x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul care a adus K1 in Romania

0
23 Iul 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN

Gladiatorii zilelor noastre poarta manusi si casca, iar luptele s-au mutat din Colosseum in mii de case, prin transmisiunile via satelit. Catalin Zmarandescu, un fel de Maximus de Ghencea, isi pregateste batalionul de luptatori sub acelasi steag al gloriei. Dar la capatul meciului, nu se mai impart eliberari din sclavie, ci pumni cu arginti.

DORU COBUZ

Saptamanal, cate 12 ore se antreneaza, in me-die, Catalin Zmarandescu (31 de ani). In ultimii noua ani, de cand practica artele martiale, luptatorul a adunat in sala de antrenamente aproape tot atatea ceasuri cate numara 12 luni. Asta daca adunam si perioadele de pregatire inaintea unor competitii sau gale. Despre munca titanica de pregatire vorbesc rezultatele sale, trupul herculean si forta pumnului sau.

Catalin Zmarandescu nu masoara decat 1,79 metri, handicapul de inaltime trebuie sa-l compenseze, in ring, prin agilitate si tehnica. "Important este sa lupti cu creierul", adauga el. Sportivul a fost in mai multe randuri campion national de lupte libere, titlu dobandit si la stilurile de lupta Box thailandez, Kendo, Korokai, Kick-boxing (versiunea WKN). De asemenea, Zmarandescu este multiplu campion national la Wushu, a obtinut locuri fruntase in competitii internationale si are in palmares participari la competitii de K1, Street Fighting, Free Fighting si Praid, dar si de box profesionist.

De aproape doi ani, Catalin se antreneaza intr-o sala de sub tribuna oficiala din Ghencea. Un subsol, fara utilitate pana atunci, a fost amenajat intr-o sala cocheta, suficienta pentru pregatirea a cateva zeci de sportivi.

ANTRENAMENT DE CAMPION. Seara de seara se aduna luptatorii de la Steaua Wushu dincolo de usile de termopan ale salii de antrenamente. Catalin Zmarandescu, seful clubului, nu poate sa lipseasca. Cu ajutorul unui ceas electronic, sedinta de pregatire este impartita in mai multe reprize de cate trei minute, fiecare cu scop precis. Primele sunt cele de incalzire. Apoi, luptatorii au o pauza de cateva minute, necesara echiparii pentru antrenamentul specific: manusi, protectii pentru genunchi si tibii. "Fara protectii nu aveti voie sa va bagati mainile in manusi!", striga Zmarandescu peste agitatia generala, inghetand zambetul celor mai glumeti. Din dulapul cu echipament, Zmarandescu imparte fiecaruia cele trebuincioase, cu ajutorul profesorului Constantin Gruescu. Fost boxer de performanta, campion european, profesorul este de cativa ani alaturi de Zmarandescu pe care il ajuta la club cu sedintele de pregatire. Mari si mici, sportivii i se adreseaza acestuia cu "maestre".

"Cand am inceput eu sa fac sport, nu aveam echipament si tare ma simt bine sa vad acum ca am cu ce face pregatirea", marturiseste Catalin Zmarandescu. Intors recent de la o perioada de pregatire din Olanda, unde, impreuna cu finul sau, Stefan Dediu, s-a antrenat cu luptatorii din K1 Scandinavia, Zmarandescu a cumparat manusi asa cum au doar campionii profesionisti. "Puneti-le pe astea", ii ordona scurt Zmarandescu lui Adrian Negru. Masurand mai mult de 1,90 si lat cat un dulap, Adrian este unul dintre cei mai buni sportivi ai clubului. Si, pentru ca va boxa in prima gala la rand, el este urmarit in mod special in antrenament.

LECTIA LUPTEI. Intorsi in mijlocul salii, luptatorii primesc in liniste noutatile. "Am aranjat astazi pentru gala. Ne batem pe 6 august la Timisoara". Catalin ii anunta pe cei care vor intra in ring cu cine se vor bate. "Tu, Adi, te vei bate cu un ungur, cred. Oricum, nu conteaza. Important este ca noi sa ne facem treaba in ring", decreteaza campionul, grabit sa puna capat pauzei.

