x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ion Manzat - Gunoierul universitar

0
12 Iul 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN

In 1935, doi tarani ardeleni, veniti de pe Somes ca sa se inavuteasca in Bucuresti, l-au procreat pe Ion. Acesta a vazut lumina zilei prin geamurile galbene ale unei bojdeuci stereotipe, cu doua camere si pereti din paianta. Azi este profesor universitar. Ieri a fost gunoier.

VLADIMIR IOAN

Tata - betiv, dar nu alcoolic, muncitor la Uzina Solex, facea tincvais (n.r. - alb de zinc), mama - tacuta, servitoare, asa cum era moda pe atunci in randul femeilor de la tara ajunse in Capitala, facea curat, sora - Silvia, desi in acte scrie Ana, a facut patru clase. Dupa colt se insirau cele 25 de case ale strazii Fantanica, ocupand abuziv spatiul in care s-ar mai fi putut construi alte carciumi, pe langa cele sapte existente. Mama avea o vorba despre acest lucru, dar pe care n-o mai reproducem, mai ales ca ingloba si parerea ei despre curvele, criminalii si ratatii care isi creasera un paradis in mahalaua Oborului. Pentru ca era greu cu banii, iar locul, impropriu pentru dezvoltarea unui copil, Ion era trimis ocazional la bunici, in Becleni, pe Somes, unde iarba era cat casa, desi drept e ca nici casele nu erau prea mari. Cand s-a facut vremea, cam pe la 6 ani, a fost adus inapoi in Bucuresti si trimis la gradinita unde ciorba era transparenta si nu alba de smantana, cum era el obisnuit. Hotarat ca viata de gradinita n-are gust, a refuzat cu indaratnicie sa mai calce pragul institutiei. La scoala insa s-a dus cu drag, nu-l silea nimeni sa manance.

ICOANA FACATOARE DE MINUNI. Isi aduce aminte cum era abecedarul din ’42, prima pagina, cu portretul regelui Mihai, pagina doi, regina-mama Elena, iar pe a treia, un domn cu o fata cam severa, maresalul Antonescu. Invatatorul i-a fost o icoana, spune Ion Manzat, desi a luat-o pe coaja de mai multe ori, pentru ca pronunta cuvintele ca-n Transilvania, cane-caine, inger-inger. Dupa un an de batalie devenise "parlagiul" clasei, detinatorul premiului trei, ca pe intaiul il lua mereu baiatul colonelului Mihailescu, oricine o fi fost el. Eroul nostru isi aminteste si de faptul ca "icoana" facea si o minune: avea, cum sa-i zic, un fel de gat contra naturii, in loc de "marul lui Adam" se casca o gaurica prin care-i iesea saliva pe care si-o tot stergea cu batista. Si-asa crestea Ion la minte intr-o zi cat altii intr-un an, de l-a chemat invatatorul pe taica-sau la scoala cand s-a facut sorocul de patru clase. "Tata cel betiv, dar acum treaz, a venit cu mama, de-o batea, s-auda ce-avea invatatorul de zis: "Nea Ioane, te rog frumos, pe Ionel asta al tau sa-l dai mai departe la liceu". Tata zice ca-i sarac. "Ajunge si avocat". Pe vremea aia, avocatii aveau pe poarta tablite din arama pe care scria "Avocat cu diploma la Paris", iar tata rade de se tavaleste pe jos. Eu voiam sa fiu ofiter, aveam cizme lustruite de puteai sa te barbieresti in ele." De uniforma i-a trecut mai tarziu, cand au venit rusii, dar intre timp a intrat la Gimnaziul 35, in spatele Bisericii "Sf. Ion Pantelimon". In trei ani a facut atatea nazbatii de erau sa-l exmatriculeze de trei ori. Venea taica, platea, il lua acasa si il batea. In ’49 circula spre Transilvania o dracovenie care scotea fum mare pe nari, iar lui Ion i se parea ca nu e alta mai frumoasa ca meseria de mecanic de locomotiva si a vrut sa intre la Liceul de Constructii CFR. Media, originea sanatoasa si carnetul rosu al lu’ taica, muncitor in uzina, nu l-au propulsat insa decat pana la un liceu teoretic, unde nu se ocupasera locurile, "Cantemir Voda". "30 de baieti in clasa, toti de bani gata. Nu murisera inca fostii boieri si avocati. Desi eram cel mai bun la o gramada de materii, la matematica eram de fecale, domnule! Nu am invatat ca lumea impartirea nici pana in ziua de azi. Daca vrei raspunsul la 482 pe 56, pai... sa vii mata maine. Asa ca n-a fost an sa nu raman corigent la materia asta, desi am predat la Milano si Berkeley." Cum doar la medicina nu se dadea matematica s-a gandit sa faca Pediatrie, dar s-a intamplat o nenorocire! In ’53, in Bucuresti s-a tinut Festivalul International al Tineretului si Studentilor.

