x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Copil cu copil

0
18 Aug 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN

Catalina a iubit cu pasiunea unei adolescente si a devenit mama la 16 ani. Astazi viseaza ca iubitul ei sa revina acasa si sa o ceara de nevasta, asa cum i-a promis in seara in care au conceput copilul.

"Alexandra, bucuria si tristetea mea"

La o scoala a vietii fara pretentii suntem invatate cronologia evenimentelor care vor veni peste noi: mai intai scoala, apoi serviciul, pe urma maritisul si nasterea unui copil. In plus, bataile unui barbat alcoolic, daca te procopsesti cu el. Pentru Catalina, viata a fost anapoda... La doar 17 ani a mancat bataie de la un betiv cat pentru restul zilelor. Apoi a facut un copil.
ADRIANA OPREA-POPESCU

Este dintr-un sat de langa Cluj si are, in realitate, un nume mult mai frumos decat cel pe care si l-a ales ea pentru ziar. Dar o sa-i spunem Catalina, ca sa n-o arate lumea din sat cu degetul, razand...

A venit pe lume in primavara lui ’87, penultima dintr-un sir de cinci copii ai familiei, nascuti la un an diferenta. A mers la scoala generala din sat, apoi la o profesionala de tricotaje si croitorie, impinsa de dorinta de a lucra in aceeasi fabrica de surfilat si tras tivul precum mama si sora ei mai mare. In vacanta dintre a IX-a si a X-a a ramas gravida si a abandonat scoala. Aceasta este, pe scurt, povestea fetei de la tara care, la numai 16 ani, a asezat, din naivitate, prefata romanului vietii ei undeva mai pe la mijlocul cartii...

BATAIA. A avut o copilarie amarata, plina de lipsuri (n.r. - cat de generoasa in cinism e aceasta expresie!). Singurele care nu lipseau din casa cu cinci copii erau scandalurile provocate de tatal alcoolic, care venea seara beat de la crasma si, dupa ce-i alinia si-i zvanta cu bataia, ii gonea sa doarma prin santuri. Asa si-a impartit Catalina anii copilariei, intre cureaua tatalui si coada sapei de care tragea, in fiecare primavara, printre porumbi. Cu doi ani in urma insa, mama si-a facut curaj si a divortat. S-a mutat, doar cu fetele, la parintii ei, intr-un alt sat clujean.

Aici l-a cunoscut Catalina pe Vasile, un baiat din vecini, frumos - zice ea - , de 19 ani, care i-a sucit mintile. Au fost impreuna un an, timp in care fata, timida si cuminte - pana la proba contrarie - , n-a indraznit sa afle mare lucru despre el. Acum, de pilda, cand are deja un copil cu el, nu stie prea bine ce meserie are Vasile, unde, ce salariu, ma rog, ce ar trebui sa cunoasca o femeie despre barbatul de langa ea. Banuieste doar ca iubitul a lucrat o vreme cu ziua prin Cluj, dupa care s-a angajat zidar.

Pe Catalina n-o interesau aceste amanunte, il iubea si-atat. Iar el... O singura data i-a adus flori, un buchet, un ursulet mare de plus si o cutie de ciocolata. Implinea 16 ani. Apoi i-a daruit un copil.

SARCINA. Terminase clasa a IX-a si era in vacanta de vara. Intr-o seara se intorceau de la discoteca si... "in drum spre casa, povesteste fata, mi-o spus ca, daca o sa stau cu el, ma ia de nevasta. Si eu, cum n-am avut minte atunci...". Stie sigur ca atunci a ramas grea, ca a doua zi dimineata avea deja greturi. Le-a tinut minte, dar le-a gasit explicatia abia cateva luni dupa... Atunci cand s-a dus la mama ei si i-a zis: "Eu cred ca...". N-a luat-o la bataie, a dus-o la oras, la un control, sa vada daca e adevarat sau nu. Si era. In 14 saptamani. Nu s-a pus nici o clipa problema avortului, caci era si sarcina destul de mare si mama alaturi, care-i spunea: "Decat sa-ti faci pacat de moarte, mai bine-l tii, ca ti-o ajuta Dumnezeu candva...".

L-a tinut si nu s-a mai dus in clasa a X-a, de frica sa nu se faca de ras. Si tot de frica nu i-a spus nici lui Vasile, sa nu umple satul de vorbe. A ajuns totusi vestea la el, printr-o sora care-a venit sa-i ceara socoteala, dar viitorul tata a zis ca-i minciuna, a ras si a plecat. Spre Cluj sau unde o mai da el cu mistria.

