x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Verticalitate

0
Autor: Adriana Oprea-Popescu 11 Sep 2006 - 00:00
Statul roman inseamna statul la cozi. Dintotdeauna? De cand am deschis ochii pe lumea asta.

In copilarie mergeam la cozi la alimentara. Cu cartele in maini, pentru paine, ulei, adidasi de porc sau "fratii Petreus". Pana venea marfa, oamenii asteptau disciplinati. Socializau.

Spuneau bancuri cu Bula si cu Ceausescu. La cele din urma, fuseseram invatati sa ne astupam urechile cu palmele, dupa principiul "cine spune ia cinci ani, cine asculta - zece".

Cand veneau lazile cu puii, cei din coada se grupau asupra tejghelei intr-o gramada de rugby. "Dati cate unul, s-ajunga la toata lumea!"... Si: "Nu te baga in fata, ca-ti fac strungareata!". Cozile de atunci ne-au calit oasele si psihicul. Ne-au pregatit pentru ce va sa vie.

Dupa ’89, relatia dintre stat, reprezentat de autoritati, si cetateanul de rand a ramas aceeasi. De vasalitate. La Revolutie ne-am castigat libertatea. Nu si dreptul de a fi tratati cu respect. Cozile sunt cordonul ombilical prin care ramanem, o viata intreaga, dependenti de bunavointa statului-mama. Inca suntem pusi la colt, inca mergem de-a busilea printre ghisee, incapabili sa pricepem pentru ce atata bataie de joc. De unde atatea colturi de rusine? Statul n-are nevoie de oameni verticali, statul ne vrea cocotati in fata ghiseelor, umili si umiliti. Nu-i pasa nici de timpul sau de nemultumirile noastre, pentru ca el are vreme de pierdut si toti nervii atrofiati. Stam la cozi de cand venim pe lume si pana in ziua cand ni se elibereaza certificatul de deces. Si nu e drept!

Pentru dreptul de a indrepta spinarile cocosate in pragul birourilor, incepem de astazi campania de presa "Viata intre ghisee". O dedicam tuturor romanilor care au fost plimbati, macar o data in viata, de la un functionar la altul. E o plangere colectiva a celor care si-au pierdut luni din viata asteptand sa le vina randul. In ea ii vom reclama pe toti aceia care ne baga pe gat cozile lor puturoase.

Cerem statului roman sa-si revizuiasca atitudinea fata de propriii cetateni. Cerem ca romanii sa nu mai fie tratati in bataie de joc. Daca vreti acelasi lucru, va rugam sa ne scrieti. Asteptam mesajele dumneavoastra, cu povesti adevarate despre cozile la care ati stat, pe adresa redactiei, pe forumul ziarului sau pe e-mail: lacoada@jurnalul.ro. Cele mai interesante mesaje vor fi publicate in Jurnalul National.
Citeşte mai multe despre:   viata intre ghisee

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de