CADEREA SI INALTAREA. Se stansesera tineri din toata lumea, iar Ion s-a indragostit de o finlandeza. Se pupa cu ea prin tufe si de aceea ajunsese "dezorganizat mintal". A picat la oral, la facultate. Anul urmator a intrat al zecelea la Drept. La sfarsitul anului I, Michiduta il musca de creier sa faca politica anticomunista. Miercurea, de la 8 la 10 se studia cu ardoare Istoria partidului bolsevic. In pauza, Ion zbiara: "Bai dobitocilor, cum suportati sa recite astia istoria Uniunii Sovietice!?". Nici doua minute n-au trecut pana sa fie luat pe sus de doi galigani. Urmeaza o adunare-fulger in aula mare, cu un singur punct pe ordinea de zi, excluderea din facultate a lui Ion Manzat. La audiere n-a repetat chestia cu Uniunea Sovietica, ci i-a spus mai poetic "imperiul rosu". Dusmanul poporului a ajuns acasa, unde taica-sau l-a eliberat de mustrarile de constiinta timp de o jumatate de ora, cu cureaua. Un an a stat cuminte, pana s-a indragostit de o sasoaica ce fusese exmatriculata cam din aceleasi pricini. Printre alte juraminte ce si le-au facut in focul pasiunii a fost si cel de a nu parasi Universitatea. El sa dea la Psihologie, ea, la Filozofie. A meditat-o atat de bine incat ea a intrat, iar el nu. Amorul continua si anul urmator intra pe portile facultatii si Ion. Nu reusea sa ia un 10 ca lumea, toti decarii lui aveau ba o felicitare in coada, ba o distinctie ceva. D’aia au vrut sa-l ia si in UTM, nu era greu, doar sa raspunda la doua intrebari: 1. Ce parere are tov. Manzat despre cursa cosmica inceputa intre URSS si Statele Unite? La care el a raspuns: "Dragi colegi, asa cum spune Marx, factorul economic este fundamental, deci castiga SUA." Cea de-a doua era legata de parerea lui despre stiinta occidentala, cu raspunsul rapid "Ma inclin pana la pamant". Cum tov. Manzat a dat dovada de o necunoastere crasa a faptului ca un domeniu de cunoastere care nu e calauzit de teoria marxist-leninista nu poate fi denumit stiinta, acesta nu s-a ales membru UTM. N-avea nivel. Cu umilinta a cutezat sa apara in continuare in clasa, dobandind cu rusine note mari, uriase. Paul Popescu Neveanu, secretar de partid pe toata Universitatea, il indragea si inainte de absolvire l-a facut totusi membru, altfel ar fi primit repartitie la Cuca Macaii. Asa, "carnetul" l-a trimis ca cercetator stiintific la Academie, printre "oameni cu suflete de hartie, unde nu puteai sa scoti capul". Cu toate astea ajunge sef al unui numar de proiecte si cercetari si, in mod miraculos, este trimis la specializare in SUA, la Berkeley si Stanford University. In sase luni a avut doua revelatii: a) psihologia romaneasca inchipuita pe cerc este perimetrala si nicidecum inauntru; b) comunismul este o gogoasa umflata si foarte goala de continut. A tinut o conferinta la Berkeley, "dadeau americanii din picioare", cu rezultatul ca o doamna i-a propus insistent sa-i faca dosar de refugiat si sa ramana psiholog la NASA, dar el s-a intors "in balega noastra". Uriasele transformari ale comunismului, petrecute in jumatate de an, le-a gasit in borcanul de cafea in care se insinuase "un produs senzational de nemaipomenit - nechezolul". 1981 il prinde ca sefulet pe la Institutul de cercetari pedagogice si psihologice, unde se desfasura un studiu despre meditatia transcendentala, "o metoda de relaxare sanscrita, veche de 5000 de ani, care nu face buba la nimeni". La acea vreme s-a zvonit ca Elena Ceausescu ar fi spus ca de fapt se incearca manipularea mintilor politicienilor, cert este ca a dat ordin sa se desfiinteze Institutul. Fara sa fie implicat direct in studiu, ci doar pentru ca avea o functie o pateste si "Profesor Honoris Causa".

