x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viata intre ghisee are si un sfarsit - Cu coada pre moarte calcand

0
Autor: Laura Toma 29 Sep 2006 - 00:00
Viata intre ghisee are si un sfarsit - Cu coada pre moarte calcand


Este ultima coada dintr-o viata petrecuta intre ghi-see. Coada din fata birou-lui unde se elibereaza certificatele de deces. Stau altii la rand pentru titular. Indoliate si resemnate, rudele defunctului asteapta pe coridoarele ticsite ale Oficiului de Stare Civila. In tacere, ca la un inutil priveghi al birocratiei, care se incapataneaza sa nu moara niciodata.

Este ultima coada dintr-o viata petrecuta intre ghisee. Coada din fata biroului unde se elibereaza certificatele de deces. Stau altii la rand pentru titular. Indoliati si resemnati, apropiatii defunctilor asteapta pe coridoarele ticsite ale Oficiului de Stare Civila. In tacere, ca la un inutil priveghi al birocratiei, care se incapataneaza sa nu moara niciodata.

Ghiseul unde se elibereaza certificatele de deces este o usa. De obicei, neagra, capitonata si tapetata cu anunturi suprapuse despre modificarea pauzei de masa a personalului care presteaza in dosul ei. Alaturi de ea e ghiseul care emite certificatele de nastere si, la cativa pasi, sala de oficiere a casatoriilor. Frecvent, pe holurile Oficiului pentru Starea Civila se amesteca proaspetele cupluri si oamenii care par stingheriti de doliul pe care-l poarta si cu care par sa nu se fi obisnuit.

ORDINEA. Maria Gherascu sta in fata usii negre cu un dosar plic in mana. "E luni si se stie ca e cea mai aglomerata zi la emiteri de certificate. Aici, in Sectorul 1, cel putin anul asta, se pare ca au fost inregistrate cele mai multe decese, asa ca m-am pomenit sa stau si pentru lucrul asta la coada", spune femeia, de profesie medic. Zilnic, cate o mana de oameni asteapta tacuti in fata ghiseului negru. Se intampla adesea sa se stranga mai toti aproape in acelasi interval de timp, pentru ca programul spitalelor de emitere a certificatelor constatatoare a mortii coincide. Stau mai intai la rand acolo si, dupa o prima coada la morga spitalului, urmeaza cea de la Oficiu.

AMALGAM. Sectorul 2 e si el in topul fluxului zilnic de inregistrari de decese. Nea Mircea sta rezemat de unul din stalpii robusti ai holului si asteapta "sa faca randuielile in acte pentru nevasta lui". "Nu prea mai avem pe nimeni, asa ca eu trebuie sa ma ocup si de astea", spune oftand batranul. Apoi adauga: "Nu mi-am imaginat ca e de asteptat si aici". Pe langa nea Mircea, doi tineri flutura distrati actul de nastere al copilului, stergandu-se neglijent de bratul batranului cu sapca neagra. La cateva minute, o doamna, pana mai ieri pe nume Pruna, acum proaspata Popescu, se apropie zambitoare de batran si-i cere o fisa. Ii transmite "condoleante", apoi se amesteca in discutie si-si spune si ea oful - multi ani a tinut sa arunce la cos numele de Pruna si sa imprumute un "-escu". Iar azi si-a vazut visul cu ochii. Nu-i bai ca a stat un ceas la coada. Batranul ridica nedumerit din sprancene.

FLUXURI SEZONIERE. Sectorul 4 ar fi pe o a treia treapta a topului consistentei cozilor la decese. Aici s-a constatat ca fluxul depinde si de sezon. Doamna din spatele usii negre spune ca iarna si vara ar fi cel mai solicitata la parafat astfel de acte. Chiar si in week-end, cand ghiseul are un scurt program de garda, se formeaza in fata usii un rand de oameni care asteapta. Statisticile arata ca in celelalte sectoare cozile nu prea apuca sa prinda forma, pentru ca aici oamenii mor mai putin. Sau pleaca la cele sfinte in mod organizat, pe rand. Asa ca in Sectoarele 3 si 5, la eliberarea certificatelor de deces sunt zile in care usa neagra se deschide doar o data sau de doua ori.

