Aniversare - Gica Petrescu implineste 90 de ani

Este o legenda vie, marele maestru al muzicii romanesti de petrecere. Cantecele lui de petrecere nu lipseau nici de la casa saracului, nici de la conacul bogatului.

Gica Petrescu invinge si in secolul XXI - La multi ani, maestre!

LA CRASMA DIN FERENTARI: "Costica, Costica" si "Lume, lume! Asta-seara nimeni sa nu doarma!"

Cartierul Tei. Carciuma langa Cimitirul Reinvierea, pe linia tramvaiului 16. Era anul 1980. Bunica-miu inca insista sa ma scoata la plimbare, pe post de acoperire conjugala, si sa se-nfiga in pomenitul local, azi o fabricuta, parca. Daca n-ar fi fost si maestrul sa cante, probabil as fi dus o viata mai sanatoasa, dar fara povesti.

E un exercitiu greu sa gasesti macar o virgula nescrisa inca in acest secol sau in cel pe care l-am parasit despre maestru. Povesti adevarate, romante literare, minciunele cu parfum liric. Si totusi am gasit un oarece, un amanunt suficient de convingator pentru a mai scrie o pagina intr-un roman tocit de atata rasfoit. Am intalnit oameni tineri care nu stiu ce este un cutremur si la ce foloseste, indivizi care locuiesc de 12 ani in Bucuresti, cu intermitente ce-i drept, si nu stiu unde este Piata Romana, dar unul care sa nu fi auzit de Gica Petrescu n-am reusit sa gasesc. Pe scurt, melodiile maestrului au ajuns ringtonuri pentru telefonul mobil. Nu e o gaselnita de doi bani, ci un simbol al secolului 21. Dupa bautura si tigari, in Romania pare sa se vanda cel mai bine telefonia mobila. Sunt sate in care copiii alearga cu telefonul de gat, sparg nuci cu el, arunca dupa pisica si se sperie cand suna. Nimeni nu-i cauta, e doar o greseala. Nici parintii lor nu par apasati de griji; intr-un sat din Arges am baut o bere acompaniat de la masa vecina de doi tarani care prin SMS-uri faceau schimb de "C-o damigeana si-un pahar" cu "Cine-a pus carciuma-n drum". Domnul incruntat, cu fata de primar-carciumar, o suna pe nevasta-sa obeza care servea din spatele barului la cinci metri de el, pe ritmuri de "Dar-ar naiba dragoste in tine". "Trenule, masina mica" n-am auzit, ca nu trece sina p’acolo, cel mult mi s-a parut ca un conducator de atelaj care calcase o gaina portocalie ingana cu psihicul distrus "Of, of, of, mai spritule".

PAI, TOATA LUMEA TE IUBESTE!? Am vrut sa-l prezentam asa cum este perceput astazi, cand implineste 90 de ani (La multi ani, maestre!). Am primit la redactie o scrisoare din partea doamnei Ioana Bogdan, o personalitate a lumii micului ecran, care a lucrat cu Gica Petrescu aproape trei decenii la rand. Stimata doamna ne atragea atentia asupra aniversarii, dar pe un ton destul de dezamagit de uitarea care i se pare ca planeaza asupra lui Gica Petrescu: "In alte tari ziua sa de nastere ar prilejui macar un eveniment, macar o stire TV sau de ziar. Din pacate, acum, agendele cu aniversari de pe birourile redactiilor din televiziunile romanesti par derizorii sub avalansa super-productiei de vedete, cu "termen de expirare redus", vorba lui Dan Mihaescu. Pe drept cuvant, Horia Moculescu spunea intr-o emisiune de-a mea, cu ani in urma, ca francezii au facut din Maurice Chevalier un monument national, in timp ce noi, romanii, am facut din Gica Petrescu un subiect de bancuri proaste." Sa spunem deci unul dintre cele mai cunoscute: "Stefan cel Mare umbla cu voinicii dupa el prin Tara Moldovei. Trecand pe langa un lan de grau, aud ei o voce dumnezeiasca ce canta de se oprea in loc apa izvoarelor si amuteau pasarile cerului. Stefan se indrepta spre locul cu pricina, prin graul inalt cat omul si zari un prunc ca de vreo zece ani ce canta cu atata foc.

- Cum te cheama, pruncule? intreba Stefan.
- Gica Petrescu, Maria Ta!".

