x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"N-am vrut sa-l tradez pe Patrascanu"

0
29 Iun 2004 - 00:00


VIATA MEA E UN ROMAN

Cel de-al doilea razboi mondial i-a luat lui Nistor Motu fericirea sculpturii, aruncandu-l pe linia frontului cand armata romana s-a retras din Ardeal. A platit insa cu ani de temnita incapatanarea sa ardeleneasca.

IOANA MOLDOVEANU

Nistor Motu ne-a primit in casa lui de la periferia Clujului stand in fotoliu, inconjurat de ziare. Ne-a spus ca in curand va implini 90 de ani si a inceput sa planga. S-a nascut in satul bihorean Stitelic. La 25 de ani, in 1940, a fost recrutat in Regimentul 86, in Scoala Militara de la Ploiesti, si trimis pe linia Oradea - Satu Mare - Arad. "Am facut razboiul pentru tara, nu pentru mine; pe mine ma apara Dumnezeu", spune Motu si incepe sa-si depene povestea linistit.

Ardeleni, parasiti Ardealul!

In primul an de armata a invatat tehnica fortificatiilor, cum se monteaza mitralierele si despre automatizarea armamentului. La cateva luni, a fost trimis la Tileag Bihor si pus sa raspunda de sectorul militar de Vest, de la raul Barcului pana la comuna Otomeni, foarte aproape de Ungaria. A ajuns aghiotantul batalionului 1, "un fel de sef", explica el. Militarii nu aveau voie sa citeasca ziare, de aceea au aflat foarte tarziu de cedarea Ardealului. Au primit ordin sa paraseasca zona, dar "cum sa faci asta cand toata armata era din Ardeal?" La 31 august s-a organizat o coloana de retragere a trupelor din Zona fortificata de Vest. Soldatii au mers pe cai 40 de km pana la Oradea.

Impotriva lui Antonescu

Motu s-a oprit la Ceica Bihor, un sat mai mare, unde a refuzat sa depuna juramantul pentru tara. "Mi-era rusine, eram refugiat. Nu puteam sa cred ca se cedase Ardealul". Dupa revenirea legionara, Antonescu a emis un Plebiscit prin care cerea populatiei sa-l accepte pe el ca sef de stat. Doar 140 de persoane au votat atunci impotriva acestui act, printre care si Nistor Motu. "Pe hartie scria "prietenie cu Germania", si eu nu eram de acord". I s-a spus ca nu are onoare patriotica. Motu le-a raspuns: "Care patrie? Ati tradat-o la unguri. Apar romanii care mi-au vandut tara!"

In iulie 1942 s-a dus la Odessa, cu "trenul mortii", care ducea soldatii la razboi. "Nu este adevarata imaginea de razboi vesel, la care pleaca militarii zambind. Plangeau soldatii ca se duc la moarte". Motu a primit ordin sa fortifice orasul, iar populatia intre 16 si 20 de ani a fost chemata sa ajute. O femeie a venit, intr-o zi, si i-a cerut sa-i dea painea lui de 2 kg, pe care o primea ca ratie, ca sa-si hraneasca copiii. Impresionat, Motu a dat dispozitie sa se fure zilnic 20 de saci de grau de la gospodaria ruseasca, pe care-i impartea sarmanilor. Apoi, a adunat toti croitorii intr-o sala cu masini de cusut, pentru a face, din rebuturile armatei, haine copiilor.

A demascat frontul cu tunul

La 20 martie 1943, Motu a fost avansat la gradul de locotenent si trimis pe linia I a frontului, in Lunca Siretului. "Nu era o buruiana sa te ascunzi. Am mers taras pana acolo. Le-am dat ordin soldatilor: "N-aveti voie sa muriti, ca, daca muriti, ma prind rusii si ma impusca"". Povesteste ca a facut multe greseli pe front. Adaposturile soldatilor erau facute din araci de fasole. El s-a dus in padure, a taiat copaci si le-a intarit. Peste fortificatii a pus pamant, iar deasupra a plantat canepa. A fost acuzat ca a demascat frontul. "Odata, am dat cu tunul sa trezesc santinelele", se otaraste Motu si acum la indolenta soldatilor care dormeau bustean. La 23 august 1944 s-a trezit pe linia frontului doar cu cei 200 de solati pe care ii avea sub comanda si a trebuit sa organizeze retragerea, pentru ca superiorii se retrasesera fara sa anunte.