AMBIENT DE GHISEU. Unde mai pui ca, dupa statul la coada, timp in care poti rontai lejer o paine, din dosul ghiseului te intampina vesnica functionara cu brosa artagului prinsa tantos la rever. Oamenii in doliu nu riposteaza nicicum la tonul ascutit al femeii si scot docili, la ordinele date de ea, actele necesare. Cu parul facut permanent, cu unghiile fie siclam, fie rosu-aprins, "fetele de la decese", cum isi spun ele, in limbajul intern al institutiei, preiau pe banda rulanta pe amaratii din fata lor, timp in care mai povestesc si ce s-a mai intamplat in episodul de aseara al serialului favorit, dar si cine cu cine s-a mai cuplat. Mihai, un tinerel venit sa scoata certificatul de deces al tatalui, asista stanjenit la discutia functionarelor despre vedetele tv si se face ca ar cauta ceva in sacosa soioasa de rafie. Din cand in cand, una dintre ele iese sa constate cam ce lungime mai are sirul din fata ghiseului si numara cu voce tare baticele negre, amintind de "o tovarasa" care isi strange autoritar elevii la careu.

Una peste alta, cozile la decese par a fi cele mai linistite. Daca alaturi, la ghiseul "duplicate certificate de nastere, de casatorie si declaratii de divort", e un vesnic furnicar imbibat de larma, pentru defuncti, cei care asteapta sunt calmi, mai curand resemnati. Daca restul se inghesuie pe liste pe care le prind in piuneze pe holuri si se imbrancesc cand unul musca mai mult teren si avanseaza pe o pozitie superioara, cei cu doliu la rever se insiruie, respecta inca legea nescrisa a bunului-simt. Si par mai putin grabiti. Stau in tacere, ca la un inutil priveghi al birocratiei, care se incapataneaza sa nu moara.

PREA MULTI MORTI
"Aici, in Sectorul 1, cel putin anul asta, se pare ca au fost inregistrate cele mai multe decese, asa ca m-am pomenit sa stau si pentru lucrul asta la coada. Stau pentru certificatul de deces al mamei. La morga, pentru certificatul constatator al mortii nu am avut de asteptat, au mers lucrurile rapid. Dar, de fapt, asta a devenit normalitatea in Romania, de ce ne-ar mai mira!?" - Maria Gherascu, medic
BIROCRATIA DE LA CIMITIR
"Laudabila initiativa si incercarea Jurnalului National de a sensibiliza organele in drept in ideea luarii unor masuri, menajandu-ne de stresul cozilor, scutindu-ne de «satisfactia» pe care parca o manifesta functionarimea de a ne pasa de la un ghiseu la altul, de a gasi noduri in papura, de a solicita fel si fel de documente, unele de prisos si care, culmea, sunt gasite ulterior in arhivele acestora etc.", ne scrie inginerul Constantin Diaconescu, cititor al Jurnalului National.

"(...) Ca sa vedeti pana unde merge birocratia si lipsa ratiunii, o sa va dau urmatorul exemplu. Ca sa pot construi o modesta capela, dupa ce am obtinut toate aprobarile ACCU-lui, a fost necesara si autorizatia de constructie eliberata de Primaria Capitalei, semnata musai de primarul general, dar nu oricum, ci in baza celor doua planuri cadastrale, desi in cel la scara 1/2.000 practic nu se vedea nimic, locul de veci nedepasind dimensiunile unui punct (?!). E de ras sau de plans? Vorbind de cimitire, si aici se perpetueaza birocratia intalnita in toate celelalte locuri unde se incaseaza taxe si impozite: ca sa-ti ia banii, trebuie sa faci dovada cu ultima chitanta, ba si cu actul de identitate, apoi sa stai sa-ti intocmeasca si factura, si chitanta, ceea ce eu consider ca este irational. Ganditi-va la timpii de asteptare, la consumul de hartie, la costul tiparirii, o factura ajungand la dimensiunea formatului A4, plina de date care practic nu intereseaza cetateanul de rand, ci numai firmele. Or, daca s-a extins dotarea unitatilor si institutiilor cu calculatoare, de ce nu se folosesc aceste PC-uri, astfel incat sa nu i se mai solicite contribuabilului si ultima chitanta, si buletinul de identitate?"
RUSINE GUVERNANTILOR!
"Nu pot sa cred ca in Romania din 2006, cu perspective de a deveni un stat european, se pot intampla aceste situatii, scrie pe forumul Jurnalului National Cristina. Avem guvernanti de tot rahatul. Sunt acolo, sus, pentru ca aceste persoane i-au votat, pentru ca au avut incredere in ei si in ceea ce vor face. Dar politicienii romani uita ca sunt acolo unde sunt pentru ca au fost votati de aceasta lume saraca si plina de aspiratii, ca poate maine va fi mai bine, ca poate se va schimba ceva... Sa va fie rusine, mai ales ca v-ati dus la autoritatile de la Bruxelles pentru a va lauda cu reformele facute. Reformele nu le-ati facut VOI, le-a facut intregul popor roman! Sunt indignata si nu mai am cuvinte decente pentru a comenta ceea ce am citit, povestea batranilor care-si plang viata in fata farmaciilor! Inca o data RUSINE, pentru tot sistemul politic din Romania de astazi!"

