x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viata mea e un roman Bucatarul nepereche

Bucatarul nepereche

06 Dec 2004   •   00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
ARTA - Iscusitul Cosmin Dumitru transforma orice preparat intr-un adevarat spectacol culinar Maestrul gastronom Cosmin Dumitru a participat, in vara aceasta, la Olimpiada Bucatarilor si Cofetarilor de la Messe Erfurt, din Germania. Echipa lui s-a intors cu medalia de bronz si cu speranta ca, peste patru ani, va lua aurul.
NINA MARCU

PROVOCARE. Maestrul bucatar Cosmin Dumitru (dreapta) stie ca munca in echipa este foarte importanta, mai ales cand esti la Olimpiada!
Se intampla uneori sa ne asezam in fata unor bunatati, preparate de mari maestri bucatari si nici sa nu stim noi, oamenii obisnuiti, care excelam cel mult la prepararea cartofilor prajiti si a oualor, ce mancam. Ne atrag insa atentia forma, coloritul, gustul, creativitatea autorului si apreciem truda si migala cu care au fost facute. Unele par realizate mai degraba in acuarela, de mana unui pictor celebru, decat din carne, peste, zahar, bomboane ori ce mai folosesc bucatarii iscusiti, pentru a incanta simturile celor carora li se adreseaza. O adevarata simfonie de culori si traiectorii, care pun la mare incercare ochiul, dar mai ales stomacul, celor care se brodesc sa fie prin preajma, in apropiere de un asa exponat. Cu un astfel de preparat, care insumeaza, de departe, o serie de epitete, a castigat si Cosmin Dumitru, seful bucatarilor de la Hotelul Central din Ploiesti, medalia de bronz la Olimpiada Bucatarilor si Cofetarilor, desfasurata in Germania, la Messe Erfurt.

ECHIPA DE BRONZ. "Olimpiada, spune cu vadita modestie Cosmin Dumitru, a inclus, de fapt, mai multe probe. Ca si la gimnastica: exercitii la bara, la sol, la paralele. La fel si la Olimpiada Bucatarilor si Cofetarilor: am avut preparate la cald, preparate la rece, patiserie, cofetarie, regional, individual. Noi am participat cu produse de bucatarie calda. Si spun noi, pentru ca eu nu am fost singur acolo. Am fost o echipa: Dumitru Burtea, presedintele Asociatiei Bucatarilor si Cofetarilor, membrii Wacs, Andrei Dumitrescu, presedintele filialei Constanta, Eugen Poselt, un maestru bucatar de exceptie, Ionel Baltes, Stefan Bercea, Ion Florescu, Silvian Scorme, Silviu Miron, Mircea Badiceanu, Marcel Dumitrache, Radu Nicolescu. Echipa a fost formata in cadrul Asociatiei Bucatarilor si Cofetarilor. Cu multi dintre cei alaturi de care am concurat ma cunosteam de la alte peste 20 de participari la concursuri si expozitii, unde, de asemenea, am luat premii si medalii. Acum, la Olimpiada, au participat 38 de tari. La sectiunea «Bucatarie calda», la care am participat si noi, au fost 32 de alti participanti. Noi am luat bronzul si inaintea noastra s-au calificat Suedia si Elvetia. Pentru Olimpiada de peste 4 ani, vom participa la mai multe sectiuni si, categoric, vom incerca sa luam si aurul. Cei cu care ne infruntam sunt toti niste profesionisti adevarati, dar ne vom stradui, caci nici noi nu mai suntem niste novici in materie. Fireste ca orice bucatar porneste, cand pregateste un preparat, de la retetarul de baza, dar produsul finit depinde in mare masura de creativitatea si inventivitatea celui care il realizeaza."

VIS IMPLINIT. De cand se stie, Cosmin Dumitru a visat sa fie bucatar. Era mic, abia de ajungea cu crestetul la plita, dar se si vedea bucatar la unul dintre marile restaurante. "Poate si pentru ca, povesteste el, si mama a lucrat in domeniu. Era bucatar la o gradinita. Cand intram in bucatarie si vedeam cuptorul, masa plina cu alimente, simteam ca traiesc un vis. Nu-mi mai trebuia nimic altceva. Toate jucariile isi pierdeau farmecul, nu ma mai atragea nici una. Dar plita, cu focul duduind sub ea, era cel mai atractiv lucru cu putinta. Poate, la varsta marilor decizii, unii isi doresc sa devina piloti, altii profesori, alta categorie vrea sa faca o arta din repararea masinilor. Eu mi-am dorit, cu toata taria, sa devin bucatar. Un bun bucatar. In strainatate sunt oameni care, din tata in fiu, urmeaza aceeasi cale, indiferent care e aceasta. Eu de la 18 ani lucrez la Hotelul Central din Ploiesti. Unele lucruri se invata la scoala, altele se fura, ca sa zic asa, pe parcurs, cu altele te nasti. Eu parca am fost facut pentru bucatarie. Sa invartesc lingura prin supa, sa iau pulsul cuptorului, sa combin miresmele si ingredientele, sa fac torturi si sa le ornez cum ma pricep mai bine. Unii lucreaza cu cuvintele, ca dumneavoastra, altii scot carbuni din mina, altii ara pamantul. Eu sunt bucatar si, de-ar fi sa mai am cateva vieti, tot bucatar as vrea sa fiu."