La fel de fara entuziasm au primit vestea si bunicii la care locuia Catalina: "Fata, cauta-ti un’ sa te duci, nu ne face de rasul lumii". Si-a cautat, saraca, si a gasit adapost tocmai peste munti, la Valea Plopului, in Prahova. A ajuns aici la 7 luni, cand incepuse deja sa i se vada burta.

NASTEREA. In tot acest timp nu si-a facut nici o analiza si nici o ecografie. A simtit prima oara copilul miscand in pantece la 5 luni si jumatate. Si, de atunci, a inceput sa-i vorbeasca: "Tu ce esti, fetita sau baiat?". Ca, dupa masuratorile mamei, ea stia ca va avea baiat.

Socoteala din Cluj nu s-a potrivit cu cea din Prahova si, la 25 februarie, anul acesta, a adus pe lume, la maternitatea din Valeni, o fetita. "La doi si jumatate, reface ea filmul nasterii, m-au luat durerile, la trei am dat telefon dupa salvare, la trei jumate am ajuns la spital si la patru fara douazeci am nascut." Simplu. A plecat singura la spital si a fost constienta tot timpul travaliului. Cand copilul a venit pe lume, Catalina inca nu se dumirise. S-a intins totusi inspre botul de carne murdar de sange care tipa si a rugat asistenta sa o lase sa-l pupe. I-a atins manuta cu buzele. Dar abia ajunsa in salon a indraznit sa intrebe fetele din jur ce a nascut. Asa a aflat ca e mama unei fetite de 2,6 kg.

Cand a privit-o prima oara s-a bucurat nespus, pentru ca cea mica semana mult cu Vasile. A inregistrat-o la spital, cu o liniuta in dreptul tatalui, si i-a spus Alexandra, dupa numele uneia dintre surori.

COPILUL. Dupa doua luni si jumatate, la botezul copilului, tot singura a fost. Noroc cu niste patroni inimosi din Valeni, care i-au crestinat fetita... Mama Catalinei a ajuns la ea a doua zi, singura vizita de pana acum. Le-a facut atunci niste poze si una a ajuns si la Vasile. "Mi-a zis mama la telefon ca i-au dat lacrimile cand a vazut fetita. Apoi a plecat, dar a luat poza."

Daca o intrebi care e cea mai mare tristete din viata ei, fata spune fara sa ezite: "Ziua in care am aflat ca voi avea un copil". Apoi adauga, tot fara pauza: "… si toata viata. Bataile mancate, zilele in care stateam in poarta si vedeam copii ca mine trecand cu tatii lor de mana spre magazin".

Iar daca o intrebi despre cea mai mare bucurie, fata zambeste si arata tot inspre Alexandra. Si, daca ai destula cruzime ca sa o iscodesti si despre ce a mai ramas din visurile ei, Catalina nu mai gaseste nici un raspuns. "O sa ma descurc", incearca ea unul, cu o voce moale.

Inca mai viseaza ca, intr-o zi, Vasile o sa apara in pragul adapostului pentru mame aflate in dificultate si o s-o ceara de nevasta, asa cum ii promisese pe drumul de la discoteca. Nu-i reproseaza nimic. Doar ei isi face reprosuri, ca l-a crezut si ca "a facut ceea ce trebuia sa lase pe mai tarziu". Dar si pentru aceasta vina, singura ei iertare e tot Alexandra...

SINGURA

"Dupa ce am nascut, m-a vizitat la spital doar femeia care are grija de copiii abandonati din Valea Plopului. Mi-a adus mancare, schimburi si un ursulet de plus pentru cea mica" - Catalina, mama la 16 ani

PARANTEZA

Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului, cel care a adapostit-o pe Catalina, crede ca ea va ramane cu fetita. "Am vazut, intr-o zi, o scena extraordinara. In camera lor, fetita dormea pe un pat mare, iar mama era asezata ca o paranteza in jurul copilului. Nu o sa-l lase, o sa-si rezolve problemele, daca are atentie".

Catalinei, care e inalta si frumoasa, a inceput sa-i faca curte un baiat din sat. Parintele a observat si i-a spus: "Uite, baiatul asta o sa te ia de nevasta si-ti rezolvi situatia". Dar ea a raspuns "Nu, parinte, tatal copilului cred ca o sa ma ia de nevasta". "Bine, dar nici n-a venit sa te vada". "Ce simt eu, a raspuns fata, ramane simtit". "Probabil ca nu va fi asa, adauga preotul. Dar sunt sigur ca Dumnezeu va face ceva si cu ea. Caci avem istorie verificata: cele care si-au pastrat si si-au crescut copilul, au izbutit in viata, pana la urma!"
Citeşte mai multe despre:   mama,   copil,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de