Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În posturi-cheie, în special la nivelul RNP Romsilva, dar şi a MAPDR, au fost numite şi promovate pe criterii clientelare, şi nu profesionale, persoane obediente, care numai de reorganizarea şi eficientizarea activităţii regiei nu s-au preocupat.Toke Istvan, fost secretar de stat pe probleme de silvicultură în MAPDR, Dan Ioan Aldea, director general al Romsilva până în august 2008, şi cel care i-a succedat până în ianuarie 2009, Oros Dorel Nicolae, sunt câţiva dintre cei care au pus umărul pentru a spolia şi ce a mai rămas din pădurile României.
Printre altele, în anul 2008, aceştia au acţionat pentru suspendarea unei decizii a ministrului Agriculturii de atunci, Dacian Cioloş, privind rezilierea tuturor contractelor de vânzare-cumpărare pe termen lung privind masa lemnoasă, care ar fi putut stopa o serie de nereguli în domeniu.
La sfârşitul lunii august 2008, la sediul Direcţiei Silvice din Târgu Mureş, Ciprian Apostol (pe atunci director, acum doar inginer silvic în cadrul RNP), susţinut de Toke Istvan şi Dan Ioan Aldea, a organizat o întâlnire cu reprezentanţii unor direcţii silvice din oraşele Zalău, Satu Mare, Focşani, Buzău, Târgu Mureş, Timişoara, Reşiţa, Deva, Braşov, Oradea, Miercurea Ciuc, Bacău, Suceava, Râmnicu Vâlcea, Iaşi, Vaslui şi Târgovişte, care a avut drept scop sabotarea deciziei ministrului, care nu a mai fost pusă în aplicare.
LUPUL, PAZNIC LA OI
Invocând o aşa-zisă îmbunătăţire a activităţii Romsilva, dar urmărind de fapt perpetuarea sistemului de relaţii clientelare, Toke Istvan, Ciprian Pahonţu şi Dorel Nicolae Oros au susţinut în iunie 2008 un proiect de Hotărâre de Guvern privind reorganizarea Romsilva.
Mai exact, respectivul act normativ prevedea posibilitatea asocierii Romsilva cu persoane fizice sau juridice, române sau străine, pentru realizarea de activităţi de interes comun, corespunzătoare obiectului său de activitate, deşi nu există nici o justificare economică serioasă în acest sens, şi care ar da cale liberă vânzării unor active ale Regiei, declarate în prealabil ca "neprofitabile". În plus, se intenţiona înfiinţarea Unităţii de Prelucrare şi Industrializare a Lemnului (UPIL), cu sediul în Bucureşti, care să includă centrele de prelucrare şi industrializare a lemnului din patrimoniul administrat de direcţiile silvice teritoriale. Această prevedere ar fi creat condiţii ideale pentru externalizarea ulterioară a patrimoniului UPIL. Motivul...? Ineficienţa respectivei structuri. Beneficiarii sau beneficiarul cel mai pregătit să o preia...? Foarte probabil tot domnul Schweighofer.
O altă prevedere se referea la înfiinţarea Agenţiei de Silvoturism, cu personalitate juridică proprie, în subordinea Romsilva, însărcinată cu gestionarea celor 260 de cabane silvice şi a tuturor facilităţilor de turism, la care vor avea acces numai operatorii de turism care încheie contracte de promovare cu noua entitate.
Încă din aprilie 2008, Dan Ioan Aldea a făcut demersuri pentru realizarea unei baze de date cu toate obiectivele turistice din cadrul direcţiilor silvice, precum şi pentru includerea în acest circuit a sediilor parcurilor naţionale şi naturale, deşi o parte dintre acestea au fost realizate cu fonduri comunitare, având ca destinaţie exclusivă activităţile de cercetare, şi fiind interzisă folosirea lor în alte scopuri.
Cireaşa de pe tort a constituit-o pretenţia de introducere în obiectul de activitate al Romsilva, la capitolul activităţilor desfăşurate, în afara celor specifice, a tranzacţiilor imobiliare. Adică o rampă de lansare pentru perfectarea unor viitoare afaceri cu terenurile, clădirile, cabanele şi cantoanele silvice ale Romsilva.
Din fericire, în forma finală a proiectului (aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.229/2009) se regăsesc doar prima şi ultima dintre prevederi, celelalte fiind eliminate (cu menţiunea că cea mai mare parte a imobilelor cu destinaţie industrială sau turistică ar putea fi vândute în perioada următoare).
Culmea tupeului, în octombrie 2008, Toke Istvan, Ciprian Pahonţu şi Dorel Nicolae Oros au trimis ministrului de resort, spre avizare, un proiect de act normativ pentru aprobarea noului regulament de vânzare a masei lemnoase, care, prin prevederi voit lacunare şi permisive, nu ar face decât să dea un nou avânt acţiunilor de prejudiciere a patrimoniului forestier naţional, cu tot ce include el.
CARENŢE LEGISLATIVE
Ar fi câteva. Multişoare.
Iată câteva exemple despre cât de "mult" protejează legea avuţia forestieră naţională:
Legea nr. 46/ 2008 (Codul Silvic) dă liber proprietarilor de păşuni împădurite la tăierea pădurilor care nu au fost incluse în fondul forestier. Acelaşi Cod Silvic permite pedepsirea cu închisoarea, de la 6 luni la 3 ani, numai a faptelor de utilizare fără drept a dispozitivelor de marcat "care au avut ca şi consecinţă producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru de masă lemnoasă pe picior".
Conform art. 27, punctul 2, atât administraţiile ariilor, care protejează biodiversitatea, cât şi ocoalele silvice, care gestionează masa lemnoasă pentru profit, au competenţe în cadrul zonelor ce deţin mai mult de 50% suprafaţă acoperită cu vegetaţie forestieră.
Mai mult decât atât, prin menţinerea şi în 2009 a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 71 din 13.06.2002 şi a Hotărârii de Guvern nr. 1081/ 2002, aprobată prin Legea nr. 654/ 2002, s-au creat condiţiile ideale pentru defrişarea la liber a fondului forestier de unii "rechini" din domeniu, în special de firma austriacă SC Holzindustrie Schweighofer SRL sau furnizorii acesteia.
Prin actele normative respective, societatea a fost scutită de licitaţii obositoare şi incerte, acordându-i-se din start cele mai bune parcele cu masă lemnoasă.
