x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul "Trebuia sa biruim!"

"Trebuia sa biruim!"

de Dana Andronie    |    07 Aug 2006   •   00:00
"Trebuia sa biruim!"

Adrian Ivanitchi este un arhitect-folkist-rocker-cantaret de pahar cu textura de calitate. Mai ales ca a si lucrat intr-o fabrica de tesaturi de bumbac, unde a facut afise ce promovau protectia muncii.

Adrian Ivanitchi este un arhitect-folkist-rocker-cantaret de pahar cu textura de calitate. Mai ales ca a si lucrat intr-o fabrica de tesaturi de bumbac, unde a facut afise ce promovau protectia muncii.

Am stat cu Puiu sub clar de luna (ce inceput frumos de poveste), avand (la propriu) marea la picioare. Fondul muzical: valurile "mixate" cu folkul lui Vasile Seicaru. Am inregistrat discutia nocturna, din culisele Festivalului "Folk you!", pentru a va bucura si dumneavoastra de ea. E proaspata, luati-o cat mai frige inca!

Jurnalul National: Am asistat la un derby neobisnuit intre "atacantii" de la Akcent si "apararea de fier" a folkistilor!
Adrian Ivanitchi: (Rade) Exista o multime de genuri muzicale care sunt fie adevarate, fie trucate. Cred ca folkul a ramas singurul gen care nu este trucat. Folkistii chiar stiu sa cante. Pentru ei e foarte simplu: nu pot transmite ce-i in sufletul lor printr-o facatura. Oamenii care sunt aici cu noi nu au fost tentati sa se duca la "echipa" adversa, desi ne domina sonor. Suporterii nostri - care sunt foarte tineri - ne-au aplaudat si au cantat cu noi. Nu i-a interesat faptul ca doar la cativa metri de "Folk you!" se canta slagare de-o vara.

Cine a castigat meciul?
Folkistii! Cei care au venit pentru noi au si ramas! Nu cedeaza ispitei! Vor folk, au "Folk you!". Nu trebuie sa fie foarte multi, trebuie sa fie foarte profunzi si foarte temeinici in dorinta lor. Noi trebuie sa le oferim exact ceea ce-si doresc sa asculte.

Puiul mamii

Aceasta confruntare a fost un examen pentru voi, folkistii?
A fost un examen foarte greu, dar suntem obisnuiti cu duritatea. Viata este foarte dura! Dar asa cum spune moldoveanul de dincolo de Prut: "Trebuia sa biruim!". Si am biruit! Daca n-ar fi existat dorinta de patrundere in profunzimea unui act cultural, probabil ca toti de aici ar fi plecat la adversari. Cred ca ceea ce s-a intamplat in aceasta seara este un barometru al folkului.

Lupta este uneori inegala?
Da. Celelalte genuri muzicale au marele avantaj de a avea o mediatizare foarte buna.

Doar in folkul romanesc Ciocu si Puiu canta!
(Rade). Da! Sunt multi Puiu in Romania pe care nu-i cheama asa. Iti dau un exemplu ilustru: Anghel Iordanescu. Suntem ca o familie: Familia Puilor. Bine ca am trecut de aviara cu bine si mai suntem in viata. Cand eram mic, asa credeam ca ma cheama. Eram puiul mamii si iata ca am ramas cu acest apelativ in lumea folkului!

Cand ti-ai luat iubita (a se citi chitara) in brate?
Am avut in Cetate cativa sasi care cantau foarte bine la chitara si eram foarte invidios pe succesul lor. La 6 ani am inceput sa iau lectii de pian. Ajungand in Bucuresti in 1965 si intrand la Scoala de Arhitectura, mi-am facut grupul Coral, cu Calin Ungureanu si Radu Stoica (ulterior Mondial). Nu sunt un chitarist foarte bun, dar ma descurc.

Ai lucrat si intr-o fabrica de textile?
Terminasem armata, imi facusem alta formatie, Tarabostes, cu care voiam sa mergem la festivalurile Arhitecturii din 1971. Cantatul nu-mi aducea bani pe vremea aceea, doar cei care mergeau pe la nunti castigau bine.

