x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Nu-mi mai amintesc muzica, dar o simt"

0
13 Mar 2005 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
PERSEVERENTA - Citeste pe buze si se exprima prin semne sau prin vorbe "invatate" la logoped

Florea si-a pierdut auzul de la 3 ani, din cauza unei boli tratate cu un antibiotic perfid. In ciuda handicapului, a reusit sa mearga la scoala, sa ia note bune si sa-si dea si doctoratul. Este primul surd care a reusit sa obtina acest titlu in Romania.

IRINA MUNTEANU

AMINTIRI. Florea povesteste cu umor cum ii vibra crestetul capului cand vorbea in adolescenta
Ca sa te intelegi cu Florea Barbu, trebuie sa stai aproape de el si sa-l privesti in ochi. Daca te intorci intr-o parte, poti sa tipi cat de tare, nu vei primi nici un raspuns. Florea e surd de la varsta de 3 ani, cand a avut o meningita, iar tratamentul cu streptomicina i-a afectat iremediabil nervul auditiv. "Au trecut 55 de ani de cand mi-am pierdut auzul. Sunt surd in proportie de 99,99%. Nu-mi este dor de sunete, fiindca nu-mi aduc aminte de ele. Mi-ar placea sa aud vocea copiilor mei, a sotiei sau a prietenilor mei auzitori." Surzenia nu l-a impiedicat sa mearga la scoala, sa faca o facultate si sa-si dea doctoratul in psihopedagogie, devenind astfel primul surd din Romania cu grad de doctor. E drept, nu ar fi putut conduce un avion sau o racheta. N-ar fi avut nici o sansa sa lucreze ca telefonist sau ca translator, desi cunoaste engleza, franceza si germana. N-ar fi putut deveni medic sau arhitect, asa cum i-ar fi placut. In schimb, ar fi fost un sofer onorabil, daca nu s-ar fi gandit ca banii de masina ar fi mai bine investiti in educatia celor trei fete ale sale.

"COMPETENTE LINGVISTICE". "Am mers la gradinita pentru copii normali, pana la 3 ani am vorbit si am auzit ca toata lumea. La scoala, invatatoarea m-a pus in prima banca si a avut grija sa vorbeasca in fata mea, pentru a prinde tot ce zice. Din clasa a IV-a pana in a-IX-a, am fost la o scoala speciala, apoi am urmat Liceul cu profil real «Matei Basarab»" Pe vremea aceea, un surd avea nevoie de avizul medicilor pentru a urma o facultate. Florea s-a pregatit pentru constructii. "Visam sa fac niste case frumoase!", spune el cu nostalgie. Nu i s-a dat avizul medical pentru constructii, in schimb a reusit primul pe lista, cu media 10, la specializarea "Psihopedagogie speciala" a Facultatii "Babes-Bolyai" din Cluj. A studiat si are diploma si pentru predarea Limbii si literaturii romane. Dupa facultate, a fost repartizat la Bucuresti, la Institutul de Cercetari Pedagogice. A lucrat acolo pana in 1982, cand Institutul a fost desfiintat, pe motiv de "meditatii transcedentale". A mai lucrat pentru o perioada scurta la o scoala speciala pentru surzi si la Oficiul de Informare si Documentare pentru Invatamant, din cadrul Ministerului Educatiei.

RITUAL. Florea citeste din Sfanta Evanghelie pentru surzii veniti la slujba speciala de la Manastirea Radu-Voda

Nu a fost deloc usor pentru Florea. Un liceu special pentru surzi s-a infiintat de-abia dupa 1990. De asemenea, exista acum, la Universitatea din Pitesti, o sectie unde surzii au prioritate la admitere. Florea este profesor la aceasta facultate. Preda "Istoria si cultura comunitatii de surzi", "Competente lingvistice". A avut si un curs de un semestru la Facultatea de Psihologie a Universitatii din Bucuresti, unde ii invata pe studentii auzitori comunicarea gestuala. "I-am rugat pe studenti sa nu vorbeasca intre ei in timpul cursului. Mi-era teama ca voi avea probleme cu ei, dar nu a fost asa, sunt adevarati intelectuali."

