fara grija, copiii vostri sunt in siguranta!
