x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la maici la Opereta

0
30 Sep 2004 - 00:00

Intr-o seara stateam de vorba despre fala unor vremuri pe care n-am apucat sa le traiesc, despre lumea buna, despre spectacolele de opereta. Cineva mai in varsta a adaugat la un moment dat: cand canta Stefi Parvulescu, ma duceam special s-o vad.

VLADIMIR IOAN

"Am fost un copil nedorit, cu toate ca surorile mele nu prea recunosc asta, dar eu asa stiu de la mama si de la tata... adoptivi. Sunt nascuta Tais, si pentru ca mama adoptiva n-a putut sa faca copii, atunci a rugat-o pe Smarandica, mama fireasca, sa nu piarda copilul si sa ma adopte ea." A fost spre binele ei, pentru ca noii parinti aveau o situatie materiala mai buna, nu nemaipomenita, dar au cautat, cu eforturi si cu ambitie, sa faca ce era mai bun pentru Stefi. "De la 6 ani m-au dat la o scoala deosebita, Pitar Mos, scoala germana de maici. Pentru ca nemtoaicele erau putin cam drastice pentru mine, m-am mutat la Notre Dame de Sion, o scoala franceza, tot de maici, in cladirea in care azi functioneaza Facultatea de Instalatii, pe Pache Protopopescu, in Bucuresti."

PIANISTA SI VIOLONIST. "Nu eram un copil nemaipomenit de neascultator, dar pedepsele erau foarte aspre, te bateau cu un d’ asta, maturoi... Mai vorbeam si eu, dar n-aveai voie sa rostesti nici un cuvant, si nicidecum in romaneste." Cand frantuzoaicele au fost silite sa plece din tara, prin ’40, Stefi s-a mutat LF4 (liceu de fete). Cum inca de la 6 ani familia i-a cumparat un pian si un morman de partituri, o cariera muzicala se profila destul de puternic. Asadar, la terminarea cursurilor gimnaziale a dat examen la Conservator. Era o fata de o timiditate excesiva si numai insistentele rudelor si prietenilor au dus-o la poarta institutiei muzicale. Aceeasi oameni care i-au purtat pasii pana acolo i-au ghidat si cariera, apreciind-o mai putin pentru calitatile de pianista, dar exclamand de fiecare data: "Vai ce voce frumoasa ai!" Concurenta era acerba, multi veniti printre care Dan Iordachescu, Petre Petrov, Mihaela Botez, in total vreo 80, din care putini au ramas, adica sapte. Exigenta comisiei, din care faceau parte Arta Florescu, Stroescu precum si multi alti profesori recunoscuti, cantareti la opera, era pe masura. La Conservator erau invatatori alte nume mari din lumea muzicala, mai mult sau mai putin aplecati catre cariera didactica. Prin anul patru, Stefi l-a cunoscut pe fostul ei sot, Daniel Podlovschi, care era si este si acum un mare violonist. "Si sigur... el dupa mine, eu dupa el... ne cautam, ne iubeam si, cu toate ca aveam varsta respectiva, eram niste copii nepriceputi in ale dragostei." Dar, totusi, aceasta poveste de iubire a mers vreo sase ani, timp in care el a fost de doua ori laureat al Premiului George Enescu. Stefi il insotea mereu la concerte, unde-i statea inima-n loc privindu-l si ascultandu-l. "Mereu Daniel avea trei, patru bisuri (oftat prelung)."