"MAGNA CUM TOMBERONE". Tov. Ion Manzat trebuia sa fie incadrat in munca, de preferinta la Grupul de gospodarire al intreprinderilor comunale. Ca gunoier si avand titlul de doctor i s-a repartizat cel mai stralucitor "tomberone" si cel mai pufos maturoi. Cica era greu asa ca au intrat in actiune pilele, fiind avansat incarcator-descarcator intr-un depozit cu pompe si alte treburi care pacane. Seful lui avea 19 ani, era pasionat de curve si s-a scapat in fata securistilor: "Vorbeste despre America toata ziua". Cand si-a dat seama ce-a facut a dres-o: "Praf ii face pe capitalisti!". Si asa, dupa un an de dat la tarn, Ion a ajuns bibliotecar la Politehnica, in Polizu. Carti deosebite despre avioane, suruburi, curent electric, iar el se urca pe pereti. Insa, intr-o zi, o raza de soare a cazut pe doua carti: "Sinergie", "Haos si ordine". In racoarea bibliotecii a creat un concept nou, psihologia sinergetica. A venit Revolutia, iar la 5 ianuarie 1990, impreuna cu alti cinci psihologi, discuta in carciuma reinfiintarea Institutului, ceea ce s-a si intamplat, el devenind secretar stiintific. Tot in acel an si-a lansat si proiectul, iar din acest moment au inceput sa curga conferinte in tara si strainatate, invitatii de la universitati, publicari de carti. A infiintat Asociatia Romana de Psihologie Transpersonala, a editat o revista. A organizat, la Sinaia, Conferinta anuala a Asociatiei Europene de PT, la care au participat peste 60 de savanti de pe toate continentele, iar presedintele Ion Iliescu le-a trimis un mesaj de felicitare. Dar a mai si divortat, plecand de acasa cu o valiza, si s-a recasatorit cu o femeie mult mai tanara. Acum se simte mai verde, mai plin de viata si mai sanatos decat la 30 de ani. "Mai copile, lumea mi-a spus ca sunt nebun, dar s-a obisnuit. Studentii mei ma iubesc, femeia mea ma iubeste. Asa putea sa spun ca sunt fericit, dar eu zic ca fericirea e un cuvant gol. In viata asta n-ai decat bucurii, cum ar fi sa-ti gasesti o partenera cu care sa ai afinitati, asa cum am facut eu, si necazuri. Ale mele sunt legate de cei doi copii ai mei care vor sa ma uite. Nu-mi telefoneaza decat o data pe an, daca... Cred ca e prea aspra pedeapsa lor... In ’70 am fost in Praga, intr-o catedrala pe cupola careia scria "La vita e merda", tradu tu... Eu zic doar ca viata este o aventura cu lumini si umbre."

"SERVICII"
  • Academia Romana - cercetator stiintific
  • Institutul de cercetari pedagogice si psihologice - sef de proiecte
  • Grupul de gospodarire al intreprinderilor comunale - gunoier cu acte in regula
  • Universitatea Bucuresti - profesor, curs de Istoria psihologiei universale
  • Universitatea Hyperion Bucuresti - secretar stiintific
  • Universitatea "Petre Andrei" Iasi - profesor, cursuri de Psihologie Transpersonala si Psihologia Religiilor
  • Jurnalul de Psihologie Transpersonala - director
  • Citeşte mai multe despre:   viata mea e un roman,   manzat

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de