x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Centenar / Parintele preotilor a implinit 100 de ani

0
Autor: Cristinel C. Popa 06 Mar 2006 - 00:00
A venit pe propriile picioare, fara sa-l ajute nimeni, la restaurantul unde s-a organizat sarbatorirea. Aici s-a simtit excelent, a mancat, a fredonat, a predicat, a rostit o rugaciune... Asa a aniversat parintele Gheorghe Pruteanu implinirea celor 100 de ani, batuti pe "muche". Mai deunazi avea 98 de ani si se lua la intrecere cu pustimea alergand dupa tramvaie ca sa ajunga la timp pentru oficierea slujbei.

I-au mai slabit putin fortele, dar nu se lasa pana nu da gata o jumatate de carte pe zi. La varsta lui mai are puterea sa stea concentrat neintrerupt cateva ore bune. "Dumnezeu imi da aceasta forta", marturiseste el. Acum citeste o carte scrisa de parintele orb Teofil Paraian. In lumea bisericii, si nu numai, se stie ca putini preoti ajung sa implineasca 100 de ani. Sa aiba si vitalitatea parintelui Gheorghe Pruteanu e cu totul si cu totul rar. Si asta pentru ca "parintele cel batran", cum i se mai spune, are si acum tensiune de aviator ("12 cu ceva"), vede foarte bine sa citeasca fara ochelari, aude si vorbeste multumitor, deplasandu-se, evident, fara sprijin. L-am vizitat in apartamentul sau situat la etajul trei intr-un bloc din centrul Iasiului. L-am intalnit si la aniversarea zilei de nastere, 6 ianuarie. A venit pe lume in 1906... Astazi este greu sa-ti imaginezi ce vei face in 2106, dar sa ajungi sa traiesti acea zi e ca o pilda prin care iti dai seama cum a sarit, intr-un picior, dintr-un secol in altul, acest soldat al lui Dumnezeu, preotul Pruteanu.

DOUA SAPTAMANI CAT DOI ANI. Mic la stat, parintele te doboara cu vocea de bariton si cu indemanarea nemaipomenita in a struni coardele viorii. Pana acum doi ani putea sa improvizeze pana si Imnul National, dar mai totdeauna a preferat muzica clasica. Acum ii fredoneaza Mirunei, unul dintre cei trei stranepoti, valsul "Valurile Dunarii". "Sunt mai mari valurile fluviului decat ale vietii. Pe acestea din urma le poti trece cu cumpatare si intelepciune. Si daca esti credincios", precizeaza barbatul. Singura sa problema este ca de la o vreme incoace a pierdut putin notiunea timpului. Au trecut doua saptamani de la aniversare si, uneori, parintele Gica spune ca parca a trait 102 ani. Pentru el, doua saptamani peste 100 de ani fac cat doi ani. Si poate ca are dreptate. Dar sa vedem cum a ajuns la aceasta varsta, cum s-a facut de a ajuns sa spovedeasca mii de enoriasi intr-o viata dedicata credintei.

A TRECUT PRIN TOATE REGIMURILE POSIBILE. Nascut in Glavanestii Tecuciului la inceputul secolului trecut, parintele a intrat la seminar un pic cam tarziu din cauza timpurilor de razboi, la 13 ani, fata de 12, cat ar fi trebuit. A reusit sa faca fata concurentei, in anul acela prezentandu-se la admitere peste 800 de candidati. In 1927 a intrat la Facultatea de Teologie din Bucuresti si, pentru ca la seminar facuse vioara, a fost admis si la Conservator, insa l-a abandonat, pentru ca nu avea timp - lucra pentru a se putea intretine. A fost martor la aproape toate evenimentele importante ale secolului al XX-lea: a trait in perioada dictaturilor, a prins timpuri din vremea monarhiei, iar acum a ajuns sa traiasca si in democratia zilelor noastre. A fost repartizat ca preot in satul Buda din judetul Galati, unde a slujit pana la pensie. Acolo le-a cantat taranilor din vioara si i-a impacat pe toti, a facut si pe invatatorul, si pe duhovnicul, si chiar pe medicul. I-a invatat pe oameni sa se respecte si sa cultive spiritul de intr-ajutorare, indreptandu-i cu fata catre Dumnezeu. La Buda a reusit sa ridice o scoala si doua biserici, facandu-i pe oameni sa-l pomeneasca in veci.