Motu si vrejul de fasole

Cand au ajuns la apa Moldovei, nimeni din cei 200 de sodati nu a stiut sa inoate. Nu puteau sa apuce pe alt drum, deoarece padurile din jur erau ocupate de rusi. Cu ajutorul a patru cai au trecut apa, formand un lant uman in spatele lor. "Am aflat de la Radio Paris ca intre Romania si URSS se semnase un armistitiu". S-au dus la un miting, organizat de rusi langa Bacau. "Frati romani, a sosit Majestatea sa Carol al II-lea in tara, tradatorul de Antonescu nu mai e. Cine vrea sa-l insoteasca pe rege sa mearga la Iasi", isi aduce aminte Motu ce spunea un rus suit pe un bolovan. Erau 260.000 de soldati acolo. Cei care s-au dus au ajuns in lagarul din Siberia. "Noi eram cu gandul la fasole si am luat-o acolo unde stiam ca se gateste, nu ne-am dus cu rusii".

Motu s-a inscris in Partidul Social Democrat (PSD) la 1 mai 1945. Titel Petrescu, presedintele partidului, l-a numit secretar general judetean la Cluj. L-a cunoscut pe Lucretiu Patrascanu, care era Ministrul Justitiei. "Ne vedeam zilnic, luam masa impreuna la Continental". Intr-o zi l-a sunat Gheorghiu-Dej si i-a oferit orice functie isi dorea in PCR, daca semna o declaratie cum ca Patrascanu ar fi fost spion american. "Am refuzat, am zis ca nu stiu nimic. M-am gandit: de ce sa ma pun eu rau cu americanii si cu englezii pentru tampitul de Gheorghiu-Dej?"

La doi ani dupa aceasta intamplare, in 1958, de Sfantul Ilie, a fost arestat si condamnat la 22 de ani de munca silnica, pentru agitatie impotriva regimului comunist. A fost inchis la Aiud.

Pentru ca era sculptor, a fost pus sa captuseasca sobe, in fabrica. Echipa de samota era formata din poetul Ion Caraion, Mihai Poienaru, directorul Institutului roman al otelului, nepotul lui Lucian Blaga si seful tehnic al portului Constanta, Vasile Arama.

Betie in puscarie

Intr-o zi li s-a dat voie sa primeasca pachet de acasa. Pachetul lui Motu continea tigari, miere cu miez de nuca, o pereche de ochelari de vedere "la plezneala", un cojoc si o pereche de ciorapi de bumbac. A primit si un strugure alb, ce cantarea 1 kg. Detinutii au pus malai peste el sa fermenteze, l-au facut vin, si s-au facut "lemn".

Intr-o zi, "niste indivizi" le-au dat ca sarcina sa construiasca un motor liniar, fara arbore cotit. Isi desenau proiectele pe tabla, cu creta. Toate planurile au disparut peste noapte insa si nimeni nu stie ce s-a intamplat.

A iesit din inchisoare in iunie 1964, cu 40 de kg mai slab. Pana la Revolutie a fost urmarit in permanenta. "Eu am identificat trei securisti. Unul din ei chiar a venit si mi-a spus ca si el, la randul lui, e urmarit sa se vada daca ma urmareste pe mine".

Pe 22 decembrie, la ora 22:13, Motu a sunat la Televiziunea Romana si a anuntat ca infiinteaza PSD Cluj. Si a fost presedintele acestuia intre anii ‘93-’94. A refuzat sa devina parlamentar, pentru ca voia doar "sa educe oamenii".

Istoria necosmetizata a PCR, pe mana Securitatii

Eliberat din arestul Securitatii, Nistor Motu s-a intors la sotia sa Elisabeta si la baiatul in varsta de sapte ani. S-a angajat la Fabrica de Portelan din Cluj. Apoi a fost profesor la Liceul de Arte din Cluj. S-a pensionat in 1977, dupa 42 de ani de munca. In 1986 a scris o carte de aproape 100 de pagini, batute la masina, pe hartie pelure, foarte subtire, pe care este foarte greu sa citesti. A intitulat-o "Adevarul istoric al PCR". Au existat doar trei exemplare, doua in ungureste si unul in romana. Securitatea a aflat de ele si i-au ravasit toata casa pentru a le gasi. Pentru ca le-a predat singur la Securitate, a fost iertat de puscarie. A continuat insa sa scrie. Are 10 caiete, acoperite de scrisu-i marunt, pe care ar vrea sa le publice. Primeste 3.800.000 de lei pentru ca a fost detinut politic, din care un milion il da nepotilor. Anul trecut a facut infarct, dar el crede ca a fost mintit. "Toata ziua stau ca prostul si citesc ziare. Nu ma lasa copiii sa lucrez in gradina, cica sunt bolnav".

AM AFLAT CA E PACE

"La 23 august ’44, superiorii nostri, aflati in spatele liniei intai, au stiut ce se intampla, dar au plecat fara sa ne spuna nimic. Am trimis doi subalterni sa vada ce se intampla si nu s-au mai intors. M-am dus eu, dar toti fugisera. Atunci, am organizat retragerea. Habar nu aveam ca au intrat rusii in tara. Pe noi nu ne anuntase nimeni. Pe drum am aflat de la un soldat beat ca e pace".
Citeşte mai multe despre:   moţu,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de