x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Galceava politica la inceput de secol XX

0
Autor: Ilarion Tiu Florin Mihai 08 Feb 2007 - 00:00

Ridicarea taranilor in primavara anului 1907 a "dezmortit" scena publica a Romaniei. Atat guvernul conservator, cat si Carol I au primit cu ingrijorare izbucnirea rascoalei, la numai cateva luni de la marile festivitati ale Jubileului (50 de ani de la urcarea regelui pe tron). Liberalii au acuzat guvernul ca s-a ingrijit doar de soarta lui "Voda".

CREDINTA. Taranii romani preferau adevarurile Bibliei discursurilor mincinoase ale politicienilor

Ridicarea taranilor in primavara anului 1907 a "dezmortit" scena publica a Romaniei inceputului de secol. Atat guvernul conservator, cat si Carol I au primit cu ingrijorare izbucnirea rascoalei, la numai cateva luni de la marile festivitati ale jubileului (50 de ani de la urcarea regelui pe tron). Imediat, opozitia liberala si cercurile socialiste neparlamentare au acuzat guvernul Cantacuzino ca, in loc sa se preocupe de situatia taranimii, s-a ingrijit de imaginea lui "Voda".

Atat in presa epocii, cat si in lucrarile memorialistice ale "politicienilor rascoalei", gasim impresiile acestora despre cauzele si natura evenimentelor din "primavara insangerata". In functie de apartenenta politica, ei plaseaza responsabilitatile situatiei locuitorilor satelor in tabara adversa.

OFENSIVA LIBERALA. Aflat de un an in opozitie, Partidul National Liberal s-a folosit "abil" de prilejul rascoalei pentru a prelua fraiele guvernarii. In primul rand, liberalii au exploatat deruta guvernului conservator, care a fost complet depasit de evenimente. Guvernantii nu si-au dat seama de amploarea revoltelor, crezand ca se afla in fata unor razmerite izolate ale satenilor din nordul Moldovei, asa cum se intampla in fiecare primavara. De obicei, autoritatile locale "rezolvau" conflictul deplasandu-se in comunele "rebele" si impacandu-i pe sateni cu arendasii (sau proprietarii), prin promisiuni care de cele mai multe ori erau incalcate. Insa o data cu atacarea orasului Botosani de catre rasculati (4-5 martie) si primele victime umane, situatia a devenit vizibil dezastruoasa, insa ministrul de Razboi, gen. Manu, nu a reusit sa-i "linisteasca" pe rasculati. Simtind "oportunitatea", liberalii ies la atac politic, sustinand ca guvernantii conservatori erau incapabili, avand si o vina istorica asupra evenimentelor, deoarece nu i-a preocupat in nici o masura "chestiunea taraneasca". Primul-ministru Gheorghe Cantacuzino a actionat haotic, acuzandu-i pe adversarii liberali ca prin declaratiile lor ii "instiga" pe rasculati, apeland la metode demagogice deoarece nici guvernele lor nu contribuisera la ameliorarea "chestiunii taranesti". Regele, dandu-si seama de iminenta anarhiei, i-a "concediat" pe guvernantii conservatori, acordandu-le mandatul liberalilor.

Pentru a-si justifica interventia armata, noul guvern a "iesit la atac" impotriva "fostilor", acuzandu-i de "mostenirea" lasata. Pentru a "linisti" Europa, primul-ministru liberal D.A. Sturdza a acordat cateva interviuri presei straine (in special germane si austriece), sustinand ca situatia "se va rezolva", insa din cauza situatiei lasate de conservatori intampina dificultati. Intr-un interviu dat publicatiei Kreuzzeitung, Sturdza a "pus tunurile" pe fostul ministru de Finante, Take Ionescu, acuzat ca impozitele puse de el erau "ultimele picaturi intr-un butoi ce de mult era plin". Take Ionescu a "ripostat" reprosului primului ministru liberal, printr-un interviu aparut in publicatia vieneza Die Zeit, unde sustinea ca vinovati de declansarea rascoalei erau antisemitii, socialistii si in cazul Munteniei si Moldovei o miscare "organizata, o adevarata organizatie cu multe ramificatiuni, dar a carei origine a ramas necunoscuta pana astazi". Afirmatiile lui Take Ionescu se bazau pe informatiile oficiale conform carora multi "agitatori" erau studenti deghizati. In finalul interviului, fostul ministru de Finante lansa o "profetie politica", fiind de parere ca "Lupta intre partide va lua o forma mai blanda ca pan-acum".

