x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gratii pentru Dumnezeu

0
Autor: Cristina Andreea Catana 13 Iun 2005 - 00:00
Gratii pentru Dumnezeu


Sora Clara a fost arestata de comunisti din motive religioase, pentru 14 zile. Timpul a trecut si cele doua saptamani au devenit 14 ani. Insa maicuta de 93 de ani este bucuroasa ca a putut sa patimeasca pentru Biserica si Hristos.

Intamplarea a facut ca in urma cu cateva saptamani sa o intalnesc pe Maica Superioara de la Manastirea Sfanta Agnes. O femeie care te indeamna prin vorbele ei la rugaciune, la piosenie si parca te intoarce cu fata catre tot ce este sfant. La rugamintea ei, am cunoscut-o apoi pe sora Clara. Am aflat, inainte de a merge la intalnirea cu ea, ca sora are 93 de ani si ca a fost inchisa pe vremea regimului comunist. A stat in mai multe inchisori si a fost obligata sa munceasca la constructia Canalului Dunare-Marea Neagra. Gandeam atunci ca var-sta inaintata si cei 14 ani de detentie nedreapta ne vor impiedica sa purtam un dialog. Ajunsa in sala pentru musafiri a manastirii, am asteptat-o cu emotie pe sora Clara, Catrina Laslau dupa numele din buletin. Ea si-a uitat insa de mult identitatea de civil, pentru ca toata viata si-a pus-o in mainile lui Dumnezeu. La varsta de 17 ani, in ziua de 9 aprilie 1939, a intrat la Nuntiatura Apostolica din Bucuresti unde timp de 4 ani a ingrijit de bolnavi. Apoi a depus juramantul de credinta. Dar au urmat timpuri grele pentru catolicii din tara. A venit razboiul si scolile acestora au devenit spitale, s-au umplut de raniti. Apoi s-a schimbat regimul, iar catolicii au fost considerati tradatori de tara. Sora Clara imi povesteste totul de parca s-ar fi intamplat in urma cu cateva zile. N-a uitat nimic din tot ce-a suferit, imi spune chiar si orele exacte la care s-au intamplat toate cate a patimit.

ARESTAREA. Ziua in care a fost arestata, impreuna cu celelalte persoane care mai ramasesera la Nuntiatura, e cea mai dureroasa dintre amintirile ei. Pentru ca reprezinta inceputul calvarului. Atunci cand in insiruirea faptelor uita ora sau ziua, sora Clara intrerupe povestirea si nu vrea sa spuna nimic altceva, pana nu-si aminteste cu exactitate toate detaliile. Fiecare farama de suferinta e importanta...

Aveam impresia ca vad un film documentar despre ororile la care au fost supusi credinciosii in acea perioada. Mai cu seama ca sora Clara imi povestea totul cu zambetul pe buze si fara nici un fel de resentimente. "Ne-au arestat cu o lumanare aprinsa intr-o mana, in cealalta avand unul arma, altul baioneta, altul revolver. Exact cum a fost luat Iisus Hristos din Gradina, cu faclii si ciomege." Cand au fost arestati li s-a spus sa isi ia schimburi pentru 14 zile. "Si la mine din 14 zile s-au facut 14 ani", spune sora Clara. Dupa ce a fost arestata, a fost dusa pentru anchete "pe Rahovei, timp de 6 luni". Un capitan le-a spus: "Nu stiu ce vrea Securitatea de la voi, eu v-as fi pus in libertate!". Dar au urmat nopti lungi de ancheta si de tortura. "Am fost predata la Ministerul de Interne. In ziua de 7 decembrie, de la 7:00 pana seara la 10:00 am fost torturata de un capitan si de un locotenent major. Capitanul statea in fata mea, avea niste fiare la bocanci, cu care ma lovea, injura, imi dadea cu pumnii in cap, in piept sau in spate, cum ii venea mai usor. Si ma injura, iar cel mai tare ma dureau injuraturile lui, pentru ca toate erau impotriva Bisericii. Tot timpul ma rugam pentru ei. Odata am primit o lovitura in ureche, nu mai auzeam bine si am simtit ca s-a spart ceva. Pe la ora 22:00 am primit o lovitura asa de puternica in piept, ca am simtit ca mi-a plesnit ceva, iar sangele mi se uscase in gat. Si-au dat seama si ei de asta si unul din ei a spus: "Ho, tovarase!". M-au dus la spital si mi-au gasit o aorta sparta."

JUDECATA. Procesul s-a numit "Proces de spionaj pentru Vatican" si prima infatisare a avut loc in Vinerea Mare a Pastelui Catolic. A fost amanat pentru saptamana urmatoare cand era Pastele Ortodox, pentru ca unii dintre acuzati nu aveau avocat sau nu au dorit unul numit din oficiu (n.r. - sora Clara, care a militat tot timpul pentru unirea celor doua biserici, crede ca acesta a fost un semn divin). "Nu doream avocat, pentru ca dupa judecata intra si avocatul la inchisoare, iar tu erai condamnat si pentru omitere de denunt, cum l-ai cunoscut pe avocat inainte de proces, dar nu ai dorit sa il denunti. Iar eu nu doream sa fac rau nimanui, nu doream sa am pe nimeni pe constiinta sau sa sufere cineva nevinovat din cauza mea."

