x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul care l-a salvat pe Regele Mihai

0
19 Noi 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
AMBITIE - Sozont Sorbala a electrificat primul sat din Basarabia

Basarabeanul Sozont Sorbala a facut parte din garda regala a Regelui Mihai si chiar i-a salvat o data viata acestuia, in timpul unei instructii militare. Pentru curajul sau in vremea celui de-al doilea razboi mondial, maresalul Antonescu a ordonat sa fie decorat. Bombardamentele au lasat insa urme adanci si imagini de nesters in memoria pensionarului.
IOANA MOLDOVEANU

Click pentru a mari imaginea
TRISTETE. Pensionarul Sorbala este si in ziua de astazi suparat ca Basarabia s-a cedat rusilor "fara nici un foc de arma"
Sozont Sorbala s-a nascut in 1916, in judetul Soroca, satul Plopi, din Moldova de peste Prut. Orfan, a fost infiat de o familie cu sapte copii, dintre care Sozont este singurul ce mai traieste astazi. Prima sa amintire este de la 2 ani, cand niste bolsevici au intrat peste ei in casa si s-au ascuns pe cuptor, de frica soldatilor romani ce venisera sa elibereze Basarabia. Atunci, copilul a vazut o baioneta pe care n-avea sa o uite niciodata, pentru ca toata tineretea avea sa-i fie asociata cu acest tip de arma.

AGRICULTOR. Tatal sau se ocupa cu gradinaritul, iar baiatul il ajuta deseori, ducandu-se cu marfa la targ, sa o vanda. Odata, s-a oprit sa doarma cu capul pe sacul de legume, la malul unui rau, cand a fost trezit de un tipat: "Lupul, ma, vine lupul!". Copilul a fugit intr-un bordei si s-a bagat sub o manta. Era foarte speriat, auzea in jurul sau un rontait continuu, dar nu avea curaj sa scoata capul sa se uite in jur, credea ca este lupul. A stat asa cateva ore bune, cu inima sarindu-i din piept, pana cand un taran l-a scos de-acolo si i-a zis ca cel ce manca zgomotos era un berbec. Sozont a tras o spaima atat de mare, incat a fost bolnav jumatate de an.

A ramas si repetent pentru ca si-a pierdut concentrarea si memoria; nici tabla inmultirii nu putea sa o invete. Din cauza asta, in clasa a V-a a abandonat scoala si a ramas sa munceasca pamantul.

TAMPLAR. Intr-o toamna a iesit la targ sa vanda opt saci cu grau unor evrei. Atat au vrut negustorii sa-l amageasca, sa-l insele la cantar, sa-i dea mai putini bani decat faceau cerealele, ca lui Sozont i s-a taiat si de agricultura si s-a facut tamplar. Si-a rezolvat si problema cu memoria, a citit carti de hipnoza si de magnetism personal. "Ajunsesem sa ma uit la o foaie, sa inchid ochii si apoi sa o spun pe de rost. Am fost lenes insa, nu am perseverat si mi-am pierdut aceasta abilitate." Asa a reusit ca, dupa trei ani de cursuri prin corespondenta, sa termine Institutul Tehnic din Bucuresti.

GARDA REGALA. In 1937, Comisia de recrutare pentru armata ajunge si in satul Plopi. Sozont a refuzat sa-si taie pletele de tot si si-a lasat parul lung de trei degete. Doi sefi de post, cu burtile pana la gura, si-au bagat mainile in parul lui Sozont, ce statea pe-un scaun si s-au lasat cu toata greutatea pe el. Tanarul insa, mai in putere decat cei doi, s-a ridicat cu tot cu sefii de post in parul lui si i-a invartit de nu s-au vazut, "ca un elicopter", in rasul a 40 de recruti. Vazand una ca asta, un colonel l-a dus in fata comisiei, i-a masurat inaltimea si a spus: "Am mai gasit unul pentru Garda Regala!". "Nu mai vazusem muntii pana atunci, decat in vis, cu o noapte inainte de recrutare. Am visat toata Valea Prahovei si Pelesul!", spune si acum uimit Sozont.

