x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O suta de ani de incalceli istorice

0
Autor: Ilarion Tiu 15 Feb 2007 - 00:00

Dilemele privind cauzele si desfasurarea razmeritei taranesti persista. Atat in anii "burghezo-mosierimii", cat si dupa venirea comunistilor la putere, evenimentele au fost "judecate" din punct de vedere politic. Dupa 1989, istoricii n-au mai manifestat interes pentru acest fenomen, unic in Europa secolului al XX-lea.

Muzeul Satului
„DEZBATERI INTELECTUALE". Timp de un veac, taranii au fost doar „subiecte de studiu" pentru istoricii si ideologii regimurilor politice. Prea putin s-a facut pentru ridicarea nivelului lor de trai...

La un secol dupa evenimentele din primavara anului 1907, dilemele privind cauzele si desfasurarea razmeritei taranesti persista. Atat in anii "burghezo-mosierimii", cat si dupa venirea comunistilor la putere, evenimentele au fost "judecate" din punct de vedere politic. Dupa 1989, istoricii n-au mai manifestat interes pentru acest fenomen unic in Europa secolului al XX-lea.

Tratarea rascoalei din 1907 exclusiv din punct de vedere politic are consecinta faptul ca la ora actuala nu dispunem de o lucrare de amploare "independenta" privind evenimentele de acum 100 de ani.

ARTICOLE SI BROSURI. Primele carti referitoare la miscarile taranesti din "primavara insangerata" au aparut imediat dupa evenimente, fiind o incercare a elitelor epocii de a se disculpa de izbucnirea violentelor, precum si de metodele represiunii. Chiar in vara anului 1907, colonelul Liviu Draganescu a publicat la Craiova o brosura intitulata sugestiv: "Cauzele care au provocat rascoalele". In viziunea lui, doar taranii erau responsabili pentru tot ce se intamplase in primavara, iar oamenii politici nu-si facusera decat "datoria", prin trimiterea armatei contra satelor. In urmatorii ani, lideri liberali si conservatori si-au publicat "opiniile" despre revoltele taranesti, facandu-i responsabili de tot raul pe cei din tabara politica adversa. Nici in 1913, Vintila Bratianu nu isi "domolise" tonul la adresa rivalilor conservatori. Prin brosura "Crize de stat: 1901, 1907, 1913", Bratianu sustinea ca Partidul Conservator nu invatase nimic din rascoala, deoarece, reintors la guvernare in 1912, avea aceeasi "nepasare" fata de locuitorii satelor.

Istoricii din prima jumatate a secolului al XX-lea nu au fost preocupati de "tema" rascoalei taranesti din 1907. Spre exemplu, Nicolae Iorga s-a rezumat la articolele de presa in revista Neamul Romanesc, fara sa-l preocupe sinteza evenimentelor. Alaturi de Virgil Arion, Iorga a publicat in 1912 o "colectie" de articole jurnalistice dedicate rascoalei, insa dupa 1918 tema nu-l mai atrage. Nici analize sociale serioase despre situatia taranilor nu au aparut in epoca. Singurii care incearca sa explice degenerarea evenimentelor in primavara lui 1907 au fost invatatorii satesti, prin rapoarte trimise lui Spiru Haret, ministrul Educatiei in guvernul liberal. Unele analize ale invatatorilor au fost publicate sub forma de brosuri, cum este cazul lucrarii "Cateva cuvinte relativ la rascoalele taranesti din primavara anului 1907" de C.A. Ionescu, aparuta la Botosani in anul 1908.

POLITIZARE. Spre deosebire de nepasarea publicistica din perioada interbelica, dupa 1948, literatura istorica despre 1907 a "expodat". S-a scris insa ideologizat, rascoalele taranesti fiind asezate pe "axa" marxista a luptei de clasa. Revoltele erau rodul unor permanente "framantari" ale celor "exploatati", iar guvernantii "burghezo-mosierimii" au reactionat "criminal", prin impuscarea rasculatilor. Partidul Comunist s-a "ingrijit" de exploatarea ideologica a revoltelor taranesti anterior preluarii totale a puterii in stat. Inca din toamna anului 1944, presa de partid "reprosa" adversarilor din "partidele istorice" ca "aveau pe constiinta" evenimente ca rascoala din 1907 sau grevele de la Grivita Bucuresti. In 1946, la Teatrul National din Bucuresti a fost pusa in scena piesa "Rascoala din 1907. Drama sociala in trei acte si un prolog". Ulterior, piesa a fost publicata sub forma de brosura, cu scopul de a fi jucata de teatrele muncitoresti din provincie.