"Stau la coada doar pentru Romania"

"Fenomenul cozii nu e caracteristic Romaniei, este insa exacerbat in Romania, datorita incompetentei guvernului. Statul la coada este, de cele mai multe ori, caracteristic statutului «inferior» pe care il are in societate cel care este nevoit sa stea la coada"
Dana Enciu (Canada),
cititor al Jurnalului National

CETATENII SECOND-HAND. "La iesirea din aeroport, in orice oras european exista un ghiseu pentru calatorii cu pasapoarte de UE/SUA/Canada/Commonwealth, pe unde oamenii trec repede si fara probleme, si un alt ghiseu, unde stau toti ceilalti, asteptand sa fie puricati de vamesi. Si acolo se vede acelasi dispret in ochii vamesului cand pune intrebari indianului din fata sa. Cei cu pasapoarte «inferioare», fiind in tranzit, nu au voie sa iasa in anumite zone ale aeroportului. Eu, ca cetatean canadian, am trecut prin zambetele vamesilor austrieci spre duty-free, cu laudabila intentie de a contribui la economia austriaca, transformand cele trei ore de asteptare in trei ore de «shopping spree». Privindu-i pe oamenii aflati in coada «inferioritatii», mi se pune un nod in gat: si eu am fost acolo, la fel de speriata, cu 200 de marci (ascunse intr-o punguta de piele pe care o purtam la gat, pe sub haine, ca in filmele cu cowboy din vestul salbatic) si cu un geamantan jerpelit in care imi inghesuisem toata viata si toate sperantele."

VICTIME COLATERALE. "De cand ma stiu si pana la plecarea din Romania, am trait cu frica si obsesia cozii. Cu spaima fata de teroristii din spatele ghiseelor. La coada am aflat ce inseamna «moartea»: aveam 5 ani si eram cu bunica la o eterna coada, cand un domn a cazut la pamant, alb ca varul. Mai tarziu a venit salvarea si l-a luat, dar deja oamenii ii acoperisera fata cu o batista. Imaginea aceea mi s-a intiparit in memorie: sta frumos intins, cu calcaiele usor apropiate, cu varfurile pantofilor formand un V (ca un semn ironic al unei victorii tardive si amare, al trecerii intr-o lume mai buna, fara cozi?), cu mainile intinse pe langa corp, cu palaria cazuta alaturi, iar oamenii spuneau «gata, e mort, e mort»."

GOSTATUL. "Prietena mea a plecat in Noua Zeelanda inainte de 1989. In ultima zi, a fost la coada la Gostat, sa cumpere pui, impreuna cu mama, fratele si bunica, dorind sa o ajute astfel pe batrana si «donandu-i» ratia lor de pui. Desi au trecut multi ani, aceste imagini au ramas cu noi, ca niste pete care nu mai ies la spalat…

De cate ori ne vedem, ne amintim invariabil si de Gostat, si de toata recuzita: scaunele pliante, umbrele, listele, puloverele care s-au crosetat la coada, dar si de prieteniile care s-au legat la coada (noi doua, de pilda, ne-am intalnit la coada la bilete pentru PMT - adica Poezia Muzicii Tinere)."

COADA LA EMIGRARE. "Am stat la coada sa emigrez din Romania. Dupa iunie 1990 mi-am dat seama ca trebuie sa plec... Erau cozi la Ambasada Canadei pentru a depune cererea de emigrare. Stam toti frumos la rand, cu cererile completate cu mare grija (obtinusem cu greu formularele, pentru ca reprezentantii romani faceau specula cu ele) si asteptam sa ne vina randul la ghiseul unde trona o vipera romanca. Ca orice securist, probabil ca mai este si acum acolo. Vipera fiind, avea o placere teribila sa umileasca oamenii. In fata mea era un domn, inginer, de vreo 45 de ani. Ea i-a spus cu dispret ca nu are nici o sansa sa fie selectat, datorita varstei, si sa nu-si mai piarda vremea... Iar el a crezut-o. Visul unui om s-a spulberat atunci, intr-o secunda (mai tarziu am intalnit in Canada oameni de varsta lui, veniti de curand, care lucrau la mari companii, pentru ca aici romanii sunt foarte apreciati in domeniul tehnic). Cand a venit randul meu, s-a uitat rapid pe cerere si mi-a aruncat-o cu enervare si cu, bineinteles, vesnicul dispret (nu in fata, ca era geam, dar prin deschizatura ghiseului, cu o miscare similara aceleia cu care arunci un bumerang): «Ati declarat ca aveti doar $1.000, si va trebuie $5.000. Urmaaatorul!». Deci, trebuia sa abandonez, nu puteam sa-mi depun cererea... Fara sa ma clintesc din fata ei, am scos pixul din genta si am facut din unu - cinci. Acum aparea $5.000 (oricum, eu nu aveam nici una dintre sume, dar asta e alta poveste), asa ca i-am dat din nou cererea-bumerang si a trebuit sa o accepte."

