x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A invatat cum se fac banii de la francezi

0
27 Iul 2004 - 00:00

La 50 de ani, Gheorghe Ghitulescu incearca sa puna pe picioare in Delta Dunarii o afacere despre care a invatat in strainataturi. Este printre putinii care traiesc intr-un sat in care aproape totul a murit. La inceput a fost tehnician in Tulcea, dar Revolutia l-a facut sa se reprofileze. E printre putinii oameni ai Deltei care a invatat cum sa exploateze zona.

ALEXANDRU NASTASE

La Gorgova, in maruntaiele Deltei Dunarii, pare ca viata se scurge fara conflicte mari. Si aici timpul are nesfarsita rabdare. Doar vreo cativa oameni mai vietuiesc aici. Aerul zilelor este apasator la Gorgova. Dumnezeu i-a lasat pescari pe barbatii satului. Femeilor le-a dat pe mana gospodarii saracacioase si teama ca va veni ziua cand oamenii lor nu se vor mai intoarce acasa.

PROSPER. Cat vezi cu ochii, monotonia si cenusiul saraciei e despicat de o priveliste neobisnuita. Langa cateva case darapanate, un localnic isi construieste o pensiune. Este Gheorghe Ghitulescu, are 50 de ani si este fiu de pescar din Gorgova. A trait in sat, deslusind tainele pescuitului. Cand a mai crescut si a deprins rosturile vietii, s-a dus la Tulcea, ca sa lucreze impreuna cu cei de seama sa. "Am absolvit liceul si, dupa aceea, o scoala postliceala, la Tulcea", isi incepe Ghitulescu povestea. Chipul ars de soare si brazdat de riduri ii sustin vorbele despre viata grea pe care a dus-o inainte de Revolutie.

SPECIALIZARE. Dupa studii a lucrat ca tehnician intr-o fabrica din Tulcea si parea ca asta va face toata viata, dupa cum recunoaste. "Viata aici in Delta e grea, dar simpla pentru oameni. Fiecare isi stie menirea si se chinuie sa si-o duca la indeplinire", mai spune clatinand din cap. La inceputul anilor ’90 s-a trezit atins de valul tranzitiei. "Au inceput disponibilizarile la fabrica unde lucram si m-am trezit pe drumuri. A trebuit s-o iau de la capat. Noroc cu sotia, care lucra, ca si acum, la Spitalul Judetean din Tulcea. Atunci a venit acel tren pe care eu nu l-am pierdut", povesteste Ghitulescu. A auzit de la un prieten ca francezii au venit in Tulcea si vor sa-i invete pe romani cum sa faca bani din turism, cum sa exploateze mai bine Delta Dunarii, fara a o distruge. "Nu stiam o boaba de franceza, recunoaste Ghitulescu, dar nu mi-a fost teama nici o secunda. Am invatat franceza in cel mai scurt timp, cat de bine am putut, dupa care m-am prezentat la examen. Am fost vreo 200 de insi care ne-am inscris, si numai 16 din noi am putut pleca. Era prin 1991", isi aminteste Ghitulescu. In Franta a obtinut o specializare in agroturism, invatand si apoi lucrand la Aveyron si Ville Franche de Rouerguais. "Foarte putini au avut sansa pe care am avut-o eu. Francezii au fost extrem de corecti si profesionisti. Dupa ce am absolvit cursul, am inceput practica: o saptamana lucram la bucatarie, la spalat vase, urmatoarea eram ghid, apoi faceam serviciile la masa si tot asa. Am fost trecuti prin fiecare domeniu si am acumulat enorm", povesteste cu mandrie Gheorghe Ghitulescu. In paralel, pentru a strange bani pe timpul studiilor, a lucrat in Franta la o ferma de vaci.

SEF LA CHERHANA. S-a intors in 1992, dar a mai plecat de cateva ori, fie tot in Franta, fie in Italia, la specializari similare. "Voiam sa stiu cam tot ce se poate sti despre acest domeniu. Cum se pot strange banii, cum se poate reinvesti profitul, ce reguli trebuie respectate in constructia pensiunii, absolut totul", spune. Cand s-a intors in tara, a visat la propria pensiune, dar pana anul trecut nu a avut bani sa o puna pe picioare, cu toate eforturile pe care le-a facut. "Am lucrat ca sef de cherhana aici in Gorgova si am pus ban langa ban. Nu putini ar putea face asa ceva in satul asta", crede Ghitulescu. Acum constructia este terminata si isi asteapta clientii. "Am multi prieteni pe care mi i-am facut cat timp am fost plecat si o sa-i chem pe toti in Delta. Este o zona extraordinara si consider ca agroturismul este viitorul in Delta", sustine Ghitulescu.

TURISTI

Pentru constructia pensiunii din Delta, Gheorghe Ghitulescu a imprumutat 150 de milioane de lei de la banca, dar este sigur ca isi va amortiza banii foarte repede. "In strainatate am inteles ca cel mai bine lucrezi cu banca, nu cu ceilalti. Am un credit pe cativa ani si o rata care este destul de dureroasa, dar pensiunea a inceput sa mearga si in curand voi avea si profit. Sunt extrem de optimist", spune Ghitulescu. Pana acum a avut primii 300 de turisti, care au fost multumiti de pensiunea lui. "Vin aici sa vada pasari. Inchiriaza cate o barca si se fac nevazuti pe canale, prin locuri neumblate, ca sa vada speciile rare de pasari. Altii vin pur si simplu pentru linistea de aici, pentru ca vor sa se rupa de grijile si de necazurile lor. Delta este un loc in care merita sa investesti pentru ca profitul poate fi nebanuit. Aicea vin turisti, domle, si multi din ei is straini. Lumea se intelege cu ei, astia vor liniste, sa nu se intample nimic, sa nu-i deranjeze nimeni, sa nu vada pe nimeni, vin sa se refaca. Ii duc sa dea la peste, sa se plimbe, ii las sa aiba grija de animalele mele, lucruri pe care acesti oameni nu le-au facut in viata lor", spune Ghitulescu. Strainii vin pentru ca vor liniste si sunt curiosi cum se traia acum cateva zeci de ani. Statia de apa din Gorgova e terminata din ’94, dar nimeni nu-si aminteste sa fi mers vreodata. Numai nea Gheorghe si-a pus hidrofor pentru pensiune.

ADMITERE

"Nu stiam o boaba de franceza, dar nu mi-a fost teama nici o secunda. Am invatat franceza in cel mai scurt timp, cat de bine am putut, dupa care m-am prezentat la examen. Am fost vreo 200 de insi care ne-am inscris, si numai 16 din noi am putut pleca. Era prin 1991"

SANSA

"Foarte putini au avut sansa pe care am avut-o eu. Francezii au fost extrem de corecti si profesionisti. Dupa ce am absolvit cursul, am inceput practica: o saptamana lucram la bucatarie, la spalat vase, urmatoarea eram ghid, apoi faceam serviciile la masa si tot asa. Am fost trecuti prin fiecare domeniu si am acumulat enorm" - Gheorghe Ghitulescu
Citeşte mai multe despre:   viata mea e un roman,   ghitulescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de