x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Imparatul zarzavaturilor

0
04 Mai 2005 - 00:00

Un taran simplu din Valea Lunga (Iasi) a pasit de curand in al 104-lea an de viata. Fire vesela, cu mare dragoste pentru munca de la camp, Gheorghe Ursache spune ca n-a aplicat niciodata o reteta miraculoasa care sa-i asigure longevitatea. A mancat sanatos, a baut cu cumpatare si s-a delectat cu... "vanatoarea" in gradina-i intotdeauna plina de recolta, pe care a ingrijit-o mereu cu zel, ca pe un dar primit de la Dumnezeu.



  • de CRISTINEL C. POPA

  • SPERANTA. Batranul Gheorghe Ursache are un fiu, doua nepoate si un stranepot de 7 ani. In familia lui s-a murit la varste "normale". Doar o sora de-a sa a murit la 95 de ani. Iar el trage sperante ca va mai trai macar pana in 2020, cand va implini 118 ani
    E ca intr-o poveste adevarata. Care ar suna cam asa:
    Inspre est, dincolo de dealurile innoroiate ale Iasilor, intr-un catun cu cateva zeci de case, traieste un taran. Un taran imperial. Un om al satului, aurolat cu nobletea numerosilor sai ani de viata. Un taran care a "domnit" singur, cuminte, in gradina casei, timp de un secol si mai mult. Imparatul gradinii. Imparatul zarzavaturilor. In fapt, ce poate fi mai nobil sau mai demn de admiratie decat "povara" a 103 de ani de viata "muncita", cinstita, cum zice nenea Gheorghe, pe pamant, "in pamant", cu pamantul sub unghii. Nenea Gheorghe Ursache din Valea Adanca, Iasi, comuna Holboca, a lucrat cel putin 100 de ani la pamant. De aceea poate fi numit, dupa expresia uzitata de cunoscutul filozof Andrei Plesu, un taran imperial. De o factura aparte, populara, s-ar putea spune. Aurolat cu propria experienta de viata, o viata ce se intinde peste durata unui secol. El este decanul de varsta (ca barbat) al satului, al comunei, al judetului, al Moldovei.

    SANATOS TUN. A implinit 103 ani la 6 martie si e sanatos tun. Singurul inconvenient major consta in faptul ca nu mai are putere in picioare. De circa un an se deplaseaza prin camera cu un scaun. Pentru ca nu mai poate iesi in gradina pe care a iubit-o o viata intreaga, singura sa bucurie a ramas savurarea unui pahar cu vin nobil facut din recolta proprie de struguri. Fire optimista, vesela, batranul spune, mai in gluma, mai in serios, ca a visat de curand ca va muri abia in 2020. Mai pesimist, fiul sau, in varsta de 67 de ani, nu crede ca batranul o mai duce mult. "Imi pare tare rau cand il vad cat de mult sufera ca nu mai poate iesi in gradina sa lucreze. A fost legat intotdeauna de pamant, a iubit munca la camp, pentru el agricultura a fost principala activitate care l-a mentinut sanatos. De cand nu mai iese, pare ca il parasesc puterile. Dar chiar si asa, nu se lasa, mai ciopleste o coada de topor, mai incearca sa repare cate ceva prin casa, din pacate, fara prea mare succes. Nu mai poate, a ramas mai mult cu vointa decat cu putinta", glumeste Mihai Ursache.

    La 100 de ani, Gheorghe Ursache inca isi lucra gradina. Acum insa batranetea i-a inmuiat picioarele

    TRUDA DE 100 DE ANI. Nenea Gheorghe e ca un general condamnat sa nu-si mai vada ostirea pe care o conduce, ca un rege care nu-si mai poate vizita domeniile, in cazul sau, curtea larga, "gradina lui Dumnezeu"... Il vad acum. Scaunul, cioplit in anii tineretii, ii vine perfect, ca un tron. Isi sprijina bratul obosit pe carja-i maiestuoasa ca pe un sceptru. Se plictiseste. Misca degetele si bate "darabana" pe marginea patului. Degetele-i firave, lungi, se misca elegant: parca s-ar juca cu niste soldatei de plumb. Pe nenea Gheorghe Ursache l-am gasit in casa lui taraneasca, darapanata, construita cu "manurile lui", dupa cum mai spun unii tarani moldoveni.

    Poarta din lemn, cracanata, a cioplit-o Gheorghe acum 50 de ani, poate si mai mult, nu mai tine minte. Gardul, casa, langa casa, o banca. Si de la usa pragul, camerele, patul, scaunele, tot ce e lemn si vechi sunt innobilate de suflul sau truditor, care l-a adus in pragul celor 100 de ani.

    Pana nu de mult, cand inca nu implinise 103 ani, prasea prin gradina. Acum, ochii sai privesc trist spre vremurile care nu mai sunt. Ridica triumfator catre buzele-i vinetii paharul cu vin. Singura-i consolare, singurul alean, pentru ca Gheorghe Ursache a ramas de sapte ani vaduv. Singurul sau fecior, Mihai, face naveta de la oras sa-i poarte de grija. Dar chiar si asa ii este greu, tare greu - cu singuratatea si cu neputinta. Ar vrea, dar nu-i spune lui Mihai, ar vrea sa ajunga la un camin de batrani, dar veniturile, in suma totala de doar 1,6 milioane de lei, nu permit acest lucru.

