x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Himalaya, mon amour

0
23 Noi 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
Mardare a fost invins de Himalaya si sufera ca un caine. Dar varful care a ramas "virgin" inca il asteapta...

O saliva fina de mosnegut vorbaret uda strazile Bucurestiului cam pe cand ne-am intalnit cu Mardare. Nori gri-inchis, stergatori de zambete, acopereau tot cerul. Din bordul Daciei care ne purtase catre el iesea debusolant un fuior subtire de fum cu miros de cablu electric prajit.

VLADIMIR IOAN

VOINTA. "Ma voi intoarce aici si am sa reusesc"
Cadrul perfect pentru debutul unui interviu cu cel care s-a aflat la un pas de a intra in istoria alpinismului mondial si n-a reusit. Trist si fara chef (Karina, fotograful, spunea chiar ca Mardare mai avea putin si plangea de ciuda si suparare ca a ratat ocazia vietii), Viorel ne-a condus in garsoniera in care locuieste cu chirie alaturi de sotie si un iepure alb, mare, cu ochii rosii. Intr-o zi nefericita ca aceea, fiara parea inspaimantatoare si nu ne-a fost clar daca fugea de noi cu frica iepureasca sau incerca sa nu ne sperie si mai tare. Cafea, tigari si povesti cu harta-n fata. Un cearsaf de hartie cu o parte din Muntii Himalaya, cu pete gris care marcheaza varfurile. Una dintre ele este Janak Peak, o culme neatinsa pana acum de om si pe care Mardare impreuna cu Ticu Lacatusu si Ioan Torok, zis si Joe, au vrut sa o cucereasca in aceasta toamna. Fara succes.

VINA. Am sarit peste 28 de ani din viata lui Viorel fiindca in acest moment singura idee care-i sfredeleste creierul este recenta nereusita. Si o considera ca fiind numai vina lui. "Am luat-o inaintea celorlalti cautand sa gasesc un traseu mai usor pentru porterii care veneau cu echipamentul. Deja o parte din ei ne lasasera balta." A urcat printr-un canion si, de sus, a vazut o cale care i s-a parut interesanta si a incercat sa se intoarca la tovarasii lui pe aceasta. Pe masura ce cobora, si-a dat seama ca nu este atat de simplu si, in acel moment, ar fi trebuit sa se intoarca. Este momentul de cotitura din viata lui.

PERICOL. Cel cu caciula de langa Mardare e mort
REZISTENTA. Oricat ai fi de calit...

INTOARCEREA. Tanar, puternic, antrenat si-a zis ca o sa reuseasca. A pierdut cateva ore, fara apa, in frig si s-a deshidratat. Pentru asta se invinovateste cel mai tare. Cand a ajuns la ai lui, deja se simtea sfarsit, iar orele si mai apoi zilele care au urmat n-au fost mai bune. Respira din ce in ce mai greu si oboseala i se accentua. Cu toata durerea a trebuit sa-si lase colegii sa infrunte singuri necunoscutul, viscol, turnuri de zapada ce se clatinau in bataia vantului cu suierat de film si sa se intoarca la poalele muntelui. Asa ne-a spus, asa v-am povestit, dar el a facut-o cu o asa tristete ca-ti facea rau. Parca nici nu contau toate celelalte reusite ale sale dobandite inca din timpul facultatii. Un om cu carte. Si cu un masterat in managementul vanzarilor, care l-a propulsat ca "vanzator" de masini. Ce-i drept, nu unul oarecare, iar masinile, suficient de straine si scumpe ca sa ofere satisfactii profesionale. "Imi place ce fac pentru ca lucrez cu oameni, mereu altii, mereu interesant. Iar colegii sunt intelegatori. Imi face bine sprijinul lor moral." Lucru bun, caci numai sustinerea sotiei poate sa nu-i fi fie de ajuns ca sa-l scoata din starea in care se afla. Desi "este o femeie minunata, care ma intelege atat de bine cum nu ar face-o altcineva". Altfel nu ar suporta sa-l stie din cand in cand in pericol. De moarte.

MANDRIE SI SPERANTA. Ma rog, pretul pasiunii. Nu ca porterii, bastinasi angajati cu 350 de rupii pe zi (5 $) sa care mancarea si echipamentul. Oameni fara astfel de idealuri "turistice", care la cel mai mic semn de pericol pun bocceaua jos si se intorc la familiile lor. Mai ascultatori sunt iacii, "niste vaci cu blana" blande, care fac exact ce le spui cu batul. "Singurele suflete de incredere. In Nepal nu poti sa fii sigur de nimic. Din boscheti poate oricand sa rasara un maoist sau zece care sa vrea ba un banut, ba ceva de mancare, aratand spre tine cu pistolu’. Desi pe straini ii evita de obicei." Cei care au mai mult de suferit sunt indigenii. Raman fara hrana sau haine cand le e lumea mai draga. Si uite asa, mai cu o poveste cu pac-pac, ba cu descriere a meniului zilnic, mizeriei si saraciei locale s-a mai inviorat Mardare. Era mai luminos si isi pusese speranta in cei doi prieteni si colegi romani cu care voise sa se urce in podul lumii (numai 7.050 de metri, ca "acoperisul", Everest, are 8.848). N-au reusit nici ei, dar nu asa cum se temea Viorel, din cauza lui pentru ca i-a lasat singuri, ci pur si simplu obosisera incercand cateva variante de traseu care s-au dovedit insurmontabile. S-ar zice ca n-a avut parte nici de aceasta mai mica bucurie. Totusi, Lacatusu si Torok, dupa ce au renuntat la Janak, au deviat de la drumul de intoarcere si au reusit sa cucereasca alte doua varfuri, insa tot neurcate inca de nimeni altcineva pana la ei. Aceste piscuri par sa nu poarte inca un nume, ceea ce inseamna ca botezul lor ar deveni placuta sarcina a romanilor. Alpinistii astia sunt niste oameni deosebiti. Cu toata povara, frigul si pericolele i-au trimis ori de cate ori au putut SMS-uri lui Mardare ca sa-i ridice moralul. Pe 30 luna aceasta, Ticu si Joe vor ajunge in tara ca niste invingatori. Mardare sufera. Eu, ca roman, sper insa ca varful asta nenorocit, Janak, va fi urcat in premiera mondiala, poate chiar la anul, de Mardare, Joe si de Ticu.

ORICUM

"Ar fi trebuit sa plecam spre Janak cinci oameni, nu trei. Si in conditiile astea i-am lasat pe Ticu si pe Joe singuri Pana la urma am sa-l urc!" - Mardare, unul dintre cei mai buni alpinisti romani, in suferinta

POATE…
  • Cap de coarda - alpinistul care urca primul.
  • Secund - alpinist care se catara asigurat de sus si scoate coarda din asigurari.
  • Catarare libera (escalada libera) - modalitate de inaintare pe stanca pentru care sunt folosite doar prizele pe care aceasta le ofera (mijloace naturale), iar odihna in asigurari (mijloace artificiale) este permisa doar dupa terminarea lungimii de coarda.
  • Lungime de coarda - etapa dintr-un traseu masurand pana la 50 m;
  • Mansa - catarare cu asigurare de sus fara asigurari intermediare.
  • Citeşte mai multe despre:   viata mea e un roman,   mardare

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de