MARIA SA, PRINTUL MIHAI. Cazarma lui se afla ceva mai sus de cele trei castele Peles, Pelisor si Foisor. Intr-o dimineata, pe cand se pregateau sa plece pe campul de instructie, aparu "Maria Sa, Marele Voievod de Alba-Iulia, printul Mihai, mostenitorul tronului!", povesteste Sorbala in cartea sa "De sub tavalugul istoriei". "Era un tanar zdravan si bine facut, cu fata luminata, cu ochii albastri, cu un nas superb in vant, cu un par blond carliontat si bine asezat sub basca lui de vanatoare de munte." Sozont a fost numit aghiotantul Mariei Sale, trebuia sa mearga mereu la cinci metri in fata lui.

Click pentru a mari imaginea
DECORA}IE. Emil Constantinescu l-a medaliat pe b`tr~n pentru curajul de care a dat dovad` n r`zboi

Impreuna cu el faceau zi de zi instructie, pana a sosit si ziua examenului, in care soldatii trebuiau sa atace inamicul ce tragea cu cartuse de razboi, in creierul Muntilor Bucegi. Au gresit drumul trasat pe harta si au nimerit in "zona de foc". Pe cand se tarau intr-un sant, gloantele unei mitraliere "veneau sfichiuind si zbarnaind cam la un metru pe deasupra printului Mihai. Si-atunci m-am repezit de la locul meu si, apucandu-l de amandoi bocancii, am strigat: "Maria Ta, lipiti de fundul santului, retragerea!"". Si sprijinindu-ma in mal, l-am tras cu toata puterea in spatiul in care ma aflam". Pe spinarea Majestatii Sale se aflau un pumn de nisip si trei gloante amortizate de malul in care s-au oprit. Mihai statea intins pe fundul santului, cu fata in sus, nedumerit si se uita la Sozont. "Atunci mie mi s-a parut ca am de-a face cu un copil naiv, care nu-si da seama prin ce pericol a trecut", spune batranul.

PARADA PENTRU CAROL. O parada ca aceea de pe 10 mai 1938, de ziua Regelui Carol, nu s-a mai vazut, zice batranul si povesteste cum pe campia vasta de la Cotroceni erau montate tribune pentru mii de oameni. Soldatii s-au antrenat doua saptamani pentru defilare in pasul sah-mat, si nimeni din cei care s-au aflat in fruntea companiei nu a reusit sa tina cadenta, decat Sorbala. "Un soldat recrut, de baza pentru un batalion! Un basarabean care a ajuns sa steie in capul coloanei la Cotroceni!", se mandreste si acum batranul.

In ziua paradei, Regele Carol, cu chifara pe cap, a aparut pe un armasar murg, tinand in mana buzduganul de maresal. In spatele sau, printul Mihai, cu capul descoperit si cu ochelari de soare. Cei doi s-au indreptat catre Batalion, iar cand soldatii salutara capetele regale, ridicand arma, Sozont isi agata cu baioneta eghiletii (n.r.: - ciucurii agatati la uniforma), care zburara in aer si speriara calul Regelui. "Armasarul s-a ridicat in doua picioare, dar Regele se tinea bine in sa si-l struni pe loc", povesteste batranul ostas. Regele rase si puse imediat pe cineva sa-i coasa ciucurii la loc. Anul urmator, parada nu a mai fost asa de frumoasa, soldatii erau imbracati cu haine de razboi.

CEDAREA BASARABIEI. In 1941, cand Romania intra in razboi, un locotenent l-a intrebat pe Sorbala ce ar face daca Basarabia s-ar ceda rusilor, iar acesta a raspuns ca patria lui este acolo unde s-a nascut, nestiind ca teritoriul fusese deja cedat bolsevicilor. Locotenentul a luat un ciomag, i-a zdrobit muschii spatelui. Sozont este si acum revoltat de cum s-a cedat Basarabia, "fara nici un foc de arma!". Impreuna cu alti 40 de basarabeni, tanarul soldat a fost trimis la Bucuresti, la cazarma Ghencea. Isi aduce aminte cum subofiterul care i-a condus la gara plangea, iar el impreuna cu ceilalti colegi de arme au strigat din vagon: "Traiasca Romania Mare!". "Din Garda Regala, acum eram imbracati ca niste puscariasi. Noptile in asteptarea plecarii nu mai erau nopti. Nimeni nu putea dormi, fiecare se gandea ce il asteapta dincolo de Prut", povesteste batranul soldat.