SINGURUL PREOT CENTENAR. In anii ’80 s-a retras cu familia mai intai in Onesti, apoi in Iasi. Aici, pensionar fiind, l-a intalnit pe preotul Chiruta si a slujit alaturi de el in "biserica din magazin" (pentru ca nu aveau spatiu), situata intr-un fost spatiu comercial de la parterul unui bloc din cartierul Dacia. Pana la 97-98 de ani a fost cautat duminica de duminica de credinciosi din toate partile orasului.

L-am vazut pe parinte la aniversarea a 100 de ani de viata. Asezat in capul mesei, sufla cu putere peste semi-intunericul unui tort pe care abia incapusera cele trei cifre: 1, 0, 0. De ziua sa de nastere, preotul Gica, cum ii zic amicii, s-a imbracat parinteste. Cei din familia sa se lauda ca parintele Pruteanu e singurul preot centenar din Romania...

"Toate trec, dureri sau noroc, nimic nu tine viata in loc"... E un fragment de cantec pe care, fara sa cer vreodata, parintele Pruteanu impreuna cu sotia sa, Elena, l-au cantat de fiecare data cand le-am trecut pragul...

DUHOVNICUL SAU: GALA GALACTION
"L-am avut ca profesor la Teologie si treptat a devenit duhovnicul meu. Pe atunci erau organizate celebrele conferinte pastorale. Era un vorbitor teribil. Era omul care se baga in toate, pentru ca era un orator desavarsit, patruns de un ascutit spirit al dreptatii. Unde vedea ca este o neintelegere intervenea si incepea sa tune, nu altceva. Era dascal, literat, profesor si preot, fiind traducatorul primei Biblii in limba romana. Un om care impunea respect, un teolog, un parinte, un om al bisericii desavarsit". Parintele spune ca cel mai greu i-a fost in timpul comunismului, cand a trebuit sa faca fata turmelor de necredinciosi, de activisti de partid si tot felul de "bagatori in seama" care ii bagau bete in roate. A stiut sa treaca peste necazuri bucurandu-se de fiecare clipa fericita, cu familia. Prima sotie a murit cand el era tanar, dar s-a inteles foarte bine si cu cea de-a doua. Fiul sau din prima casatorie a iesit la pensie, tot preot. Parintele Pruteanu are doua nepoate si trei stranepoti frumosi si sanatosi. "Noi niciodata nu ne-am certat, niciodata nu a ridicat tonul, este un om foarte bun si un intelept. Credinta in Dumnezeu l-a intarit si l-a mantuit, l-a insanatosit intotdeauna", spune Elena Pruteanu, preoteasa.

SECRETELE LONGEVITATII
In ciuda varstei inaintate, parintele a baut, a fumat si a iubit destule fete in tinerete, dar spune ca secretul longevitatii este moderatia. In primul rand la bautura. Dar si un trai in aer liber, cu o alimentatie la limita: nu trebuie sa te saturi la masa, doar trebuie sa bei din cand in cand cate-un snaps. "Si mai trebuie sa inalti si punti in suflete, inclusiv in propria inima". Si trebuie sa treci incercarea vietii, adica sa faci fata celui mai inuman si "antiomenesc" regim posibil: cel comunist. Acum are usoare probleme cu prostata, merge des la baie si il dor doar salele. Povara anilor isi spune cuvantul... Parintelui i-a placut dintotdeauna sa scrie si sa citeasca. A scris sute de poezii, cantece pentru copii pe care le interpreta la vioara. De asemenea, a stiut sa astearna pe hartie aforisme si ganduri filosofice, iar, de-a lungul timpului, parintele a verificat si efectele autosugestiei. "Nu trebuie sa te gandesti la lucrurile negative, de exemplu la moarte. Mie nu mi-a fost niciodata frica de moarte. Daca te gandesti la ea iti imbolnavesti organismul, iti incarci sufletul, te distrugi din punct de vedere spiritual". Asa a reusit sa se mentina sanatos si chiar sa se vindece. Isi aminteste ca a vindecat-o si pe fiica sa Liana. "Ii aparusera pe fata niste negi si era coplesita de durere. I-am zis o poveste in care spuneam ca Domnul a poruncit sa gaseasca o matura mica cu care sa se dea pe fata in fiecare zi. Asa a facut si, cu ajutorul lui Dumnezeu, in cateva zile, s-a vindecat."
Citeşte mai multe despre:   părintele,   viata mea e un roman,   pruteanu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de