FARA PILE. "El a continuat cu concertele, iar eu, cum am terminat Coservatorul, in ’57, am intrat la Opereta". Uite asa, in 1960, Daniel si Stefi s-au casatorit, crezand intr-o casnicie extraordinara, cu toate ca ea nu era de acord cu anumite lucruri din comportamentul lui. Ca orice femeie, era geloasa pentru ca Daniel isi permitea sa aiba anumite "prietenii" si, mai mult decat atat, chiar in prezenta ei. "Sufeream foarte tare, plus ca el avea si alte slabiciuni, dar totusi am spus ca daca vom face un copil lucrurile se vor aseza, dar asa cum erau vremurile trebuia sa faci avorturi, raclaje care mi-au afectat sanatatea. M-au impiedicat sa mai fac si altii in afara de Danut, care s-a nascut dupa ce a trebuit sa fac un tratament. Sunt intimitati din astea... Nu era vina mea, era situatia care nu se putea lamuri si linisti." Dupa nasterea lui Danut, nu s-a schimbat nimic in bine in casa. Ba, din contra, lucrurile pareau sa o ia razna din ce in ce mai tare. Stefania nu suporta comportamentul lui Podlovschi si, in momentele in care deschidea discutia, urgia se abatea asupra ei. "El ducea o viata libera, ce voia sa faca aia facea. Iar eu nu puteam sa ma cert. Nu i-am spus vreodata o vorba urata. E adevarat ca-i mai reprosam, dar civilizat, nu cu tipete, cu vorbe urate, cu insulte. Ceea ce nu se intampla la el. Era agresiv, rece, indiferent si sufeream foarte tare, cumplit." Mereu se intampla ceva cu care ea era jignita, neindreptatita, de parca n-ar fi fost vina lui. Iar Stefania trebuia ori sa taca si sa nu spuna nimic, ori daca riposta civilizat tot nu era bine. Timp de sase ani cat a durat mariajul, si-a calcat de nenumarate ori mandria in picioare si a cedat in fata domnului si stapanului ei.

VOCE SI COMUNISTI. Pe de alta parte, isi simtea cariera muzicala parca blocata de lipsa unui sprijin serios. Fara a contesta meritele colegelor sale, Stefania spune ca a avut de suferit din pricina dragostei ei pentru Podlovschi, pasiune care a impiedicat-o sa se gandeasca macar o clipa la o "prietenie" fructuoasa cu vreun regizor sau director. Trebuia sa ai relatii ca sa apari la televiziune, si acesta era locul care iti dadea adevaratul elan in cariera. "Chiar si asa, ca primadona, a abordat roluri foarte grele, de exemplu Voevodul Tiganilor, care este o piatra de incercare pentru un solist vocal. Poate sa echivaleze cu un rol de opera, trebuie sa ai un asemenea glas incat sa treaca peste scena si peste cor, care este scris greu, magistral, si asta fara microfoane."

Ca sa poata intra la Conservator a ascuns autoritatilor ca tatal sau a fost consilier comunal al liberalilor. Cu numai cateva zile inainte de examen acesta a fost arestat, iar Stefi si-a jucat rolul cu lacrimi in ochi. Dupa niste ani a fost deconspirata, din greseala sau rea-vointa, de o ruda. Pentru ca avea o valoare prea mare chiar si pentru o astfel de "crima", a scapat doar cu excluderea din UTM si a putut sa-si continue cariera la Opereta. Desi au trecut ceva ani de la evenimentele din Decembrie ’89, sunt inca cativa care-si mai aduc aminte ca inainte de acestea, recitaluile ei erau retransmise de doua ori pe luna de Radiodifuziune. Cateva casete ramase din acele vremuri ii insotesc din cand in cand nostalgiile si-i calmeaza nervii pe care-i fac chiriasii betivi, de care nu poate sa scape pentru a-si recapata casa parinteasca.

IDOL

"Tatal meu a fost consilier comunal din partea liberalilor. Comunistii n-au tinut cont de tot binele pe care l-a facut oamenilor, ci doar de faptul ca apartinea de alt partid. L-au inchis doi ani pana s-au lamurit. Dupa alti doi, a facut pneumonie si a murit." - Stefi Parvulescu

FOTO

  • DEBUT. Primul rol - Vaduva vesela

  • VEDETE. Cu Ion Dacian in Soarele Londrei

  • LIBERAL. Langa cel mai bun om din lume, tatal adoptiv
  • Citeşte mai multe despre:   viata mea e un roman,   stefi

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de