VISE. "Au trecut anii si, in general, nu mai stau la coada. Cu o singura exceptie: cand sunt alegeri in Romania. Ca o eterna optimista (sau naiva, ca sa folosesc un eufemism), stau si indur cate 3-4 ore la coada in fata consulatului romanesc, sperand ca votul meu conteaza, sperand ca poate ceva se va schimba in Romania pentru cei aflati la marginea societatii (si care nu ar trebui sa fie acolo): batrani, oameni sarmani, tigani, copii abandonati. Ca orice persoana educata, stiu insa ca sansa e aproape zero, la fel de redusa ca si aceea de a castiga milionul de dolari la 6/49, stiu ca sansa e mai mare sa te fulgere decat sa castigi sau, de ce nu, sa mori in coada… Si cu toate acestea, visurile, chiar marunte si extrem de banale, nu au pret, asa ca eu continuu sa joc la loto si sa votez la alegeri… Si ii multumesc lui Dumnezeu ca aici nu trebuie sa stau la coada pentru supravietuire."
NASCUTI CU O COADA IN FRUNTE
"Romanii isi traiesc viata intre ghisee. De cand vin pe lume, isi lasa un rand pentru undeva. Pentru indemnizatia de maternitate, alocatii sau la inscrierea in gradinitele de stat. La cabinetul medicului pediatru.

Se umilesc, si cand isi scot buletinul de la politie, si cand isi platesc darile catre stat. Birocratia este stilul nostru de viata. Iar cand statul isi baga coada, e rost de stat la coada. Pentru un pasaport trebuie sa te milogesti in fata ghiseului trei ore. Pentru declararea unui accident rutier minor, si juma de zi. Cei mai codasi sunt romanii care vor sa plece in Spania. Stau zile si nopti la rand pentru o viza. Dorm in strada si mananca pe bordura. Romanii stau la coada ca sa-si plateasca abonamentul la televiziunea prin cablu. Ca sa-si depuna dosarele la Asigurari Sociale si ca sa-si faca actele pe casa. Stau cocosati in fata ghiseelor de la Registrul Comertului si de la Prefecturi, pentru inregistrarea masinilor. Functioneaza sfanta spaga - o atentie, o maslina si a aparut, intr-un nomenclator neoficial, meseria de «statator la coada». A celui care, contra cost, alearga in locul tau intre ghisee, ca sa-ti rezolve actele.

Romanii lesina la coada pentru medicamentele compensate, intra in coma asteptand sa le vina randul la insulina si fac varice pentru biletele la tratament. Si-si lasa rand la ultima coada. Cea pentru eliberarea certificatului de deces. E singura in care-ti e permis sa stai deoparte, intr-o pozitie mai comoda. Pe orizontala. Sta altcineva in picioare pentru tine. Ca sa parasesti viata asta, traita intre ghisee, iti trebuie un act parafat, stampilat si plimbat printre functionare. Si gata. La poarta Sfantului Petru o fi coada? Ca si-ar lasa romanii un rand de pe-acum acolo. Dar... daca ne trimite la ghiseul de jos?" (Adriana Oprea-Popescu)
SCRIETI-NE!
Seria de articole dedicate "ghiseiadei" se incheie aici. Campania noastra continua insa... Asteptam mesajele dumneavoastra, cu reclamatii despre cozile la care stati, pe adresa redactiei, la numarul de fax: 021/318.20.22, pe forumul ziarului sau pe e-mail: lacoada@jurnalul.ro . Reactiile dumneavostra sunt singurele hapuri impotriva amneziei de care sufera autoritatile.
Citeşte mai multe despre:   romania,   viata,   oamenii,   rănd,   stau,   coada,   viata intre ghisee

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de