Zi de zi, pe la orele dupa-amiezii, nea Lita coboara la metrou la Universitate cu zeci de ziare, pe care le asaza frumos pe "taraba" lui de pe balustrada scarilor rulante. Daca nu-l vezi, o sa-l auzi: "Ziareee! Ziareee!"
|
|
Vanzatorul de... ziareee!
LA METROU. Nea Lita vine la "taraba" lui de la metrou numai dupa-amiaza, fiindca stie el cum se tine afacerea astaâ¦
|
Nea Lita este un personaj familiar celor care trec dupa-amiaza prin zona.
Vazandu-l de atata amar de vreme, asa ma obisnuisem cu prezenta lui de, la un moment dat, cand am trecut pe acolo la ora potrivita si nu l-am auzit, ma surprinsesem intrebandu-ma daca o fi patit omul ceva. Rar se intampla sa traga chiulul. Arunc o privire spre ceas. Era ora 17:00. Il zaresc stand putin zgribulit la urcusul scarilor rulante, vanzand ziare pentru cei care nu apuca (ori uita) dimineata la prima ora sa cumpere unul. Pentru ca nea Lita nu vine niciodata mai devreme de ora 3 dupa-amiaza. Si sta "in functie de cum merge treaba". Adica, uneori, si pana la 8 seara. Ca asta face de o viata intreaga, iar acum, la batranete, nu poate renunta la obiceiul lui. Si, pana la urma, de ce sa nu mai castige un ban in plus?! Doar viata nu e deloc usoara si "ca sa agonisesti ceva, trebuie sa muncesti tot timpul...".
IO VAND, NU CITESC! Il intreb cati ani are. "82 de ani." Ridicand aratatorul, adauga: "Si o luna". "Si ziare de cand vindeti?", "Nu de mult... din o mie nouasute treizeci si cinci", "De 70 de ani... da, nu e asa de mult...", ii zic. Ma priveste cu coada ochiului si zambeste cu talc. La inceput, pare cam suspicios nea Lita si vad ca nu prea e in apele lui. Se fereste sa zica prea multe, ca in ziua de azi "nu mai poti sa ai incredere in oameni, ca s-au facut tare rai". Ce vreau de la el de-i pun atatea intrebari?! Se lamureste, dar nu-l intereseaza unde, cand apare articolul. "Io nu citesc ziare. Io le vand, sa le citeasca altii!"
DASCAL. Mihai Florescu, cum este numele lui de pe buletin, a venit in Bucuresti cand era un strop de om. De loc, e de undeva din Oltenia. Cand a pasit prima oara in Capitala, nu implinise nici 13 ani. Nici prin cap nu i-a trecut atunci ca va incepe sa vanda ziare. "Io am vrut sa merg la scoala de invatatori, sa fiu dascal. Dar nu s-o putut. Taica-miu nu avea bani, asa ca o trebuit sa ma bag la stapan. Aveam un var care era pe undeva pe la un ziar si m-a intrebat daca nu vreau sa vand ziare. "Vand, de ce sa nu vand, ca altceva tot nu am ce face", i-am zis. Si-asa m-am apucat de treaba asta." Doar cat a fost in armata a trebuit sa-si intrerupa activitatea.
FORTA. Are o voce nea Lita asta de te si sperii, daca gandul iti umbla aiurea. Ii spun ca, daca se straduie putin, il pot auzi si aia care asteapta metroul la Unirii ori Romana. "He, nu mai am io asa forta. In tinerete, nu ma intrecea nimeni. La mine veneau toti boierii sa cumpere, cand strigam o data se saltau caii de la trasuri in doua picioare..." Rar cand spune numele vreunui ziar. "Toate is la fel, eu vreau sa le vand pe toate. Eu vand ziare, nu unuâ. E aici o smecherie. Credeti-ma, nu oricine stie sa vanda ziare, trebuie sa te pricepi si la asta. Altfel, mori de foame cu marfa pe taraba." In trecut, vindea nea Lita Universul, Dimineata, Curentul, Dreptatea. Erau gazete destule, nu-i vorba, si cumparau oamenii, ca erau dornici sa afle ce se mai intampla prin lumea asta mare. Iar nea Lita se simtea bine, ca era si el tanar si "oamenii aveau bani". Si, mai ales, mandru ca boierii umblau dupa el sa le dea o gazeta.
CU ACTE. A lucrat si cu carte de munca, la IRTA, la autobuze. Un an a fost taxator pe autobuz si 19 ani a spalat autobuze. 20 de ani are vechime si primeste o pensie de "un milion jumateâ. Dar sunt buni si astia". Nu incepe sa se vaite. E multumit cu ceea ce are. "Ma zbat si io, ca altfel nu se poate."
|
|
AFACERE
|
"Am facut si eu ce
am putut in viata asta. Ca tot omuâ. Trebuie
sa muncesti,
ca nu se poate altfel.
Eu vin aici cand sus
nu mai gasesti nici
o taraba cu ziare. Oamenii cumpara,
ca trec multi pe aici.
Si apoi, ce sa faca
si ei seara decat
sa stea si sa rasfoiasca
un ziar? O sa vand ziare cat m-or mai tine
puterile,
dup-aia, gata.
Ma odihnesc si io..."
Nea Lita despre o veche indeletnicire |