ORICE BUCATAR ARE BUCATAREASA LUI. Ca una care, n-am incotro si bucataresc acasa, mi-a si fugit gandul, cu invidie proletara, la sotia maestrului gastronom din fata mea. Ce fericire pe ea sa aiba pe cineva in casa, gata sa-i indeplineasca toate poftele in materie de fineturi si delicatesuri culinare. Cosmin Dumitru a zambit si mi-a cam dat ideea peste cap: "Si sotia mea e tot bucatar. E drept, ca unul de mai mica anvergura. Lucreaza la spital, pentru bolnavi. Si acolo trebuie sa creeze, sa inventeze retete, sa combine alimentele, caci ce prepara trebuie sa ajunga pentru toti bolnavii. Nu am ales-o pentru ca lucreaza in domeniu si am avea subiecte comune de discutat, ori ca schimbam retete si impresii, pur si simplu asa a fost sa fie. La noi acasa, gatim pe rand. Fiecare are un preparat propriu, pe care il pregateste din cand in cand. Imbatabile, indraznesc sa spun, produsele noastre! Uneori, ne mai luam si la intrecere intre noi. As putea spune, asa cum s-a mai afirmat, ca barbatii sunt cei mai buni bucatari, dar nu vreau sa nedreptatesc doamnele care au spirit de creativitate si de echipa, si care sunt, la propriu, niste bune combatante. Flavia, fetita noastra de opt ani, se pare insa ca inclina mai degraba catre sport, decat catre bucatarie. Are reale talente de inotatoare si, sper, sa urce, in viitorul apropiat, pe podium".

FANTEZII

Cand vezi asemenea "compozitii", ti-e greu sa crezi ca cineva poate avea atata rabdare sa faca asa ceva!

26 DE EURO PORTIA
Rulouri cu salau si somon. Sau rulouri cu piept de pui si curcan, acestea sunt retetele cu care bucatarii nostri au ocupat locul 3 la Olimpiada desfasurata in Germania.

Intrebat despre secretele acestora, domnul Mitu n-a ezitat sa ni le impartaseasca. "Va spun tot. Noi am gatit la Olimpiada 6 ore, pentru 120 de persoane. Caci, pe langa cei 8 din comisie, care punctau esteticul, curatenia, inventivitatea, si publicul putea participa la degustari. Doritorii plateau 26 de euro si puteau sa manance orice doreau din produsele expuse. Aveam la dispozitie o minibucatarie unde ne puneam la incercare talentele.

RETETA OLIMPICA
Experienta se capata, gustul estetic se formeaza, inventivitatea vine cu timpul. "Dar mai trebuie ceva, adauga Cosmin Dumitru. Poate ati mai auzit asta, dar nimic nu se face fara o picatura de suflet. E absolut necesar ca, la fiecare preparat, sa picuri un pic din sufletul tau. Si restul vine de la sine." Bucatarul a asteptat cateva clipe ca sa scot plaivazul si agenda sa notez si apoi mi-a spus: "Luam un salau dezosat, filetat, sau 200 de grame, un somon de 300 de grame, 500 de grame de spanac, 100 de ceapa, morcov, tot pe atat, jumatate din aceasta cantitate de susan si condimente dupa gust, ulei, dar si ceva pentru asezonat. Si nu uitati sa picurati ingredientul despre care v-am spus mai la inceputul discutiei. E absolut necesar. Se intind fileurile de salau cat mai subtire. Spanacul se opareste, se taie, se trage in unt, musai in concubinaj cu ceapa, apoi se aplica peste fileul de salau. Somonul se face bare, se ruleaza si se da prin susan. Preparatul se baga 20 de minute la cuptor si se serveste apoi cu garnitura de legume asortate: dovlecel, ardei gras, morcov, fasole verde, mazare... Ruloul se taie si se pun 3 felii pe farfuria soacrei. Se pot face decoruri si din doua sosuri. Fiecare isi pune imaginatia la treaba. E un produs care merita toata atentia papilelor gustative". Asa ca, daca vreunul dintre dumneavoastra a poftit la rulourile lui Cosmin Dumitru, la treaba...
×