x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Revoluţia vinului in satul Oprişor

0
Autor: Irina Munteanu 26 Apr 2007 - 00:00
Revoluţia vinului in satul Oprişor


Răsculaţii din Oprişor, Mehedinţi, au devastat pivniţa boierului Belia şi i-au luat sticle cu vin vechi. Azi, in 2007, satul trăieşte de pe urma unei podgorii.

La 1907, răsculaţii din Oprişor, Mehedinţi, i-au devastat pivniţa boierului Belia şi i-au luat sticle cu vin vechi de 30 de ani. Azi, in 2007, pe boieril cheamă Carl Reh; nici unul dintre ţăranii de azi nu l-a văzut la faţă, deşi satul trăieşte din munca la podgoria lui, din care ies vinuri nobile vandute in ţară şi in Germania cu eticheta de Val Duna.

Ţarrrrrr-ţarrrrrrrrrrr... O sonerie sparge liniştea dulce a amiezii pe uliţa pustie din Oprişor, pe unde ne intorceam de la bătranul Ion Nicoli, care mai are doi ani şi face veacul. Sunetul strident e menit să-l trezească pe vanzător, să-l facă să apară la ghişeul de langă fereastra la care stăteau paini peste paini pană sus şi să-i umple femeii sticlele cu sifon. Acum 100 de ani şi o lună, alte case şi alţi oameni erau treziţi din rutină de goarna lui Ion Văcaru, luat de-acasă de Dinu lui Gheorghe al Firii, de Ion al lui Dineaţă şi de Ion Muscu, şi pus să străbată tot satul şi să-i indemne pe ţărani la răscoală. Lipsa pămantului şi sporirea zilelor de clacă ii adunaseră mai din vreme pe capii răscoalei acasă la Gheorghe al Firii, unde-au stat şi-au chibzuit să pună mana pe furci şi pe topoare, să meargă la casele boiereşti, să ardă contractele de invoială, să incarce in care graul şi porumbul şi să le ducă acasă la copiii lor infometaţi.

S-au tot intalnit din toamna lui 1906 şi pană la 12 martie 1907, cand au trecut la implinirea faptelor pe care le puseseră la cale. Cei peste 60 de ţărani au mers mai intai la conacul boieresc din mijlocul satului; pe acel loc, cand s-a construit in 1963 şcoala, meşterii au trebuit mai intai să acopere pivniţa ce la 1907 gemea de sticle cu vin.

PROGRES. Panza freatica e la o adancime de 30 de metri; in curand va ajunge si la Oprisor apa curenta

MINGARELLI I-A UCIS PE CAPII RĂSCOALEI. Ţăranii au ajuns la porţile casei boierilor Belia, le-au deschis cu forţa, au dat foc la grajduri, au ars actele de invoială, mobila, apoi au aprins conacul cu totul, nu inainte să ia sticle cu vin ce erau datate 1880. S-au oprit apoi la Arghir Ieftimie, un grec speculant, i-au devastat prăvălia şi şi-au impărţit intre ei mărfurile. Arendaşii şi logofeţii au fugit din calea ţăranilor şi s-au ascuns in păduri, unde au stat patru zile şi patru nopţi, pană in zorii zilei de 16 martie, cand dinspre Darvari şi-au făcut apariţia un batalion de infanterie şi un divizion de artilerie, conduse de căpitanul Mingarelli. Soldaţii au inconjurat satul, au tras cateva salve de artilerie cu scopul de intimidare, iar cetăţenii au fost somaţi să se prezinte la moara lui Dinică Axinescu. Toţi capii au fost executaţi cu 42 de focuri de armă. Dinu lui Gheorghe al Firii a incercat să scape fugind, dar a fost ajuns din urmă de un glonţ ucigaş. Soldaţii au impanzit satul şi i-au impuşcat pe toţi cei prinşi cu carele incărcate cu grau şi cu porumb. Ţăranii răniţi au fost duşi la spital la Vanju Mare, apoi inchişi intr-un şlep pe Dunăre, iar după 21 de zile au fost puşi in libertate.

Cei 44 de morţi au fost inmormantaţi intr-un şanţ lung de 45 de metri; crucile lor au fost inlocuite de alte cruci. După ce focurile de armă au incetat să se audă, ţăranii au pus şi ei deoparte furcile şi topoarele, dar şi sapele. Au refuzat să iasă la muncă, iar arendaşii i-au maltratat, obligandu-i să lucreze gratis trei pogoane de porumb şi cerandu-le drept plocon pui de găină şi sticle cu vin, după cum i-a povestit chiar Ghiţă Popescu, "primar, notar şi şef de garnizoană" al Oprişorului la 1907, lui Dumitru Balaci, şi el primar 14 ani in Oprişor, pană a venit peste sat decembrie 1989.

