x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viata mea e un roman "Am ramas fara traditii, dar suntem aromani!"

"Am ramas fara traditii, dar suntem aromani!"

24 Iul 2004   •   00:00
"Am ramas fara traditii, dar suntem aromani!"

Un batranel simpatic, intr-o curte intortocheata. Locuieste de peste 64 de ani in Baia, judetul Tulcea. "Aici am imbatranit", spune el. Este unul dintre cei mai varstnici aromani din localitate. In perioada comunista a stat ascuns cinci ani in Galati, "in balta", de frica. Primeste 400.000 de lei pensie de la romani si 2.000.000 de la bulgari.

CRISTIAN PETRU

Locuieste la cateva case de primaria din Hamangia. Baia, cum i se spune acum. Dar viata lui nu a fost niciodata strans legata de oficialitati. S-a ascuns cinci ani de comunisti, si-a pus banii in pamant de teama ca o sa-l bage la ilicit. Iar acum traieste din banii bulgarilor. O curte intortocheata, cu o carare ca un labirint, ce parca voia sa-ti ascunda casa micuta si nu sa te conduca la ea. O gradina in care lucra de zor o femeie. Si o masa cu trei scaune la care statea nea Mihai Rosu. Usor imbujorat la fata, cu parul alb, acoperit, si cu o privire prietenoasa.

SCHIMB DE POPULATIE. Nascut in Bulgaria din parinti aromani, nea Rosu, cum ii spune toata lumea, a ajuns in Romania la 15 ani. "In 1937, parintii mei s-au mutat din Bulgaria veche in Romania, in Cadrilater. O sora de-a mea a ramas acolo. Era deja maritata. Eu si cu cealalta sora a mea ne-am mutat cu ei", povesteste nea Rosu. Dupa vorba lui n-ai zice ca a invatat sa vorbeasca romaneste abia in adolescenta. Ai crede, mai degraba, ca a invatat carte aici, printre romani. Dar nea Rosu a facut in Bulgaria primii patru ani de scoala. Si cu atat a ramas. Ajuns in Cadrilater, a fost nevoit sa isi ajute parintii la lucru. Sa isi construiasca o gospodarie pe pamantul primit de la statul roman. Dupa ce s-au asezat, a urmat o perioada de pace in viata lor, dar linistea din sudul Dunarii nu a durat foarte mult. "In 1940, s-a facut schimbul de populatie dintre Bulgaria si Romania, isi aminteste nea Rosu. Eu am venit cu familia aici, in Hamangia. Si aici am ramas. Traiesc de o viata pe meleagurile astea. Si-am imbatranit o data cu ele..."

NUNTA CAT SAPTAMANA. Intervine in discutie Sultana, sotia lui Mihai. Femeia, si ea tot de origine aromana, nu vorbeste bine romaneste. A venit pe lume in Bulgaria si multi ani mai tarziu s-a stabilit in Romania. Unde, spune ea, n-a avut treaba niciodata cu cei din afara casei, asa ca nu a fost nevoita sa invete limba romana. Iar mai tarziu, cand si-a facut noi cunostinte, n-a mai avut rabdare... "Fetele noastre, ca avem patru, ma tot intreaba cand o sa invat sa vorbesc. Eu le zic ca mai am timp", spune cu dificultate Sultana. Mai vorbeste cate ceva cu sotul ei in aromana. Se sfatuiesc, fara ca noi sa pricepem vreo iota. Chiar daca, ne asigura nea Rosu, intre limba romana si cea aromana nu sunt mari diferente.

"Noi, aromanii, suntem mai romani ca cei de aici", sustine el. "Noi spunem tot mana, unghie, oaie, capra, ca si voi. Dar limba romana are multe cuvinte noi. Pe care noi nu le-am luat de imprumut. De exemplu, voi aici sunteti oaspeti", ne spune batranul. "Noi asa spunem. Nu musafiri, cum se mai spune in romaneste. Acesta e un cuvant luat din limba turca".

AMINTIRILE DIN PUNGI. Mihai si Sultana s-au casatorit la inceputul anilor ’40. Nunta lor, facuta dupa traditia aromanilor, a tinut o saptamana, "de miercuri pana miercuri". Traditiile s-au mai schimbat de atunci. S-au "modernizat" si aromanii, iar acum nuntile lor tin cat ale romanilor. Cateva ore adica...