ANA PAUKER. Intr-o noapte, au fost suiti intr-un tren de marfa si dusi la Ungheni Prut; erau cam o mie de oameni. In gara ii astepta "vestita comunista Ana Pauker, abia scoasa de la inchisoare". I-au tinut o jumatate de zi intr-o rapa, soldatii aparandu-se de soarele de iulie cu coifuri facute din ziare. Un an, cat a stat Sorbala la parinti, nu a reusit sa-si gaseasca de lucru, nici in sat, nici in orasele invecinate. Rusii au confiscat radiourile, si Sozont asculta ultimele stiri sub pat, unde ascunsese un ultim aparat. Asa se face ca intr-o noapte, pe la patru, auzi in difuzoare vocea maresalului Ion Antonescu: "Romani, va ordon treceti Prutul!". "Dinspre Prut se auzeau de-acum batai de tun. Aeroportul din orasul Balti era bombardat de aviatia romana. La Prut erau ingramadite mai multe trupe sovietice. Dar, luate prin surprindere, se retrageau in debandada", In doua saptamani, Basarabia a fost eliberata.

BOMBARDAREA BUCURESTIULUI. In ianuarie 1944, Sozont a fost repartizat la Focsani ca mecanic si incadrat intr-un detasament special de interventie de langa fabrica de avioane LAR din Brasov.

Se asteptau bombardamente puternice asupra acestui oras, in care se afla cea mai mare parte din industria de razboi a Romaniei. Pe 4 aprilie, la ora 10, a fost bombardat Bucurestiul, iar soldatii au fost mobilizati intr-acolo. "Bombardierele anglo-americane, sau cetatile zburatoare, cum le numeam noi, decolau de pe un aerodrom din Italia in numar de cate o mie, veneau la inaltimi mari, se imprastiau in valuri de cate o suta. Fiecare avion cu patru motoare ducea cate opt tone de bombe. Pana la Ploiesti, toata Valea Prahovei, sonde, rafinarii, rezervoare de petrol, era in flacari", povesteste Sozont.

TAVALUGUL BOMBELOR. Sozont povesteste, cu privirea atintita in gol, franturi de imagini din urma bombardamentului: un tramvai cu toate geamurile zburate de o explozie, intestinele unui cal insirate pe sarmele tramvaiului, o limuzina pe acoperisul unei cladiri, trenuri in flacari, cimitire bombardate, oase si sicrie semanate prin imprejurimi. In locul acelor morminte, acum se sapase unul singur, lung de 100 de metri si lat de sapte. In aceasta groapa erau insirate corpuri omenesti intregi sau frante. Niste pompieri stropeau cadavrele cu clor, le acopereau cu foi de cort, puneau un strat de tarana si iar corpuri omenesti. "Eu toate le vedeam, nu stiu de ce nu ma impresiona nimic. Pe mine ma rodea o singura intrebare: de ce toate astea?".

Pana in Sambata Pastilor, doua saptamani, Bucurestiul n-a fost atins de bombe, soldatii au avut timp sa-si adune mortii si ranitii. In acea zi sfanta insa, de dimineata, s-a dat alarma. "Zgomotul avioanelor se prefacu intr-un urlet groaznic ca dintr-un infern, si groaza mortii ma cuprinse. Tremuram si nu vedeam nici o bomba cum vine. Dar casele din preajma se saltau, si in locul lor ramaneau doar niste gramezi de moloz si de caramizi." Pe peretele Ministerului de Interne era pictata cu sange figura unui om, cu mainile desfacute pe o cruce, iar din degete se vedea cum iese sange. Langa perete se afla o gramajoara de haine de politist, cu o cascheta deasupra, si toate puse pe o pereche de bocanci. "Din oase, nici praful nu se alesese", spune batranul.