"PLĂTIŢI DUPE CUM REALIZĂM". Balaci s-a născut aici; in 1953 a pus umărul la infiinţarea CAP-ului; in 1990 şi-a recăpătat pămantul, pe care l-a vandut apoi prin 1999 lui Carl Reh, cu două milioane de lei hectarul. Aşa ca el au făcut majoritatea sătenilor; după ce la 1907 părinţii sau bunicii lor au murit pentru o bucată de pămant, ei s-au găsit acum ori prea săraci ori prea bătrani ca să mai lucreze cu propriile maini via şi porumbul.

"Ia uite bă frate, cum ne vindem pămantul la străini", mai exclamă şi acum cate un sătean care stă şi-şi soarbe berea in amiaza zilei de lucru la o masă de carciumă parfumată de o floare de liliac infiptă-ntr-un borcan. Cei mai harnici sau mai fără resurse, adică uneori şi 100 de oprişoreni, se duc zilnic la vie, la tăiat, la stropit sau la recoltat, după anotimp, pentru 30 lei pe zi şi-o masă la pranz, caldă in opinia şefilor de la podgorie, "un pateu şi juma` de paine", in gura Luminiţei Tarziu. Femeia apasă pe pompă, face să ţaşnească din bidonul pe care-l poartă in spate puţină "Omide", substanţă ce trebuie să apere via de dăunători, şi spune: "Suntem plătiţi dupe cum realizăm". E cea mai harnică din grupul de lucrători; fiul ei de 17 ani, rămas mult in urmă, işi explică lenea aşa: "Mama are mai multă experienţă". Apoi incepe să se plangă de "preţul mic" pe care il primeşte la sfarşitul zilei, dar recunoaşte că e singurul loc de muncă pe care şi-l poate găsi, in calitate de oprişorean.

PERSPECTIVE. Ion Nicoli, 98 de ani, ii spune lui Pauna, fost viceprimar, ce au facut rau comunistii

CUVINTE DE "AUR". Cap peste toţi la Val Duna e Ion Jderu, un bărbat inalt, solid şi vorbăreţ, care-şi recunoaşte cu mandrie evoluţia: lăcătuş, activist de partid şi acum şef de fermă. El spune că pe langă sursă de venit, via neamţului e şi sursă de creştere a natalităţii. "Dintre angajaţii noştri, 85% sunt femei. Acum işi permit să-şi ia concediu maternal". Om al noii epoci, perorează că nu era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, dar din cine ştie ce cotlon al minţii sintagma "importanţa calităţii muncii" il dă de gol. Ne spune că fiecare cuvant pe care-l scotea pe la şedinţele de partid ii aducea bani şi tachinează zambetul lucitor al fostului coleg intru construcţia socialismului multilateral dezvoltat, Dumitru Balaci: "Şi tu la fel, uite caţi bani ai luat de ţi-ai aurit toată gura".

UNDE SUNT CHERMEZELE DE ALTĂDATĂ? Insufleţiţi de un pahar de bere, Balaci, fostul primar, şi Constantin Păuna, fostul lui vice, au rememorat unul dintre ultimele lor momente de glorie: ziua de mai 1989 in care din elicopter a coborat la Oprişor chiar Nicolae Ceauşescu. Ziuain care ei doi au dat mana cu tovarăşul secretar general şi l-au auzit cum ii spune Elenei "dragă". "Cred că Emil Bobu l-a indrumat incoace, el vizita des judeţul. Noi eram o comună bogată. Aveam singurul CAP din judeţ care se autofinanţa. Aveam 20 de combine, partidul stătea pe noi, se lucra mecanizat, curtea CAP-ului era plină de ingrăşăminte, numai noi şi Scorniceştiul ce primeam direct de la combinat. In fiecare vară mergeam la consfătuirea graului, la consfătuirea porumbului la Bucureşti." Balaci spune că CAP-ul de aici era singurul care raporta corect producţia, dar că şi aceasta era umflată la judeţ. "Se făceau 4.000 de tone de grau la hectar, iar la judeţ se ridicau la 5.000. Acum, dacă se mai ajunge uneori la 2.000 de tone."

Erau vremurile in care la restaurantul din sat găseai şi mancare, iar de 8 martie se făceau chermeze la Căminul Cultural, cu vin adus din "cramele astea care erau atunci ale noastre, aveam tone de vin pe mană" şi cu cate un tăuraş sustras de la sectorul de zootehnie. Acum nu mai e timp şi nici chef pentru aniversări sau comemorări. "Ii propusesem primarului să facem ceva acum, la 100 de ani de la Răscoală, dar primarul a lăsat-o baltă." Aflat la 60 de kilometri de reşedinţa de judeţ, Drobeta Turnu-Severin, singurul oraş spre care există un autobuz, satul merge incet spre apus.


