x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Arhivele radiodifuziunii

0
22 Mar 2005 - 00:00

Casa Radio este o increngatura de coridoare, camarute si tot felul de ascunzisuri prin care se strecoara la odihna tot felul de plimbatori de hartii, dupa ce si-au terminat traseul (daca vrea cineva sa comenteze, ar fi bine sa se abtina, intrucat o parte dintre ei imi sunt cunostinte bune).



  • de VLADIMIR IOAN


  • SUNETE. Arhiva Radioului ar fi putut sa amuteasca fara munca lui Sebastian Sarca
    Am facut de vreo douaj’ da ori la dreapta si nu mai putin de 15 la stanga, mereu cu ochii pe secretara care ne conducea, nu ca ar fi fost draguta, desi era, dar ne coplesise spaima ca n-o sa mai iesim niciodata de acolo daca ne pierdem de ea. Am invins! Ne-am trezit in sfarsit la usa celui pe care il cautam, banuind in spatele ei un arhivar cu manecute, praf in par si astm. Stapanul inelelor de banda de magnetofon, adunate in decenii de existenta a radioului. Ne asteptam la aceleasi patetice povesti despre cenzura comunista pe care le-am tot auzit de la revolutie incoace de la diversi functionari ponositi. Cand colo, in fata noastra sare, desi e cam mult spus la volumul sau impresionant, intolit la costum nu-chiar-ieftin, un domn jovial nevoie mare. Nici o legatura de imagine cu ceea ce ne asteptam sa vedem.

    CUM S-AJUNGI DIRECTOR. "Da, prietene, am fost numit director al Directiei Patriomoniu in 1996, care de atunci s-a transformat in Editura «Casa Radio», iar eu am ramas tot director. Dar mult mai mult decat titlurile astea iubesc munca mea de realizator de emisiuni." Dl Sarca a inceput de la munca de jos, una grea la vremea respectiva, cand tara un magnetofon de opt kile avand atasat la un capat microfonul enorm care speria copii si provoca avorturi spontane gravidelor din preajma. In conditiile astea s-a desfasurat si proba de angajare in radio, cand a fost trimis pe teren sa faca un material cu chiulangii in prima zi de scoala. A gasit doi rataciti intr-un parc si dupa ce alora le-a mai trecut spaima, provocata fie de magaoaia de magnetofon, fie pentru ca fusesera prinsi flendurind pe alei, au vorbit, sub acoperirea anonimatului, cu dom’ reporter despre lipsa de chef care apare brusc pe 15 septembrie. Se-ntoarce tanarul aspirant la radio, da materialul si asteapta cu sufletul la gura decizia. A fi sau a nu fi angajat. Redactorul-sef il cheama, ii da un pahar cu apa, ca i se cam inmuiasera picioarele tanarului Sebastian, desi facuse ani buni de canotaj, si-i zice: "Ma baiatule, ai calcat cu stangul. Asta, ce mi-ai adus tu, e o facatura. Ai platit doi pacalici si le-ai bagat vorbele-n gura". Numa’ ca omul nostru lucrase inainte cinci ani prin presa scrisa si, desi le promisese pustilor ca nu le da numele, isi notase pe sest numerele lor matricole, ba chiar zice ca le-a facut si o poza. Asa ca a scos carnetelu’ si a aratat dovada. L-au angajat imediat si i-au difuzat minireportajul in aceeasi zi. Se renastea un gen jurnalistic, "radio verit"" pe care il uitase toata lumea, de frica, din uitarea vorbei ca cele mai frustrante limite sunt alea pe care ti le impui singur. Pana la urma s-a dovedit ca a pasit cu dreptul in radio. Odata cu anii au curs si emisiunile sale, a ajuns un apreciat realizator, prezentator, moderator si altele, la emisiuni despre care-si aminteste ca au ridicat ratingul Romania Tineret. "Am fost primul care a facut o emisiune de educatie sexuala pentru tineri, «Fara prejudecati», pe care o incepeam rugandu-i pe parinti si bunici sa plece de langa aparate. Aveam un succes nebun, curgeau scrisorile cu sacii, aveam o echipa de zece studenti care se ocupau cu desfacutul lor! Dupa o vreme au mutat emisiunea pe Romania 1, inainte de miezul noptii. Florian Lungu, care avea emisiune dupa mine si care de obicei aparea cu 30 de secunde inainte sa intre in direct, acum venea mai devreme, ca sa asculte dialogurile mele cu ascultatorii." Apoi a facut alaturi de Doina Berchina emisiunea "Vorbeste-mi despre tine", doamna nefiind prea incantata initial de idee: "Eu sunt femeie serioasa, e greu sa vorbesc asa, in direct, despre dragoste". Dupa primele difuzari, s-a indragostit de format.

    "Sigur, in lumea radioului nu era neaparat o noutate: toata lumea cunostea - prelucrata dupa televiziune si edulcorata cu ketchup «made in USA» - povestea cu Midnight Caller." Sebastian Sarca trebuia sa vina cu ceva nou si a gasit cu ce: o sinceritate a discursului despre el care dadea imediat incredere ascultatorului, ajutandu-l sa depaseasca pragul intimitatii fara false pudori de domnisoara de pension. Acestea sunt cuvintele lui Paul Grigoriu despre "Telefonul de noapte", poate cea mai iubita emisiune a lui Sebastian Sarca.