REPRESIUNE
"Elogiile pe care le-ai adus armatei mele ma umplu de mandrie si ma indatoreaza la o sincera multumire. Mobilizarea executata rapid si dislocarea trupelor in mijlocul unei framantari critice este o pretioasa chezasie care ne da incredere si pentru viitor. Din momentul in care s-a ordonat o interventie energica, armata si-a facut pe deplin datoria si multumita ripostei ei prompte s-a putut anihila in scurt timp aceasta primejdioasa revolta anarhica. Acum se instaureaza treptat linistea si cainta populatiei rurale pentru necugetatele violente care au provocat atat de insemnate pagube morale si materiale. Privesc cu incredere spre viitorul care va vindeca in curand ranile si va asigura Romaniei pozitia castigata prin fapte si munca"
Regele Carol I catre Imparatul Franz Iosef al Austriei

Pe moment, premonitia lui Take Ionescu s-a adeverit, insa peste cativa ani "disputa" responsabilitatilor privind rascoala din 1907 a fost reluata de catre liberalul Vintila Bratianu. Socotind ca implicarea Bucurestiului in razboaiele balcanice era o "noua criza" pentru Romania, el publica o lucrare in care analiza situatiile de "cumpana" prin care trecuse tara la inceput de secol. Despre 1907, acelasi discurs "politicianist" ca si in zilele evenimentelor - singurii vinovati erau adversarii conservatori. In opinia liberalului, acestia nu invatasera nimic din experienta razmeritelor din 1907, deoarece imediat ce reajunsesera la guvernare in 1911 stopasera programul de reforme agrare al guvernului PNL: "Dar daca primejdia mai mare si imediata paruse ca speriase mai puternic si desteptase nevoia unor sacrificii corespunzatoare, multi au uitat mai repede si fagaduielile facute si primejdia prin care trecusera. Cu constiinta se reia, din primele zile ale venirii la guvern a partidului conservator, actiunea de opunere la aplicarea reformelor agrare. Nu reamintim aceste fapte pentru a aduce acuzari tardive unor adversari politici, dar dupa cele intamplate la 1907, este de ingrijorat si caracteristic pentru intreaga situatie politica faptul ca un partid de guvernamant (Partidul Conservator n.n.) sa uite asa de repede si marimea primejdiei".

CONSERVATORII SE APARA. Politicienii Partidului Conservator au ripostat la atacurile liberalilor atat in presa epocii, precum si in scrieri ulterioare evenimentelor. Argumentul lor de baza era ca nici liberalii nu fusesera vreodata in mod real preocupati de "chestiunea taraneasca", facandu-se avocatii bietilor tarani numai din demagogie.

In jurnalul zilnic pe care-l tinea, Alexandru Marghiloman punea la indoiala informatiile oficiale pe care liberalii le ofereau elitelor urbane speriate ca nu cumva revolta sa ajunga in orase. Astfel, la 15 martie (la doua zile dupa schimbarea de guvern), el nota: "Se da in vileag ca depese urgente si rapoarte de prefecti au fost gasite de noul regim (liberal n.n.) nedeschise de nimeni de 3 zile?!? Capitanul Sturdza a impartasit ca de 48 de ore se lucreaza de Averescu la Razboi spre a se constitui in fine harta distributiunii trupelor, si inca nu se stie de rostul a trei batalioane".

In ziua de 22 martie, Marghiloman expune discutia avuta cu regele, in urma unei audiente data de Carol I, pentru a-i explica monarhului "diversiunile" liberale contra conservatorilor. In deschidere, Alexandru Marghiloman i-a comunicat regelui despre abuzurile comise in tara de unii dintre prefectii liberali. Conform relatarilor liderului conservator, de multe ori Carol I s-ar fi aratat indignat: "La fiecare piesa de dosar Regele apasa: «Nu are dreptul s-o faca!», «Nu e cu putinta». Privitor la acestea (abuzuri n.n.), Maiestatea Sa mi-a spus ca va face tot ce-i sta in putinta ca sa le impiedice; mi-a spus ca mi-e recunoscator pentru demersurile mele si pentru dosar". Regele s-ar fi aratat totodata nemultumit de situatia generala a Romaniei: "Romania trebuie refacuta, caci totul s-a inecat. S-a mers rau si prea iute cu instructia publica si s-a dat poporului o cultura care nu e inca la indemana lui. Trebuie schimbata constitutia administrativa a tarii: infiintarea de provincii cu guvernatori seriosi si de greutate in fruntea lor".

Conservatorii au stat in opozitie pana in ianuarie 1911, dupa care regele a decis sa-i recheme la guvernare, deoarece nici liberalii nu facusera "marile reforme" promise in timpul rascoalei. Partidul Conservator va guverna Romania pana la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Insa dupa marea conflagratie, formatiunea politica dispare, din cauza disolutiei marilor proprietati funciare prin reforma agrara din 1921, precum si prin renuntarea la votul cenzitar, care le asigura un procent stabil in Parlament.