RANIT. Tanarul soldat a fost trimis imediat inapoi la Brasov, fabrica de avioane fusese bombardata. Peste ruine, avioane anglo-americane aruncau niste foi pe care era desenata o cruce mare infipta intr-un morman mare de cenusa fumeganda. Sub desen scria: "Daca nu-l veti aresta pe Antonescu si nu veti intrerupe alianta cu Germania, asta va ramane din tara voastra!". Soldatii au fost dusi cu elicopterul undeva in Muntii Tampa sa sape un adapost antiaerian. "Am muncit foarte mult. Ce faceam altadata intr-o saptamana acum am facut in trei zile."

In noaptea Rusaliilor, Sozont a visat ca se zbatea sa iasa dintr-un foc, iar dalta cu care lucrase ziua ii batea in frunte. A doua zi a fost ranit. Artificierul facu un experiment cu capsule de fulminat de mercur, cel mai puternic exploziv din acea vreme. Scanteile din fitilul aprins trecura prin fata lui Sozont, simti o lovitura in cap si se trezi la Spitalul "Regina Maria". "Am prins albeata pe ambii ochi. Nici acum nu vad. Piciorul si mana erau zdrobite. "Cand Mihai a intors armele eu eram invalid", spune batranul.

RAZBOI
"Bombardierele anglo-americane sau cetatile zburatoare, cum le numeam noi, decolau de pe un aerodrom din Italia in numar de cate o mie, veneau la inaltimi mari, se imprastiau in valuri de cate o suta . Fiecare avion ducea cate opt tone de bombe. Toata Valea Prahovei era in flacari"

GROAZA
"Zgomotul avioanelor se prefacu intr-un urlet groaznic ca dintr-un infern, si groaza mortii ma cuprinse. Tremuram si nu vedeam nici o bomba cum vine. Dar casele din preajma se saltau si in locul lor ramaneau doar niste gramezi de moloz si de caramizi"

RESEMNARE
"Multi plang dupa vremuri, eu n-am pretentii, s-a schimbat mentalitatea. Tiganii au incoronat doi imparati, dar noi un rege nu putem aduce!"

Sozont Sorbala, veteran de razboi, fost soldat in Garda Regala a Regelui Mihai

CATE UN BEC IN FIECARE SAT
Click pentru a mari imaginea
GARDA REGALA. In 1938, Sozont era ostas mandru, cu chifara pe cap
Sozont s-a casatorit in 1941 cu Olga, "fata frumoasa, ochi albastri, par negru buclat". Ea avea 20 de ani, el 25. Era prima data cand se intorcea acasa dupa ce fusese recrutat in Garda Regala.

Ambitios, Sozont a facut niste cursuri de electrician si a electrificat satul Plopi, aceasta fiind prima localitate din Basarabia ce a beneficiat de curent electric. Erau in total 250 de lampi. Olga a murit acum doi ani, de boala, iar Sozont a ramas cu cei trei copii ai sai: o fata in Basarabia, una in Bucuresti si un baiat la Moscova. El s-a stabilit in capitala romaneasca: "Eu sunt invalid si veteran de razboi al Romaniei. Daca ramaneam acolo, al cui mai eram? Pentru tara mea am lasat tot!", spune batranul.

Ajuns la 88 de ani, isi doreste sa scrie o carte despre cum poate omul ajunge sa manance numai fructe, ca-s cele mai sanatoase. Si mai vrea vechiul soldat sa scrie o carte despre transportul pe baza de energie statica, lucru realizabil doar daca isi va da seama cum se poate prinde fulgerul.

Primeste o pensie de 8 milioane, cu toate drepturile aferente veteranilor de razboi. Cu banii isi ajuta nepotii. A fost ranit in razboi, nu mai vede. "Sunt fericit ca sunt sanatos. Tare am fost impotriva sa ma duca cineva de mana. Am baston, dar cand trec strada rog pe cineva sa ma ajute. Nu cer nimic, mai bine as manca pamant."
Citeşte mai multe despre:   mihai,   razboi,   s-au,   intr-un,   basarabia,   bătrănul,   regala,   garda,   soldatii,   viata mea e un roman,   sozont,   sorbala

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de