Incep pregatirea tactica. Fata in fata cu un partener de antrenament si intors sa il poata vedea toata sala, Zmarandescu arata combinatii de lovituri si explica in detaliu cum trebuie mutate picioarele, unde trebuie tinuta garda sau de ce trebuie lovit numai intr-un anume fel. Repeta impreuna cu cel din fata lui combinatia si ii pune si pe ceilalti sa faca la fel. Cand partenerul din fata lui greseste, se enerveaza: ii arata ca, nerespectandu-i indicatiile, face mutari care l-ar putea costa, in ring, lovituri naucitoare. Ii aplica si cate o lovitura mai puternica, asa poate va tine minte mai bine unde a gresit. "E buna si bataia asta cateodata". Catalin Zmarandescu isi aduce aminte ca prima oara cand a fost la un pas de a renunta la sport, antrenorul sau Marin Marian i-a aplicat o corectie care l-a facut sa se razgandeasca.

A inceput sportul la varsta la care altii abia se incumeta sa mearga la scoala. Mai intai scrima si apoi rugby, sport care i-a placut foarte mult. Juliturile si vanataile cu care ajungea acasa i-au facut mamei insa o impresie urata si a trebuit sa renunte. A facut, pentru mai multi ani, lupte libere. A fost campion national la juniori, tineret si seniori. Prin clasa a X-a insa, cand fratele sau a renuntat la sport si el s-a apucat de fumat, pentru scurt timp, campionul a vrut sa renunte si el. Antrenorul insa nu a acceptat decizia lui Catalin si i-a aplicat o corectie.

PRIETENUL DUPA TEHNICA SE CUNOASTE. In sala, transpiratia sportivilor pare sa inabuse aerul. Lovituri de picioare si pumni se impart asurzitor, iar icnetele combatantilor sunt singurele zgomote umane permise. Intre reprizele de repetare pana la transformarea in reflex a combinatiilor de lovituri, luptatori au mici pauze pentru a se racori si a-si schimba partenerii. Catalin are grija sa faca schimb de lovituri cu fiecare din cei care vor lupta in gala din 6 august, pentru a avea ocazia sa le dea noi indicatii si a le arata care le sunt punctele slabe. Intarziat, intra in sala partenerul si cel mai bun prieten al campionului, Horatiu Barleanu. Se dezbraca si se amesteca printre sportivi, dupa ce se incalzeste in graba. Opreste cate un luptator pentru a-i arata greselile pe care le face.

In cantonamentul cu lotul national de lupte din Poiana Brasov, Catalin i-a intalnit, in primavara lui ’93, pe sportivii clubului de arte martiale Jad din Bucuresti. A asistat la antrenamentele acestora, iar peste cateva luni s-a reintalnit cu ei la un concurs din Bucuresti. Antrenorul clubului, Petru Grindeanu, l-a indemnat sa incerce. "M-a pus fata in fata cu Horatiu. Eu aveam 90 de kilograme, iar asta nu mai mult de 60. Ma uitam la el ca eram ca o minge de fotbal fata in fata cu una de tenis. Asa era diferenta. O ora n-am reusit sa-i fac nimic, toate loviturile mele respingandu-le cu tehnica lui. Am iesit din sala plin de nervi sa caut o ranga, ceva, ca sa-l lovesc".

Cei doi aveau sa devina cei mai buni prieteni, dar abia dupa ce Catalin si-a calcat pe orgoliu: Horatiu i-a fost coechipier, antrenor si au sfarsit prin a fi parteneri atunci cand au infiintat clubul Shidokan, transformat apoi in Steaua Wushu.

Inainte de a participa la Campionatul Mondial din SUA, din ’95, Catalin Zmarandescu a primit o lovitura care i-a dislocat maxilarul. A crezut ca va renunta, dar Horatiu l-a rugat sa mearga cu el la mare pentru a-l ajuta la pregatire. Alergari pe plaja in arsita soarelui si reprize de pregatire in doi au avut darul de a-l convinge pe Zmarandescu sa nu renunte la sport. A participat la competitia din SUA si a obtinut un loc patru, un rezultat insa de care Catalin este foarte mandru, pentru ca a luptat cu maxilarul in suferinta. Intamplarea i-a apropiat si mai mult pe cei doi sportivi.