N-ai incercat si tu?
Ba da. Am cantat vreo 16 ani pe la nunti si am avut succes. Aveam un repertoriu bogat. Cantam si muzica de pahar, "Cioba-nas cu 300 de oi", "Sa-mi canti cobzar"... Interpretam si piesele lui Gheorghe Gheorghiu, ale lui Ducu Bertzi, dar cel mai mult ma axam pe ever green-uri. Am facut si spectacole cu Marina Scupra, Dan Spataru, Radu Gheorghe, Victor Socaciu etc.

Grafica de propaganda

Pana sa canti la nunti, ai lucrat in fabrica?
Da. In Sighisoara erau pe atunci trei fabrici importante de textile: tesaturi de bumbac, de matase si de stofe. La fabrica de tesaturi de bumbac aveam o cunostinta si m-au angajat pentru ca terminasem Scoala de Arhitectura. Din 1971 pana in 1980 am facut grafica de propaganda, lozinci, care alegorice la 23 August, tot felul de afise care promovau protectia muncii. Intre timp eram si la Cenaclul Flacara.

Ai luat premii si la Cantarea Romaniei?
Da. Nu era usor. Multe trupe cantau foarte bine! Am fost la trei finale de Cantarea Romaniei. Nu m-am dus chiar la toate...

Cand ai revenit la folk?
In 1995 am venit la Festivalul Om Bun. N-aveam chitara, am imprumutat de la cineva si am inceput sa-mi aduc aminte de folk. Recitalul a debutat cu piesa "Arsura"... "Trupul meu intreg e o lumanare...". Si m-am blocat. N-am mai stiut textul. M-am bucurat cand am vazut ca lumea stia versurile. Publicul a crezut ca vreau sa-l incerc daca isi mai aduce aminte de cantecele mele. Atunci am realizat ca mai exista amatori de folk. Unde lucrez eu acum, la Centrul Educational Interetnic pentru Tineret Sighisoara, avem o pivnita muzicala in care cant si folk, dar si piesele lui Johnny Cash, Donovan, Rolling Stones etc. Mircea Baniciu a avut o seara memorabila acolo. A cantat doua ore, de nu mai stia textele. Noroc ca publicul le cunostea pe toate!

"Odata am stiut sa zbor, odata/ Dovada n-am, dar imi aduc aminte"... Va mai aduceti aminte?
Cum sa nu! Versurile melodiei "Arsura" ii apartin lui Adrian Popescu... Dar eu chiar am stiut sa zbor! Am fost parasutist in 1968, cand eram in armata... "Arsura" este inchinata tuturor folkistilor care nu numai ca-si aduc aminte ca au zburat, ci si traiesc tot timpul acel moment. A zbura inseamna a te inalta. Putem zbura prin cantec, prin poezie buna. Colegii imi tot spun ca dovada n-au, dar au adeverinta!

ODATA...
"Trupul meu intreg E o lumanare Dar eu sunt flacara pentru cel straveziu Ca pasarile, mort voi cantari mai greu decat viu Ochiul arzand se hraneste din ceara Si face un strop de roua fierbinte Odata am stiut sa zbor, odata Dovada n-am, dar imi aduc aminte Odata am stiut sa zbor, odata Dovada n-am, dar imi aduc aminte"

FARA DOVADA
"Trupul meu intreg E o lumanare Dupa se va fi scurs toata in tara Si flacara se va topi in albastru Veti mai simti o arsura pe mana Ochiul arzand se hraneste din ceara Si face un strop de roua fierbinte Odata am stiut sa zbor odata Dovada n-am, dar imi aduc aminte...." - "Arsura", Adrian Ivanitchi

FISA PERSONALA
In 1967, Ivanitchi se integreaza in Sideral. Din octombrie 1967 canta cu Sfinx la Casa de Cultura "Mihai Eminescu" pana in februarie 1968, cand pleaca in armata. Se alatura trupei in permisii, pentru concerte la Clubul "303" al Institutului Politehnic Bucuresti. In 1974 organizeaza o gala de folk la Sighisoara, cu Mircea Florian si Ceata Melopoica, Marcela Saftiuc si Traian Cosma, Dorin Liviu Zaharia, Nicu Vladimir si Gigi Nice. Tot in 1974 debuteaza in Cenaclul Flacara, in care ramane pana in 1981. Piese de succes: "Arsura", "Amintirea Paradisului", "Amiaza", "Rondelul jucatorului pierit", "Floare de ger", "Balada lui Mil" si "Fisa Personala".

INREGISTRĂRI VIDEO - FOLK YOU 2
×
Subiecte în articol: folk folk you! aminte