SECRETE DE FAMILIE. Cat a lucrat la Institutul de Cercetari, a mers mult prin tara. A ajuns si la o scoala profesionala din Craiova, unde a cunoscut-o pe Catalina, "o pustoaica", surda si ea de la varsta de 1 an, tot din cauza tratamentului cu streptomicina. Mai tarziu, s-au intalnit la mare, unde ea venise cu parintii, iar el - cu studentii. S-au impriete- nit, si-au scris scrisori si s-au casatorit. Nici copiii, nici nepotii nu le-au mostenit infirmitatea. Florea vorbeste cu sotia cu "voce tare", atunci cand lumina le permite sa-si observe miscarile buzelor, sau prin semne, cand e lumina slaba sau cand au secrete fata de copii. "Dar fetele ne prind de obicei, nu prea reusim sa le pacalim!"

Oana (25 ani), Roxana (18 ani) si Lavinia (14 ani) sunt auzitoare. "Mama mea s-a ocupat de educatia fetelor cand erau mici. Fetele au mers la gradinita si s-au dezvoltat normal, venind in contact cu alti copii auzitori. Inca de cand aveau 1 an si jumatate-2, fetele si-au dat seama ca noi nu auzim si, cand doreau sa ne atraga atentia, veneau si ne atingeau pe genunchi. Apoi vorbeau cu fetele spre noi si pronuntau mai rar cuvintele."

PRIETENII. Daca suni la usa profesorului Barbu, in casa se aprinde un bec. E singurul mod in care poate afla ca il cauta cineva. Cand Florea vrea sa dea un telefon, ridica receptorul si formeaza numarul. Cand cel de la capatul celalalt al firului raspunde, se aprinde un beculet verde: "Atunci spun ce am de spus si inchid". Daca persoana cu care vrea sa comunice are computer acasa, Florea ii scrie un mail. "Dar calculatorul are si partile lui rele: ii face pe oameni sa se izoleze. Nu mai iesi din casa nici pentru cumparaturi, le poti comanda prin Internet!"

Cei mai multi dintre prietenii lui Florea sufera de acelasi handicap ca si el: nu aud. Se intalnesc si joaca table, merg in excursii in apropierea Bucurestiului, organizeaza mese festive. A fost si presedintele Asociatiei Nationale a Surzilor, timp de 11 ani, si cunoaste foarte bine nevoile acestor persoane. Stie ca le place si lor sa danseze, ca si lui: "Daca e podeaua de lemn, simt ritmul din vibratiile podelei. E mai complicat atunci cand pe jos e marmura, dar ma uit la ceilalti dansatori si ma iau dupa ei". Ii pare rau ca nu mai are timp sa-si intretina conditia fizica: "As vrea sa fac sport. Imi tot propun ca-mi cumpar adidasi si ca fac ocolul blocului, dar degeaba...". Nu are timp pentru ca lucreaza la o carte despre limbajul si cultura surzilor. In fiecare duminica si de sarbatorile religioase, Florea indeplineste rolul de diacon la Manastirea Radu-Voda din Bucuresti. "Fac partea diaconului din Liturghie. Citesc Sfanta Evanghelie." Toate acestea prin semne, pentru surzi, care au si ei acum acces la intelesul slujbelor ortodoxe.

Florea e o persoana joviala. Vorbind cu el, e imposibil sa nu razi si sa nu te molipsesti de bucuria lui de a trai.

Surzenia nu l-a transformat intr-un ursuz. "Faptul ca sunt surd profund m-ar fi putut duce la izolare. Dar temperamental sunt o persoana sociabila. Comunic la fel de bine atat cu surzii, cat si cu auzitorii. Desigur, socializarea cu auzitorii este mult mai slaba si are loc mai mult in interesul lor."

EXERCITII
DIALOG. Fetele profesorului au invatat limbajul surdomutilor, dar nu-l folosesc niciodata
Florea ii intelege pe cei care-i vorbesc urmarindu-le miscarile buzelor. Daca au buzele prea subtiri sau au barba si mustati, nu pricepe ce zic. Interlocutorii lui Florea il aud, pentru ca el vorbeste. Cu o voce mai subtire decat te-ai astepta sa fie cea a unui barbat de 57 de ani, dar suficient de inteligibila, daca ciulesti bine urechile. Pentru a se putea exprima oral, Florea a trecut pe la logopezi. "Aveam vocabular, ma exprimam corect, dar trebuia sa fac exercitii pentru vorbire. A fost o problema pe la 14 ani, cand mi s-a schimbat vocea. Simteam cum vibreaza crestetul capului cand vorbesc. Aveam voce din cap, si logopedul imi spunea ca trebuie sa am voce din piept", rade, amintindu-si varsta ingrata.
Citeşte mai multe despre:   florea,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de