Raspundem pe aceasta cale doamnei: a) presa nu l-a uitat pe Gica Petrescu, ba chiar s-a pregatit din timp; b) nu stiu daca exista bancuri cu Maurice Chevalier, dar cele cu maestrul, fie ele bune sau proaste, arata ca a depasit deja granitele istoriei muzicii romanesti.

Pe forumurile de discutii de pe Internet, unde de obicei nu gasesti oameni in varsta, am gasit pareri de bine intr-o proportie covarsitoare. N-am sa le dau pe cele ale cunoscatorilor, ci am ales ceva mai sugestiv. Cretu22: "Bai, m-ati tampit cu textele voastre! De o saptamana n-am mai ascultat nici o manea. Bag Gica la greu. O sa faca baietii misto de mine." Si baiatu’ revine: "Le-am terminat p’alea de la Saidu-kill (melodiile n.r.). Cine mai are mp3-iuri cu maestru’?"

GICA NU SE CANTARESTE-N AUR. Poate unele lucruri intr-adevar s-au uitat. Putini cred ca mai stiu ca Gica Petrescu a fost si actor de teatru si film. Ca a fost decorat de fostul presedinte Iliescu, ba, mai mult, ca a luat Premiul pentru intreaga activitate la Romanian Music Awards (premii muzicale romanesti - englezesti probabil). Nici nu conteaza. Toate tinichelele pe care i le-ar putea agata cineva de gat, fie ele din cel mai pur aur, nu valoreaza nimic fata de bucuria pe care a adus-o in inimile oamenilor prin cantecele sale. Niciodata n-am vazut om sa nu se lumineze la fata cand incepe sa se-auda muzica lui Gica Petrescu!

Cineva ma trage de urechi ca n-am scris suficient de serios despre maestru, care mai e si febletea lu’ domnu’ Tuca. Dom’ne, nu-ntelegi! Gica Petrescu a invins si-n secolul asta.

De doua zile am renuntat la soneria telefonului meu, una speciala pe care am dat bani, cu care agatam femeile si mi-am pus "Du-ma acasa, mai tramvai". Si uite-asa m-am intors la copilarie, pe linia lui 16, in Tei.

SFATURI

Nu face ce zice Gica, fa ce face Gica. Aproape toata viata maestrul s-a ferit de excese. Astazi are un program militaresc de masa-somn, pe care il respecta indiferent de asalturile presei. Mananca la acelasi restaurant in care i se spune in fata cu respect "Maestre", dar, pe la spate, toata lumea il iubeste. Sefa gospodinelor vine acasa la el si-l ajuta la treburi. Zii una mai saltareata Zii una mai saltareata Ca la patru dimineata Ca la patru dimineata Cand se duc oltenii-n piata Hai fir-ar sa fie de viata Ca-i subtire ca o ata Tragi de ea si zici ca tine Si s-a rupt cand e mai bine. Ia mai umple iar paharul Sa ciocnim cu lautarul De cand mama m-a facut Chef uscat n-am mai vazut! Ata cand s-a rupt in doua Faci un nod si zici ca-i noua. D-apoi viata cand se duce Salutare ... si pui cruce! Geaba ai aur si palate Tot aici le lasi pe toate... Si nu plange dupa tine Decat al de ti-a vrut bine Ia mai umple iar paharul Sa ciocnim cu lautarul Foaie verde tamaioasa Cui e somn sa plece acasa. Da vioara si sacazul Canta tu ca eu tin bazul Da’ daca va tin eu bazul Cred ca ne apuca pranzul E buna si ziulica Dar se duce nopticica Si noaptea ma simt mai bine Ca tine la sprit cu mine. Hai ca n-am voie sa beau Hai ca n-am voie sa beau Si uite ca beau si nu mor De boala dusmanilor!

DRAGOSTE

Daca a cantat despre fetite a facut-o mereu cu gandul la cea pe care a iubit-o toata viata, sotia sa Cezarina. "Iubita mea Cezarina era o femeie frumoasa si buna. Si foarte citita. Nu stiu cate femei aveau pe vremuri atata scoala. La un moment dat cantam la Capsa newyorkeza, aveam mare succes si ni s-a propus sa ramanem acolo, dar ea era foarte patrioata. Si eu la fel." In plus, nici nu puteai vedea... Fetitele din Bucuresti Fetite dulci ca-n Bucuresti In toata lumea nu gasesti, Priveste drept in ochii lor Si-ai sa citesti povesti de-amor. Povestea lor nevinovata El un baiat iubea o fata Cum ai putea sa nu iubesti Fetitele ... Fetitele din Bucuresti