TEHNICA BATE TOT. Partea cea mai spectaculoasa a antrenamentului o reprezinta cele trei reprize de lupte fata in fata, singura diferenta dintre intrecerile din ring fiind masurile de protectie. Zmarandescu si-l ia partener pe Adrian Negru. Masiv, acesta pare gata sa-l loveasca ucigator pe Catalin. Campionul primeste loviturile cu garda pusa si de fiecare data cand Adrian se retrage ii aplica lovituri de tibie deasupra genunchiului, la capatul muschiului. Dintr-o parte, Horatiu observa strategia: "Nu te mai duce ca taranul pe el! Nu vezi ca, de fiecare data cand te retragi, te loveste in picior? Ai sa termini lesinat". Adrian repeta insa greseala. Se repede pentru a scutura un rand de pumni in garda campionului si se retrage incasand dureroasa lovitura. Tricoul transpirat i s-a lipit de corp, facand sa se vada fiecare muschi, dar trupul impunator se tranteste la podea la finalul celor trei reprize. Picioarele, slabite de lovituri, tremura si par sa nu-l mai sustina.

Zmarandescu a invatat repede ca orice lupta trebuie tratata cu o strategie pe care sa o urmezi pana la capat. "Am acasa peste 20 de caiete de insemnari. Pentru ca nu aveam, ca acum, inregistrari video, dar trebuia sa stiu cu ce fel de adversar ma voi intalni in ring, ma uitam la meciuri in gale si imi notam tot. Cum atacau, care le erau punctele slabe... Notam dupa fiecare antrenament ce facusem, ce mai aveam de lucrat". Caietele ii foloseau apoi pentru pregatirea meciurilor si sunt unul dintre secretele succeselor campionului. Riguros, acesta putea stabili inca inainte de a urca in ring o strategie, metoda ce rar a dat gres.

PRIMELE LECTII

Tatalui sau ii datoreaza Catalin primele lectii pentru cariera de mai tarziu. Cei doi frati se plangeau ca sunt batuti la scoala si, atunci, Anton Zmarandescu s-a hotarat sa isi invete fiii cum sa loveasca cu pumnul. "Imi aduc aminte de palmele lui mari, batatorite de munca. Ma trosnea de fiecare data cand nu tineam bine garda. El m-a invatat cum se loveste, cum se intoarce pumnul...", isi aminteste luptatorul cu emotii de care nu l-ai banui in stare. Catalin si Marius au deprins repede secretele unor pumni bine aplicati, iar situatia s-a schimbat radical. Fratii Zmarandescu au devenit batausii scolii. "Daca il scapam eu sau Marius pe vreunul, il prindea celalalt". Cand a inceput antrenamentele de box, Catalin si-a pus mai intai manusile tatalui - fost sportiv amator. "Niste manusi vechi, ca niste gogosari, din care imi ieseau degetele afara. Erau facute din par de camila si, cand incercam sa ma sterg de transpiratie, imi intra parul in ochi".

PREMIERA

K1 este o competitie de kick-boxing populara in intreaga lume, iar prima gala a circuitului va fi organizata in Romania pe 6 august, la Timisoara. Prin afilierea clubului Steaua Wushu la unul din Olanda, Zmarandescu, presedintele lui, a castigat dreptul de a organiza competitia in Romania. El e partenerul unuia "dintre cei mai importanti promotori" ai K1 in lume (n.r. - identitatea acestuia refuza insa sa o divulge). In plus, la organizarea K1 Romania participa si postul de televiziune Antena 1, care va transmite o parte din meciurile galelor.

A tinut spatele unora dintre cei mai puternici romani

"Au fost vremuri in viata mea cand mancam paine cu mustar si, in loc de covoare, aveam ziare pe jos", marturiseste campionul. Dupa ce vreme de sapte ani a fost unul dintre cei mai buni sportivi de lupte din Romania si alti sapte a excelat in sporturile martiale, adunand mai multe titluri decat isi poate aminti, Catalin Zmarandescu a ajuns sa cunoasca si siguranta zilei de maine, nu numai a pumnului.

Zmarandescu a inceput sa faca performanta intr-o alta Romanie: "Atunci aveai doar doua sanse: ori sa faci sport, da’ sa rupi, ori sa faci scoala. Si eu cu scoala cum nu le aveam... Chiar si Bacul l-am luat cu noroc". A cunoscut si perioada de dupa ’89, cand sportul nu se mai bucura nici de finantare, nici de popularitate. "Incepand asa, cam din ’93, la sala au inceput sa vina tot mai putini tineri".

