x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viata mea e un roman "O invidiez pentru viata pe care a avut-o"

"O invidiez pentru viata pe care a avut-o"

24 Ian 2005   •   00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
CHINUL... - La 101 ani, Constanta Hoara nu mai doreste decat sa o ia Dumnezeu mai repede Constanta Hoara va implini in mai 102 ani. Daca Domnul nu se indura de ea, cum zice, coplesit, fiul ei. Pentru ca, de cateva luni, femeia zace si plange din greu de stoarce oftaturi si din pozele de familie atarnate pe pereti.
MIRA MUNTEAN

IN PUTERE. Pana la varsta de 100 de ani, Constanta Hoara avea grija zi de zi de stranepoti
Mobila din camera - de-un leat cu mama Tanta - ma face sa visez la farmecul unor vremi de mult stinse. Fire de amintiri stau ghemuite prin incaperi. Intr-un colt, pianul asteapta sa mai spuna si el cate o poveste, doua. Constanta Hoara este indragostita de muzica. Si astazi, cand vorbele sunt greu de rostit ori de prisos, un sunet de vioara sau pian ii umple ochii de sclipiri si ii mai domoleste chinul din suflet. Pana la 100 de ani a tot cantat. Din pacate, desi ar vrea, acum nu mai are puterea sa stea pe scaun la pian. Stie ca nu va mai atinge niciodata acele clape...

EDUCATIA. Constanta Hoara se trage din "boieri de neam, intelectuali". Bunicul ei vorbea trei limbi straine. Un unchi de-al ei, Constantin Moroiu, a fost primul "profesor obstesc de legi la scoala rumaneasca de la Sf. Sava". Crescuta cu doica, Tanta a avut de mica profesori particulari: de limbi straine, franceza si germana, de matematica... Nu implinise nici sase ani ca mama ei i-a cumparat pian. S-a indragostit de acest instrument, a luat multi ani lectii si nu s-a mai putut desparti de partiturile ei. Cand a fost nevoita sa se mute, in 1983 (casa pe care si-a construit-o in tinerete este ingropata sub Casa Poporului), a luat cu ea pianul si partiturile. La orice putea renunta, numai la muzica nu. Nu pierdea nici un concert, dar dupa ce s-a casatorit nu s-a mai prea dus. Stranepotul ei, Tudor, in varsta de 9 ani, este cel care i-a mostenit talentul si pasiunea pentru muzica.

LA MUNCA. Chiar daca, in acele vremi, femeile erau tinute ca niste printese acasa si numai barbatii mergeau la munca, la 27 de ani, Tanta s-a angajat. Pe foaia in care este anuntata ca a primit postul de contabila la Casa de Depuneri, Consemnatiuni si Economie (actualul CEC) scrie: "Va recomandam staruitor sa va indepliniti cu zel si devotament atributiunile functiunei ce vi s-a incredintat". Aici l-a intalnit pe Ionel Hoara, un oltean licentiat in stiintele economice financiare. Dar de-abia dupa vreo 10 ani au stat de vorba, au descoperit ca se plac si si-au pus pirostriile. "S-au cunoscut de fapt pe vaporul «Carol». Ei se stiau din vedere, de la serviciu, dar nu si-au vorbit niciodata. Au plecat intr-o excursie pe Dunare, organizata de CEC, si asa au avut ocazia sa stea de vorba si s-au indragostit unul de altul. Dupa cateva luni, s-au casatorit", spune Niculae (Niki), fiul Tantei. Mariajul celor doi ar fi durat si astazi, daca Ionel nu ar fi plecat pe lumea cealalta. De aproape 13 ani, Tanta a ramas fara barbatul ei. Dar are in jurul ei copiii, nepotii, stranepotii.

SOCOTELILE. In 1922, Constanta Hoara a terminat Scoala Secundara de Fete gradul II. A inceput apoi doua facultati: una de matematica si alta de chimie industriala. Le-a lasat insa balta pe amandoua, din motive de sanatate. Cand erau acasa, Ionel si Tanta, contabili amandoi, stateau ore in sir si faceau tot felul de calcule ca sa-si "puna creierul la munca". Sa ma convinga, fiica ei, Rodica, a inceput sa scoata din niste cutii gramezi de caiete pline cu socoteli, cu numere prime, scrise ordonat de cei doi. "Viata lor era extrem de ordonata. Notau fiecare cheltuiala pe care o faceau. Mama tinea evidenta consumului alimentar zilnic, daca va puteti imagina asta. Adica, nota zi de zi cat ulei se consuma, zahar si asa mai departe. Aceste informatii le oferea la Institutul de Alimentatie si primea in schimb un fel de bonusuri, adica alimente", povesteste Niki.