    COLECTIVIZAREA, SINGURUL PRILEJ DE ENERVARE. Gheorghe Ursache a avut o viata cat se poate de obisnuita. Nascut in 1902, a absolvit patru clase, s-a casatorit si a ramas sa ingrijeasca in curte pana la varsta de acum. Nu prea a iesit din casa, nu prea a mers la oras. Cand era tanar, s-a plimbat cu motocicleta prin munti cu fiul sau, a mers la manastiri, in rest, singurele deplasari au fost acelea din concentrarile armatei si la razboi. Atunci a trecut Prutul, dar s-a intors dupa o perioada acasa. Singurul prilej serios de enervare in viata a fost colectivizarea. I-au fost rechizitionati caii, i s-a confiscat caruta, i-au luat cea mai mare parte din pamant. "Am avut livada, cat tinea gardul in deal erau 40 de nuci, i-au taiat pe toti, am avut vie intinsa, si pe aceea au scos-o, au venit cu tractorul si au culcat-o la pamant. Vie nobila. Cand cu colectivizarea, el era in varsta, nu putea iesi cu tineretul pe tarla; de aceea a suferit foarte mult", precizeaza Mihai Ursache.

    Capul plecat intr-o parte si ochii ficsi cauta detalii in trecut. "Daca ziceai ceva, te trimiteau la Canal, mama lor de comunisti! Acum nu mai pot sa ies in gradina, mai beau cate un pahar cu vin, nu mai astept nimic. S-a terminat totul."

    Cand o fi sa moara, Gheorghe Ursache vrea sa fie inmormantat simplu, in cimitirul satului. Sa fie condus pe un car cu boi, fara onoruri. Singurul salut sa fie cel al pasarilor. Al pasarilor cerului si al pamantului; pamantului pe care il iubeste atat de mult...

    ACTIV

    "Acum doi-trei ani a venit si el sa sape in vie. Ba si cosea cand il scapam de sub supraveghere. Il tineam sub atentie pentru ca mi-era frica sa nu cada in coasa, sa se taie. Ii placea sa se miste, sa munceasca. Enorm. Trecuse de 100 de ani cand l-am fotografiat cum praseste" - fiul lui Gheorghe Ursache

    VANATORILE DIN CURTE
    "Era un om bun, cam sub papucul mamei. El era stapan in curte, mama in casa. N-avea bani, dar tot gasea sa-mi dea cand aveam nevoie. M-a ajutat foarte mult. De mic mi-a facut zmeie, scrancioburi din lemn, de fapt, mi-a cam facut toate voile. Imi amintesc ca ii placea sa se intalneasca si cu vanatorii din sat sa stea la povesti, la bancuri. M-a invatat si pe mine sa trag cu pusca. Era un fel de vanator de curte", spune fiul, iar tatal il completeaza cu nostalgie: "Aveam varza, morcovi si altele, iar noaptea trebuia sa le pazesc. Impuscam iepuri, vulpi, pasari, nu faceam vanatori de anvergura, vanam aici pe plan local, in echipa, cu gonasi. De prea putine ori am facut deplasari in alte localitati".

    FARA BETII, FARA BOLI
    "Era un om tolerant, moderat in toate. Nu l-am vazut beat decat o singura data, si atunci cu tulburel. Acum ne descurcam greu, mai vine un vecin, ii face focul, il mai ajuta. Puterile il parasesc din ce in ce mai mult. Mai ieri l-a rugat sa-l ajute pana si sa taie o felie de paine. Insa e sanatos, are o mica artroza la picioare si raceste usor, dar ii trece repede cu ceaiuri, mai putin cu medicamente. De fapt, el n-a luat niciodata in serios boala, atat a fost de sanatos. A venit odata la Iasi si si-a scrantit un picior alergand dupa un tramvai. Mi-a cerut niste spirt, s-a frecat un pic si a plecat. Pe la 80-90 de ani s-a operat de prostata. A doua zi dupa interventie s-a dat jos din pat cu tot cu perfuzii. A zis ca a vrut sa vada cum e, cum poate sa se miste", spune feciorul. Toata lumea din spital s-a minunat, iar cineva chiar i-a spus ca se tine extraordinar. Si astazi toata lumea din sat se minuneaza de longevitatea lui. Insa nimeni nu il sarbatoreste, nimeni nu il ajuta. "Ne chinuim din ""90 sa luam niste pamant de la Primaria Holboca si tot nu am reusit. Il aniversam noi, de marile sarbatori, de Sf. Gheorghe, de Pasti si Craciun ii aducem mancare traditionala, bem un pahar cu vin. L-am si filmat dupa ce a implinit 100 de ani."
    Citeşte mai multe despre:   gheorghe,   grădina,   viata,   pamant,   viata mea e un roman,   ursache

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de