Dupa 1948, "misiunea" exploatarii propagandistice a revoltelor din 1907 a fost preluata de istoricii de partid, in frunte cu Mihail Roller. In primavara anului 1948, acesta a publicat un volum de documente privind rascoala. Prin aceasta carte, Roller lanseaza in istoriografia romana "moda" colectiilor de documente. Fara a face comentarii critice asupra textului, cititorul este lasat sa inteleaga ce poate. Din pacate, metoda este "de actualitate" si in plina inflorire in istoriografia zilelor noastre, mai ales in teme ce tin de tratarea regimului comunist...

"ADEVARUL"
"Burghezia, mosierimea si monarhia prusaca de Hohenzollern au cautat tot timpul sa impiedice prezentarea adevarata a istoriei Romaniei, a luptelor maselor populare pentru drepturile lor si progresul tarii. Ei au impiedicat deci si publicarea documentelor despre rascoala, pentru ca sa nu se poata scrie pagina de istorie pe care o reprezinta lupta revolutionara a taranimii romane in anul 1907. Schimbarile profunde petrecute in tara noastra deschid insa noi orizonturi si pentru dezvoltarea stiintei istorice"
AVOCATUL TARANILOR
"Taranul tinut inadins in stare de inapoiere si-a manifestat in primavara anului 1907 desigur ura impotriva exploatatorilor lui in forme inapoiate"
Mihail Roller
martie 1948

"DEZVALUIRI". In introducere, Mihail Roller "demasca" regimul "burghezo-mosieresc", care ar fi ascuns, din "fatarnicie", textele timp de 30 de ani: "In paginile de fata publicam documente care se refera la eroicul si sangerosul 1907, anunta el.

Aceste documente pot vedea lumina zilei multumita instaurarii in tara noastra a Republicii Populare Romane.

Burghezia, mosierimea si monarhia prusaca de Hohenzollern au cautat tot timpul sa impiedice prezentarea adevarata a istoriei Romaniei, a luptelor maselor populare pentru drepturile lor si progresul tarii. Ei au impiedicat deci publicarea si a documentelor de fata, pentru ca sa nu se poata scrie pagina de istorie pe care o reprezinta lupta revolutionara a taranimii romane in anul 1907.

Schimbarile profunde petrecute in tara noastra, rolul hotarator pe care-l joaca azi poporul, in frunte cu clasa muncitoare si partidul ei, deschid noi orizonturi si pentru dezvoltarea stiintei istorice.

Prin documentele de fata se va inlatura definitiv - pentru cei care mai sovaiau inca - credinta ca Partidul Liberal si Partidul Conservator din acea vreme ar fi diferite in principiile fundamentale de conducere a statului fata de masele populare. Se poate usor constata aici ca ordinele date de catre guvernul conservator - care se afla la putere in momentul inceperii rascoalei - au fost insusite chiar de guvernul liberal, care i-a luat locul in timpul desfasurarii rascoalei, pentru o mai rapida inabusire a ei. Erau interesele comune de clasa ale Partidului Conservator si ale celui Liberal, adica ale mosierimii si ale burgheziei".

In opinia lui Roller, taranii nu fusesera decat victimele acestui "sistem politicianist", iar abuzurile pe care le-au facut erau provocate de disperare, si deci scuzabile: "S-a vorbit mult despre asa-zisele jafuri pe care le-ar fi comis taranii in timpul rascoalei. In razboaiele taranilor, in acele «jaqucries», cand ele au avut mai ales caracter spontan, cand nu au avut in frunte o clasa istoriceste destinata sa o conduca, au avut fara indoiala loc si acte de razbunare. Taranul, tinut inadins in stare de inapoiere, si-a manifestat desigur ura impotriva exploatatorilor lui in forme inapoiate. Dar e bine sa cunoastem - si documentele de fata vor da prilejul sa cunoastem, cel putin in parte, - mijloacele sangeroase cu care clasa stapanitoare ingenunchia aceasta masa a poporului".