MOTANUL INCALTAT. Pe vremea aceea, serviciul era mai mult un moft pentru neveste... Sotii Hoara mergeau dimineata la serviciu, iar la ora pranzului veneau acasa sa manance. "Pana in ’47, cand au venit comunistii, noi am avut servitoare, pe Polina din Oltenia. Mama nu a invatat sa gateasca decat pe la 50 de ani, cand nu a avut incotro. Si, sincera sa fiu, in afara de unele dulciuri care erau bune, nu prea aveau gust mancarurile ei... Dar tata, fiind un om tare bun, nu i-a spus niciodata nimic in privinta asta. Vedea ca se chinuie, dar tot nu-i iesea mancarea buna. N-o mai supara si el", spune Rodica. Poate de aceea Tanta incerca sa-l puna pe Niki la gatit. Mai ales ca avea cu ce sa-l ademeneasca. "Cum ma prindea, ma chema la bucatarie sa o ajut. Mergeam bucuros, pentru ca imi spunea de fiecare data Motanul incaltat. Asta era plata mea... Stia ca-mi place si in felul asta ma convingea de fiecare data sa o ajut la mancare."

CUM TRECE VREMEA ... Doua fotografii, doua epoci, aceeasi doamna

SENINA. Copiii Tantei spun ca nu au vazut-o niciodata "stresata". Era mereu calma si "traia cu impresia ca tot ceea ce face este perfect". Asta s-ar putea sa fie secretul pentru care a ajuns la aceasta varsta. Mai mult, in familie nu se bea decat la sarbatori, si atunci doar un pahar, doua. "Si mai avea o ciudatenie mama: nu a mancat niciodata ceapa cruda sau usturoi. Nu suporta mirosul lor." Cea mai mare trauma a vietii Constantei Hoara a fost un accident de tramvai, suferit in 1943. "Ne intorceam de la niste rude, eram in statie, venise tramvaiul si mama ne ajuta pe mine si pe sora mea sa ne urcam. Vatmanul nu a vazut ca ea nu a reusit sa urce, a inchis usile si a pornit. Si-a fracturat atunci piciorul. Multa vreme a suferit", spune Niki. Altfel, Constanta, femeie robusta, nu prea a avut de-a face cu doctoriile.

TAINA. Constanta a avut un secret pe care copiii ei l-au aflat cand erau adulti si care i-a surprins tare de tot. Inainte de a deveni doamna Hoara, Constanta a mai fost casatorita... doar o luna. "Pe vremea aceea, divortul nu era la moda, cum este acum. Sigur ca am fost uimiti cand am aflat asta despre mama. Fiind o femeie destul de dura, care stia ce vrea, si-a dat seama ca a facut o greseala si nu s-a complacut in situatia asta. Asa ca a divortat urgent!"

REGINELE

"Mama mi-a povestit de intalnirea ei cu regina Elisabeta in Parcul Carol, desi avea 3 ani. In ’38 a murit regina Maria si s-a dus la Sinaia sa o vada. Ne spunea ca totul era invesmantat in mov" - Rodica Ghergari fiica Tantei, despre reginele unei alte epoci

CE VREMI...

"Si cand a fost copila, dar si dupa ce s-a casatorit, a dus un trai linistit. O invidiez pentru ce viata a avut. Parintii mei au fost oameni chibzuiti, dar fara sa duca lipsa de ceva" - Niculae Hoara fiul Tantei, despre tihna vietii de altadata

NEAMUL
/modules/pnCPG/coppermine/albums/userpics/10001/thumb_Untitled-1%7E377.gif Impreuna cu Ionel si copiii, Tanta mergea aproape saptamanal la munte. Pe spatele fotografiei, ea a scris: "8 august 1965, in momentul cand telefericul ne-a adus sus pe Clabucet". Azi, in casa unde sta Constanta Hoara locuiesc trei generatii: fiica ei, Rodica, nepoata, Roxana, cu sotul si cu cei doi copii ai lor (Ioana Ruxandra, de 4 ani, si Tudor). Niculae sta cu sotia lui, Veronica, si cu fiicele lor (Ruxandra Carmen si Oana Violeta) intr-un apartament. Niki vine insa aproape zilnic pe la mama lui sa o vada, "ca nu se stie cat va mai fi cu noi". Si chiar daca Rodica a locuit cu mama ei, tot Niki a ramas slabiciunea mamei. "Recunosc, eu m-am inteles tare bine cu ea. Cu toate ca numai de la mama am mancat bataie cat am fost copil. Dar tot ea mi-era mai draga", spune Niki.
×