ARMATA. Guvernantii liberali au beneficiat in reprimarea rascoalei de sprijinul armatei

A FOST SA FIE... La cateva luni dupa "linistirea" rascoalei, au aparut si primele lucrari "analitice" despre evenimentele din primavara anului 1907. Unele dintre acestea erau insa lipsite de obiectivitate, intrucat autorii au fost influentati de apartenenta lor politica. La sfarsitul anului rascoalei, conservatorul Radu Rosetti publica brosura "Pentru ce s-au rasculat taranii", care se dorea sa fie un studiu al "problemei agrare" in secolele XVIII-XIX. Dar autorul devine in scris avocatul colegilor conservatori, gasind cauze ale revoltei in afara cercurilor guvernamentale. In opinia sa, principala vina o purtau "boierii", datorita "egoismului, lacomiei, lipsei de scrupule si lipsei de prevedere". Responsabili de "macel" ii considera si pe tarani, din cauza exceselor la care se dedasera: "Bande de tarani din Vlasca, unite cu alte bande din Teleorman, incercara sa se apropie de Capitala, dar fura gonite si imprastiate cu tunul. Aproape toate conacele din Teleorman si Olt fura distruse, multi arendasi si servitorii lor fura ucisi, in unele locuri taranii se dadura la acte de cruzime. Caracterul miscarii era deosebit de acel din Moldova. Taranii cereau pamant si usurarea invoielilor, dar pe langa ca ei comiteau orori de care ramasesera straini moldovenii, erau semne vadite de uneltiri culpabile si de organizare". In opinia lui Rosetti, "victima" cionirii de interese dintre "boieri" si tarani a fost armata, nevoita sa ia masuri dure: "Se facu mult zgomot cu excesele comise de armata in cursul represiunilor: impuscaturi fara judecata si bataia unor sate intregi: barbati, femei si copii, delaolalta. Si unele si altele sunt niste orori si ies cu buna seama din legalitate, dar cand o armata este chemata sa faca o astfel de represiune, excesele de putere cele mai sangeroase sunt o urmare trista, dar nedespartita de ea".

TARA ARDE…
Alexandru Marghiloman - un conservator fara functii la 1907
Desi tara se afla intr-o situatie vecina cu anarhia, grijile Partidului Conservator erau cu totul altele. In luna martie, in interiorul formatiunii s-a declansat o apriga batalie pentru sefie. Partidul era impartit in doua tabere: partizanii lui Gheorghe Cantacuzino si cei ai lui Take Ionescu. Chiar si membrii conservatori din provincie stiau mai demult de ambitiile lui Take Ionescu de a deveni seful organizatiei. Presedintele Gheorghe Cantacuzino era insa prea puternic, dispunand de numeroase functii in stat in 1907. El era - in acelasi timp - presedinte de partid, prim-ministru si ministru de Interne. In martie insa alta functie trebuia acontata - sefia electorala in orasul Bucuresti. Lupta intre cei doi politicieni se anunta dura. Pentru a detine si aceasta demnitate, Gheorghe Cantacuzino a recurs la o "strategie", propunandu-l pe fiul sau Mihail. Adeptii lui Take Ionescu - takistii, cum erau numiti in epoca - au reactionat, pledand pentru Barbu Paltineanu. Pentru a nu mai da nastere la "controverse" inutile, Gheorghe Cantacuzino s-a autopropus. Satul de rapacitatea lui Cantacuzino, Take Ionescu a fondat anul urmator propriul sau partid, Partidul Conservator Democrat.

CRITICA
Ion I.C. Bratianu, politician liberal, membru de frunte al "noii clase" politice
Radu Rosetti, politician conservator, explica astfel cauzele nemultumirii taranilor: "Rascoalele de asta primavara sunt roada fireasca a pacatelor savarsite impotriva obstei acestui popor in curs de veacuri de catre vechea clasa stapanitoare si, in cursul celor de pe urma cincizeci de ani, de catre noua clasa stapanitoare, a nemultumirii si a urii starnite in obste de aceste pacate. Adevaratii instigatori ai acestor miscari sunt egoismul, lacomia, lipsa de scrupul si lipsa de prevedere a clasei stapanitoare, ale celei mai vechi, cat si ale celei noi. Asupra lor cade toata greutatea raspunderii pentru groaznica primejdie in care rascoalele au pus tara: amestecul strainului si de care a fost scapata prin credinta si simtul de datorie al ostirii".
Citeşte mai multe despre:   un secol de flamanzi,   politica,   take,   cantacuzino,   conservator,   take ionescu,   rascoalei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de