SAPATURI ISTORICE. In anii urmatori, istoriografia comunista "a exploatat" excesiv subiectul "1907". Insa tonul "bataios" lansat de Roller in anii ’40-’50 s-a mai domolit. Mai ales in anii aniversari ai rascoalei se publicau monografii despre evenimentele din 1907. "Anul de varf" a fost 1967 (se aniversau 50 de ani), cand atat functionarii de la Institutul de Istorie al Partidului, cat si ai Academiei a au contribuit cu lucrari dedicate evenimentelor. Astfel, sub semnatura lui Andrei Otetea si Ion Popescu-Puturi a aparut la Editura Academiei RSR cartea "Marea rascoala a taranilor din 1907", un volum de peste 900 de pagini.

Si la nivel local s-a scris despre 1907 de asemenea cu ocazia anilor aniversari. Scopul acestor carti era sa demonstreze evolutia judetelor Romaniei socialiste fata de perioada rascoalei. Taranii participanti la evenimente erau pozati langa IAS-urile si fabricile nou construite, pentru a arata ca regimul se ocupase de soarta "celor multi" si rezolvase "chestiunea taraneasca" pusa de 1907.

SE SAPA LA PROIECTE…
Rascoala din 1907 ar trebui studiata din mai multe perspective - sociale, economice, politice - este de parere domnul Cristian Ploscaru, lector la Facultatea de Istorie a Universitatii "A.I. Cuza" din Iasi. "Pana nu demult, despre 1907 s-a vorbit doar din pespectiva luptei de clasa, spune domnul Ploscaru, care preda studentilor ieseni tema. Chiar dupa 1989, unii istorici de la universitatea noastra vedeau in revoltele taranesti o manifestare a antagonismelor marxiste dintre tarani si proprietari. Cu parere de rau observ ca nici in tratatul de istorie al Academiei Romane nu s-a renuntat total la aceasta perspectiva a luptei sociale. O alta «directie» de cercetare este caracterul antisemit al evenimentelor. Deoarece proprietarii nu mai puteau face concurenta graului american si argentinian arendau pamanturile la inceput de campanie agricola. Astfel aveau siguranta ca nu vor iesi in pierdere. Insa arendasii, evrei in buna parte, ii exploatau pe tarani pentru a reduce costurile de productie. Si astfel satenii s-ar fi rasculat contra arendasilor evrei. Nici aceasta perspectiva nu mi se pare reala. Ce stiau taranii despre antisemitism?!? In opinia mea, ar trebui sa se studieze rascoala interdisciplinar, cu ajutorul sociologiei, statisticii etc. La universitatea noastra au inceput astfel de studii, insa deocamdata pentru inceputul secolului al XIX-lea. Am speranta ca se vor gasi cercetatori care vor studia si rascoala din 1907, deoarece este un eveniment foarte important pentru istoria Romaniei. Insa trebuie lasate deoparte ideologia si politica".

Cenzura regala si cenzura comunista

Pentru a afla care este stadiul actual al cercetarii privind evenimentele din 1907 am vorbit cu domnul Ion Bulei, profesor de istorie moderna la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti.