    CUM SA TE FERESTI DE DIRECTORI. Sunt sefi, am si eu, care gandesc ca nu e bine cand e bine. Cand toate merg lin si frumos, trebuie oamenii pocniti, caci nu suporta sa-i vada bine dispusi pe altii: "In radio, invidia se masoara cateodata pe centimetru patrat. Am fost pus la emisiunile pentru copii dupa ce ani in sir facusem anchete. Totusi, am avut succes pana la urma, am inventat doua personaje, Creionel si Gumita. Nu se mai primisera scrisori la emisiunile de genul asta de nu mai stiu cand. In scurta vreme mi se umpluse redactia cu ele si cu desenele trimise si cu care am si facut o expozitie la Centrul de presa". Daca nici asa nu a fost razbit, isi aminteste el, i s-a gasit nod in papura si a fost sanctionat, desi se afla in acel moment in concediu. In timpul unei emisiuni-concurs de la Navodari a cazut curentul si s-a considerat ca al treilea interpret care a ramas mut pentru o vreme a fost defavorizat. "Cand am venit din vacanta nimeni nu vorbea cu mine. Nu intelegeam nimic. Am aflat totusi pana la urma ca primisem si mustrare scrisa si avertisment. M-am dus peste sefa si i-am zis mai multe, printre care si chestii strict legate de regulamentul din radio." Indiferent de regulament, e absurd sa sanctionezi pe cineva de doua ori pentru o singura fapta si la fel de absurd sa-l sanctionezi in timp ce se afla in concediu.

    O alta strangere de inima a domnului Sarca este legata de modificarea transmisiei postului Romania Tineret, cel datorita caruia "a crescut" si a ajuns azi ditamai directorul.

    "Cati in tara asta asculta radio pe Internet? Daca facem un calcul simplu o sa vedem ca dintr-un numar relativ mic de computere aflate in Romania, doar o parte apartin tinerilor si foarte putini dintre acestia asculta radioul. M-as avanta sa spun chiar ca au fost momente in care radioul public a pierdut niste pasi din cauza politicilor editoriale tampite."

    Sa aiba domnul Sarca vreo problema cu sefii? Cine stie? Dar nici eu nu mai ascult radioul de cand e pe net.

    COMUNISM SI CAPITALISM. Intre timp si-a vazut de treaba si timp de doi ani dupa ce a fost numit director al Patrimoniului s-a muncit sa puna ordine in haosul pe care il descrie indignat. "Am informatizat arhiva si discoteca, gandeste ca sunt vreo zece milioane de file scrise acolo si kilometri de banda. Am umblat si prin muzee sa gasesc vechile discuri, cele pe care se faceau inregistrari inainte sa apara banda magnetica." In plus, trebuia facuta lumina si in cazul mutilarii distributiilor unor piese de teatru. Cum mai fugea cate un actor, cum il taiau de pe banda, asta daca nu se hotara ca nu mai intra deloc. "De trei ori a venit Securitatea si a ridicat materiale cu toptanul din arhiva. Am gasit discuri zgariate cu cuiul."

    Dupa ce a facut ordine pe acolo, s-a apucat sa exploateze patrimoniul acum si in calitate de director al Ediiturii "Casa Radio". "Publicam o gramada de lucruri, cea mai buna gaselnita sunt audio-book-urile. Ai cartea si langa ea CD-ul. Ma dau peste cap sa aduc cei mai buni intrepreti sau sa scot din arhiva vocile originale ale autorilor." A devenit un fel de manager care conduce o afacere. "Crede-ma ca ma zbat pentru asta ca si cum ar fi firma mea. La inceput imi era rusine sa ma tiganesc cu artistii-interpreti pentru drepturile de autor, acum mi-a trecut complet. Negociez la sange. Nu pentru ca as fi un avar pe banii radioului, dar daca ei vor mai multi bani, creste si pretul, depaseste un prag psihologic si nu-l mai cumpara nimeni. Si aici vorbim de cultura romana, cu care nu e cazul sa te joci."

    N-avem sfarsit la acest material, caci viata omului merge tare inainte. Pe langa zecile de titluri aparute la Editura "Casa Radio" sub "patronajul" sau, dl Sarca scrie propriile sale carti, merge la targuri de profil prin tari straine si incearca tot felul de scheme manageriale. Traiasca cultura!

    ARHIVARUL

    "Am informatizat arhiva si discoteca, gandeste ca sunt vreo zece milioane de file scrise acolo si kilometri de banda. Am umblat si prin muzee sa gasesc vechile discuri, cele dinainte de banda magnetica" - Sebastian Sarca, director Directia Patrimoniu

    DIDACTICA
    "In radioul romanesc, talk-show-ul s-a impus prin aparitia posturilor private, la radioul public talk-show-ul fiind mai degraba «o floare rara», cultivata doar pe programul Romania Tineret, unde excela Sebastian Sarca."

    Mandria personajului din poveste - o copie xerox a paginii 186 din Manualul de Jurnalism, vol. II, Ovidiu Simonca - pe care ar putea sa o inrameze si sa o atarne printre numeroasele diplome de pe pereti

    CV
  • 1969 Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti
  • 2004 Director al Editurii "Casa Radio"
  • 1996 Director al Directiei Patrimoniu
  • Lucrari publicate - "Telefonul de noapte", "Punti catre semeni" (coautor Vlad Oncescu), "Martorii lui Seninu", "Dragostea si bunele maniere", "Sagetati de Cupidon" (coautor Doina Berchina), "Calatorind spre varful fiintei mele"
  • 2004 Ordinul Meritul Cultural in rang de Cavaler - "Promovarea culturii"
  • 2003 Ordinul Ziaristilor cls.I, din partea Uniunii Ziaristilor profesionisti din Romania
  • Citeşte mai multe despre:   radio,   director,   viata mea e un roman,   sarca,   sebastian sarca

    Ştiri din .ro


    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de