Cand vine vorba de nunti, Sultana isi aduce aminte de ceva. Ii spune lui Mihai cateva cuvinte rostite repede-repede in aromana, acesta o aproba, iar femeia intra in casa. De unde se intoarce dupa cateva minute cu o punga ingalbenita de vreme, in care erau tinute cateva fotografii. Sunt scoase la lumina rand pe rand, cercetate, colturile indoite sunt indreptate cu evlavie. Abia la sfarsitul ritualului vin si explicatiile... "Asta e o poza de cand ne-am logodit noi. Ea poarta costumul nostru popular. Asta e o fotografie de la nunta surorii mele care a ramas in Bulgaria. Toate femeile erau imbracate in vremea aceea in costum national. Vedeti ce aveau pe cap?", arata cu mandrie cei doi. Sultana spune ca ii pare rau ca nu si-a pastrat costumele populare. Ca a renuntat la o parte din traditiile ei de aromanca. Dar vremurile potrivnice au silit-o sa procedeze asa.

ASCUNS DE COMUNISTI. Perioada comunista a fost una dificila pentru familia Rosu. Aveau oi multe si au fost facuti chiaburi. "De ce-am fost noi chiaburi? Ca am muncit? Drept pedeapsa, trebuia sa lucram la camp noaptea. Asta am patit noi in timpul comunistilor", zice Sultana Rosu. Celor doi batranei nu prea le face placere sa vorbeasca despre acea perioada. Au avut mult de tras. Si vor sa uite, ca si cum asa ar putea pedepsi trecutul... Dar parca amintirile nu vor sa fie sterse. "De frica, in 1958 am plecat de acasa. Ne luasera oile si atunci am plecat in balta, la Galati. Aproape cinci ani am stat ascuns acolo... Cinci ani! Apoi m-am intors si ne-am pus iara pe picioare. Ca, daca am plecat de aici cu cateva oi, in 1963, m-am intors cu o turma intreaga", spune nea Mihai. Povesteste si se uita in pamant, cu ciuda. Isi freaca mainile a parere de rau dupa anii in care a trebuit sa se ascunda ca sa munceasca si sa ascunda banii pe care ii castiga. "Toata viata am avut oi. Acum nu mai am, ca nu mai pot sa le tin. Dar s-a casigat bine din asta. Nu era nici un pericol ca te gasesc cu bani. Ca doar nu trebuia sa ii pui la CEC. Ii puteai ascunde in gradina", povesteste batranul.

PENSIE BULGAREASCA. Batranetea nu i-a iertat nici pe cei doi. Au fost nevoiti sa renunte la oi si sa traiasca din agricultura. "Avem pensie de la CAP, ca am lucrat cativa ani la ei. Am vreo 400.000 de lei. Dar imi ajung", marturiseste batranul si se uita sugubat la sotia lui. Aceasta zambeste si ea si cei doi hotarasc sa spuna tot adevarul. "Mai primim o pensie de la bulgari, pentru ca am fost mutati de la ei. Impreuna, vreo 4 milioane de lei lunar. Si asa ne descurcam". Sotii Rosu ii ajuta cu bani si pe prietenii lor romani, atunci cand acestia sunt la ananghie. Ca doar se stie ca aromanii sunt strangatori si sufletisti.

ORIGINE

Rosu nu este un nume traditional aroman. "Strabunicul meu era mai rosu la fata. Si, in Bulgaria veche i se spunea Gheorghe Rosu. Si asa i-a ramas numele", explica Mihai Rosu originea numelui sau. Batranului nu ii place sa i se zica ca e machedon. El e aroman. "Macedonii sunt unii, iar aromanii sunt altii. Noi suntem aromani. Nu pot sa spun ca ma deranjeaza foarte tare cand imi spune cineva machedon. Dar nu asta e adevarul", ne atrage atentia gesticuland Mihai. In Baia au ramas putini aromani, iar nea Rosu este unul dintre cei mai batrani. Daca in urma cu cateva zeci de ani erau aproximativ 100 de familii, acum au mai ramas sub 20. Si nici obiceiurile nu mai sunt pastrate cu sfintenie. Tinerii aromani se casatoresc cu romani, lucru care nu s-ar fi intamplat cu ceva timp in urma. S-au amestecat natiile cu totul, caci si la biserica merg tot impreuna cu romanii. Ca este una singura in tot satul.

AMINTIRI

"De frica, in 1958 am plecat de acasa. Ne luasera oile si atunci am plecat in balta, la Galati. Aproape cinci ani am stat ascuns acolo... Cinci ani! Apoi m-am intors si ne-am pus iara pe picioare. Ca, daca am plecat de aici cu cateva oi, in 1963, m-am intors cu o turma intreaga" - Mihai Rosu
×