JOB DE LUPTATOR. Prin ’93, luptatorul a inceput sa lucreze ca bodyguard. Si a trecut prin toate treptele acestei meserii pana a ajuns paznic al celor cu bani. Mult timp, acesta a protejat puternici ai zilei sau interlopi. Sunt vremuri de care nici nu mai vrea sa-si aduca aminte. Cel mai greu i-a fost sa lucreze cu oameni imprevizibili: "Tu trebuia sa-i ghicesti intentiile si sa stabilesti trasee, metode de protectie, tot". Pentru o perioada a fost umbra omului de afaceri George Copos. In urma cu sapte ani insa a primit oferta de a-l apara pe Gigi Becali. Zmarandescu spune ca a fost momentul care i-a marcat viata, pentru ca pe langa el a prosperat. Legaturile dintre ei s-au sudat atat de mult incat marturiseste ca acum simte ca face parte din familia machidonului.

Cati oameni il apara pe finantatorul din Ghencea? Acestea sunt informatii pe care Zmarandescu nu le-ar face publice in nici o conditie. "Este o nebunie a mea. E suficient sa dormi pe picioare o data, ca dormi definitiv. Eu ma ocup de totul si nu vreau sa las pe nimeni sa creada ca i-ar putea face vreun rau lui nea’ Gigi". De altfel, de cele mai multe ori, atunci cand nu este in sala de antrenamente, Zmarandescu este chiar in spatele omului de afaceri.

Astazi conduce propria lui firma de protectie. A facut mai multe stagii de pregatire si chiar unul cu ofiteri ai MI, care l-au testat fizic si l-au pregatit tehnico-tactic pentru cele mai dificile misiuni.

PARTENERA IN AFARA RINGULUI

Catalin Zmarandescu este casatorit cu Cristina Zenovia. S-au cunoscut pe cand ea avea numai 17 ani, el, 23 de ani. Ea era in ultimul an de liceu. Dupa numai un an au spus "da" in fata ofiterului starii civile.

Ea a facut cursuri profesionale de coafura-frizerie si a castigat experienta schimbandu-i tunsorile sotului. Despre sotia lui, sportivul spune ca este cea care tine casa si are grija de copii, chiar daca romanul spune ca barbatul este capul gospodariei. "Da’, dar fara gat ce te faci?", intreaba Catalin fara sa astepte un raspuns. Au doi copii: o fata, Cristina Alexandra (2 ani) si un baiat, Mihai (5 ani), care vine cateodata cu tatal lui la sala. Catalin il ia cu el, pentru a o scapa pe sotia sa de agitatia copilului, dar se procopseste el: "Vine la mine si se lauda: "Ai vazut, tata, cum dau cu piciorul? Ma duc la scoala si sa vezi ce le fac". Ii spun ca antrenamente face pentru a invata sa se apere nu pentru a se bate la scoala, dar e greu. Acum e la varsta "de ce"-urilor si daca-i spun ca nu trebuie sa manance imediat dupa ce a alergat trebuie sa-i explic si de ce nu e bine".

EFORT

Catalin Zmarandescu este casatorit cu Cristina Zenovia. S-au cunoscut pe cand ea avea numai 17 ani, el, 23 de ani. Ea era in ultimul an de liceu. Dupa numai un an au spus "da" in fata ofiterului starii civile. Ea a facut cursuri profesionale de coafura-frizerie si a castigat experienta schimbandu-i tunsorile sotului. Despre sotia lui, sportivul spune ca este cea care tine casa si are grija de copii, chiar daca romanul spune ca barbatul este capul gospodariei. "Da’, dar fara gat ce te faci?", intreaba Catalin fara sa astepte un raspuns. Au doi copii: o fata, Cristina Alexandra (2 ani) si un baiat, Mihai (5 ani), care vine cateodata cu tatal lui la sala. Catalin il ia cu el, pentru a o scapa pe sotia sa de agitatia copilului, dar se procopseste el: "Vine la mine si se lauda: "Ai vazut, tata, cum dau cu piciorul? Ma duc la scoala si sa vezi ce le fac". Ii spun ca antrenamente face pentru a invata sa se apere nu pentru a se bate la scoala, dar e greu. Acum e la varsta "de ce"-urilor si daca-i spun ca nu trebuie sa manance imediat dupa ce a alergat trebuie sa-i explic si de ce nu e bine".
Citeşte mai multe despre:   scoala,   catalin,   viata mea e un roman,   zmarandescu,   pregatire,   ring,   lovituri

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de