EVENIMENT
"Cred că Emil Bobu, care vizita des judeţul nostru, l-a indrumat incoace şi pe Ceauşescu. Noi eram o comună bogată. Aveam singurul CAP din judeţ care se autofinanţa. Aveam 20 de combine, partidul stătea pe noi, se lucra mecanizat, curtea CAP-ului era plină de ingrăşăminte, numai noi şi Scorniceştiul ce primeam direct de la combinat. In fiecare vară mergeam la consfătuirea graului, la consfătuirea porumbului la Bucureşti"
Dumitru Balaci
fost primar

AMINTIRI
"M-am născut in 1909, am fost şi in război, am stat prizonier in Rusia din 1942 pană in 1946. In `62, la colectivizare, ne-au luat cele cinci hectare de pămant şi animalele. Acum trăiesc din 400 lei pensie de veteran, plus 100 lei de la CAP. Mai rău e de tinerii ăştia. Nepotul meu şi nevasta lui au fost aici şefi la asociaţie; acum asociaţia a dat faliment şi ei sunt şomeri la Severin"
Ion Nicoli
sătean, 98 de ani

PREOŢII I-AU INSTIGAT PE MEHEDINŢENI LA REVOLTĂ
in documentele şi cărţile aflate la Arhivele Statului Mehedinţi, am aflat cateva date referitoare la evenimentele din 1907. "Vă invităm de urgenţă să puneţi in vedere preoţilor din judeţ să nu oficeze serviciul religios de inmormantare răzvrătiţilor, ca unii ce prin faptele lor nu pot fi socotiţi intre creştini", scria episcopul Athanasie din Mehedinţi superiorului său, protoiereul. La randul său, acesta trimite mai departe episcopului de Ramnicu-Valcea date statistice in legătură cu situaţia economică şi culturală a judeţului, referindu-se in acelaşi timp şi la răscoalele ţărăneşti: "In parohia Oprişor au fost cei mai mulţi săteni omoraţi şi arestaţi, iar o mare parte din comuna compusă din 600 familii a fost devastată de armată. Armata, afară de Oprişor, a mai devastat incă cinci sate, distrugand şi arzand mare parte din case." Dintr-un proces-verbal incheiat la 17 martie 1907 de către preoţii din judeţul Mehedinţi intruniţi in conferinţă la Turnu Severin aflăm următoarele: "Luand cunoştinţă că in fruntea revoltelor ţărăneşti s-au constatat şi preoţi... haina preoţească a fost pătată prin procedeul unor asemenea păstori, nedemni de numele ce poartă, intrand in randul tuturor declasaţilor societăţei, cand tocmai aveau datoria de a infrana prin cuvantul şi autoritatea lor, patimile şi relele porniri, ale celor ce cred că prin jaf şi distrugere se caştigă drepturile."

SCRISOAREA EPISCOPULUI ATHANASIE
"Răscoalele nenorocite de la ţară din timpul de acum au scos la iveală multe răle, care in vremuri liniştite abia că li se bănuia fiinţa. Intre altele, cu durere am luat cunoştinţă din ziare că preoţii - nu-i vorbă că o parte infimă nu s`ar fi menţinut ştrict in rolul lor de apostoli ai păcii, de sprijinitori ai ordinei publice, din care decurge respect şi supunere desăvarşită cătră autorităţi; astfel că unii din ei au fost amestecaţi printre răsculaţi, pentru care cuvant au fost arestaţi, depuşi şi chiar impuşcaţi."

PROBLEMA ŢĂRĂNEASCĂ
In raportul căpitanului Curiţă Ion către Regimentul I Mehedinţi putem citi: "S-au găsit in casa şi in curtea lui Ion Gh. Voinea, prins şi escortat incă de aseară (16 spre 17 martie) o ladă cu ceapă şi fasole de la proprietarul Carjeu Petre, după cum se vede dintr-o scrisoare adresată d-lui Carjeu, o citaţie, un anunţ de deces şi alte hartii, găsite in lada furată şi ingropată in pămant, in afară de acestea s-a găsit un tub de tinichea in care spun mai mulţi locuitori, că şi-a păstrat actele moşiei numitul proprietar a cărui casă şi hambare cu porumb şi grau sunt prefăcute in cenuşe. S-a mai găsit un sac de ovăz in podul casei, furat tot de la Carjeu. S-a mai găsit aruncată intr-o maşină de gătit in curtea proprietarului Grigore Colibăşanu in satul Pavăţ."

ITALIANUL
In urma plecărilor la muncă pe la oraş şi prin Spania sau Italia, au mai rămas in sat vreo 3.000 de locuitori, dintre care 65% au peste 60 de ani. Oprişorul are o suprafaţă de teren agricol de 7.049 de hectare. In 1992, o parte din săteni au făcut Asociaţia "Spicul", iar in 1999 Asociaţia "Unirea". "Spicul" a dat faliment anul acesta, din cauza datoriilor pe care nu le-a plătit la timp. Recent, un investitor italian i-a adunat pe posesorii de pămant la căminul cultural şi le-a prezentat oferta sa: cate 700 kg de grau sau contravaloarea, pentru fiecare hectar arendat. Aceasta ar fi o a doua sursă de venit pentru oprişoreni, pe langă Carlh Reh Winery, care alimentează anual bugetul local cu 30.000 de lei.
Citeşte mai multe despre:   satul,   oprişor,   un secol de flamanzi,   opri

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de