Jurnalul National: Domnule profesor, de ce s-a scris putin despre rascoala din 1907 in primii ani dupa evenimente?
Prof. Ion Bulei: Revoltele taranesti au cazut ca un trasnet peste societatea romaneasca la 1907. De o jumatatea de secol, politicienii duceau eforturi de modernizare, de industrializare. Insa aceste beneficii ale evolutiei Romaniei s-au restrans numai asupra mediului urban. Taranimea era inapoiata, desi productia agricola era principala sursa de venit a tarii. Iar rascoalele au taiat din acest elan. Chiar ambitiile nationale ale Romaniei erau in pericol, deoarece guvernul austro-ungar a trimis pe canale diplomatice informatia ca va interveni daca situatia nu se va stabiliza. Era o mare palma data eforturilor de pana atunci. Si de aceea reactia statului. Represiunea a fost dura acolo unde si faptele taranilor au fost necugetate, nu trebuie sa exageram pe tema aceasta. Carol I si-a dat seama de toate aceste aspecte, dorind astfel sa faca uitata amintirea rascoalei. El a oprit in arhiva personala raportul oficial al guvernului privind evenimentele de la 1907. A avut mai multe motive. In primul rand, nu dorea sa ofere documentele politicienilor, care le-ar fi utilizat in scopul «razboiului» politic. Spre exemplu, in 1912 a aparut scandalul tramvaielor din Bucuresti, in care conservatorii si liberalii au folosit toate «armele» pentru a se compromite reciproc. Ce-ar fi insemnat sa aiba asupra lor documentele rascoalei...! In al doilea rand, Carol I a dorit sa ascunda caracterul antisemit al rascoalei din Moldova. Deja in presa occidentala aparusera informatii in acest sens, afectand imaginea Romaniei.

Cenzura lui Carol a fost insa spulberata de "libertatea" din regimul comunist! Roller se lauda in 1948 ca ar fi cel dintai care a impartasit "adevarul"...
In 1948-1949, Mihail Roller a publicat trei volume de documente privind rascoala din 1907. S-au «scotocit» arhivele Ministerului de Interne, arhiva personala a lui Carol I despre care am vorbit mai inainte. Nu stim inca ce anume s-a trunchiat din documentele originale sau ce falsuri s-au facut. Istoricii de la Institutul de Istorie al PCR au incercat sa faca in 1967 o ancheta pentru a dovedi ca cei 11.000, cati sustinea propaganda oficiala, au pierit in 1907. Au fost prin tara, au cercetat in arhive, au luat interviuri. Nu au reusit sa depisteze mai mult de 1.000 de morti, asa ca au renuntat la ancheta. Nici nu aveau cum sa dovedeasca ceea ce doreau ei, deoarece, conform surselor epocii, sunt 421 de morti, dupa raportul primit de D.A. Strudza dupa evenimente.

Ce au facut istoricii romani - "liberi", cum isi ziceau imediat dupa 1989 - pentru a corecta informatiile distorsionate, din toate sensurile, despre rascoala?
In primii ani dupa revolutie nu prea a mai fost interes pentru evenimentele din 1907. A fost un recul dupa ce se vorbise in exces in anii comunismului. De cativa ani insa, cercetatorii istoriei moderne isi indreapta atentia spre 1907. Se cauta exploatarea unor noi surse despre rascoala: arhivele din Rusia, arhiva Biroului II francez, de la Sectia a II-a a Armatei. In anii comunismului s-a vorbit numai despre represiune, insa trebuie cercetate si alte piste. Conform rapoartelor epocii, in primavara anului 1907 circulau printre taranii Romaniei tot felul de persoane straine de lumea satului. Comercianti, marinari, studenti deghizati. Din presa epocii aflam ca s-au identificat multi instigatori. Trebuie sa gasim dosarele de ancheta ale acestora, asupra carora nu s-a insistat inainte de 1989. Apoi, sursele memorialistice din zilele rascoalei au disparut. Spre exemplu, scrisorile lui Carol I catre rudele din Belgia si Germania din primavara anului 1907 lipsesc. Trebuie gasite astfel de documente pentru a ne edifica. La fel de importante sunt si jurnalele ofiterilor din esalonul al doilea: colonei, locotenenti, capitani etc. Pana acum s-au studiat numai memoriile generalilor, insa s-au epuizat informatiile. Impreuna cu un grup de colaboratori am inceput sa facem demersuri de cercetare in acest sens: surse noi, plus stadii de cercetare in arhivele straine. In curand o sa depunem documentatia pentru obtinerea unui grant de cercetare referitor la rascoala din 1907.
Citeşte mai multe despre:   un secol de flamanzi,   roller,   istorie,   româniei,   anului,   ţăranii,   primavara,   evenimentele,   rascoala,   rascoalei,   taranesti

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de