Sora Clara a fost condamnata pentru inalta tradare si divulgare de secrete de stat la 15 ani de inchisoare. La inceput a fost la inchisoarea Mislea, situata intre Campina si Ploiesti. "Erau acolo sotia Maresalului Antonescu, sotii de ministri, avocate, doctorite si maici de la diverse manastiri. Ne intelegeam foarte bine, ne rugam in romaneste, ungureste, nemteste, italiana sau franceza, in grupuri, ca fiecare sa se simta bine." Acestea se intamplau la inceputul incarcerarii la Mislea. Apoi s-a aflat ca directoarea le da voie sa se roage si a fost schimbata. "A venit un barbat ca director si s-a schimbat foaia. Nu mai era voie sa se duca mamaliguta in atelier. Erau multe fete care nu puteau sa manance dimineata si luau cu ele mamaliguta, o prajeau si doar asa puteau sa o manance. Dar s-a interzis si asta."

MARINIMIE. Franturi din iad. Amintiri despre prigoana lui Dumnezeu inchis, o data cu sufletele crestinilor, in temnitele comuniste. "Prin 1960 eram la Miercurea-Ciuc. A venit o doamna care fusese arestata pe strada, in luna iulie, in caldura cea mare, numai cu ce era imbracata. Stand ea la Securitate pana ce a fost judecata si adusa la Penitenciarul din Miercurea Ciuc, trecusera doi ani: singura pereche de ciorapi de matase i se rupsese, nu mai aveau deloc caputa, ramasesera numai burlanele. La Miercurea-Ciuc era iarna, gerul ajungea pana si la - 40 de grade. Aveam in inchisoare parul lung, doua codite. Cand ni s-a dat foarfeca in celula, caci o data pe luna ni se dadeau foarfecele, mi-am taiat coditele ca sa ii fac doamnei ciorapi. Acum parul trebuia tors. Cu ce? Aveam o matura din tarn, am rupt trei crengute, din una am facut un fus ca sa torc parul subtire, care era mai apoi pus in doua, rasucit, ca sa poata fi tricotat. Am frecat betisoarele de pat, ca sa le fac varf. Le-am tricotat ziua, pe ascuns, daca te prindea faceai carcera cu catuse la mana. Eu, fiind bolnava de inima, aveam dreptul sa ma culc in timpul zilei. Asa ca am facut o momaie in pat, m-am ascuns intr-un colt al camerei dupa vizeta si m-am apucat de lucru." Si in felul acesta, doamna aceea a avut cu ce sa isi incalzeasca picioarele...

Momente din acestea in inchisorile in care a fost dusa au fost multe. Dar sora Clara e bucuroasa ca a patimit in numele credintei ei. Imi spune cu mandrie ca in timpul cat a stat la canal a invatat engleza si franceza doar din conversatiile pe care le avea cu celelalte detinute. Regreta acum ca nu a mai vorbit de mult si a mai uitat. Dar le indeamna pe maicutele tinere din Manastirea Sfanta Agnes sa vorbeasca intre ele limbile straine invatate, "ca altfel se uita."

LIBERTATEA. Cand a iesit din inchisoare avea 52 de ani. A mers la Militie sa isi refaca actele, iar cei de acolo au intrebat-o ce are de gand sa faca. Ea nu dorea decat sa se intoarca la Manastirea Sfanta Agnes. "Dupa 14 ani nu ti-ai bagat mintile in cap, tot acolo vrei sa te duci?", i-a replicat militianul. Sora Clara s-a intors insa in lacasul sfant, unde este si astazi. Se intreaba doar de ce o mai tine Dumnezeu pe pamant. Si tot ea isi raspunde. "Au mai fost la mine in familie care au trait mult, peste o suta de ani. Eu pe 3 mai fac 93, ca sunt nascuta in 1912." Nu rezist curiozitatii si o intreb cum mai poate zambi, de unde a avut puterea sa indure 14 ani de detentie grea, de munca inumana. "La tot ce faci in ascultare, Dumnezeu iti da putere sa faci. Asta e!"

CONSTIINTA

"Nu doream avocat, pentru ca dupa judecata intra si avocatul la inchisoare, iar tu erai condamnat si pentru omitere de denunt, cum l-ai cunoscut pe avocat inainte de proces, dar nu ai dorit sa il denunti. Iar eu nu doream sa fac rau nimanui, nu doream sa am pe nimeni pe constiinta sau sa sufere cineva nevinovat din cauza mea" - Sora Clara

SORA TARSILA S-A RUGAT TOT TIMPUL
Tot la Manastirea Sfanta Agnes este si sora Tarsila, care a fost inchisa o data cu sora Clara, din aceleasi motive. A scapat mai usor, cu o pedeapsa de doar un an si jumatate de detentie. "La ancheta am raspuns doar cu "Nu stiu. Nu cunosc. Nu am vazut". Am cautat intotdeauna sa fiu retrasa, sa nu intru in vorba cu barbatii." Sprijinul si l-a gasit si ea tot in Dumnezeu. "M-a ajutat, ca ma rugam, si asta mi-a dat curaj sa fiu vesela, sa nu ma descurajez, sa ridic moralul celorlalti."
Citeşte mai multe despre:   dumnezeu,   sora,   viata mea e un roman,   clara,   sora clara

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de