x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul din spatele unui miracol

0
Autor: Carmen Preotesoiu 18 Iul 2005 - 00:00
Omul din spatele unui miracol


Se numeste Stefan Ionescu-Calinesti. El este omul care a dat pentru prima data in lume o intrebuintare "magica" extractului pur din namol numit Pell-Amar.

Pianul tacut din coltul biroului sau ii aminteste de baiatul mort. Junghiurile trupului, de inchisoare si tortura. Bratul vindecat al femeii cu care traieste de mai bine de 56 de ani, de miracolul namolului de la Amara. Se numeste Stefan Ionescu-Calinesti. El este omul care a dat pentru prima data in lume o intrebuintare "magica" extractului pur din namol numit Pell-Amar.

Ferit de zgomotul orasului, intr-o casa ce duce cu gandul la un conac boieresc, traieste printre tablouri, mobila grea si batrana, doctorul Calinesti. A ajuns la 83 de ani si isi poarta varsta asemenea unui om care inca mai are pentru ce lupta. Pentru familia sa, pentru ca produsele inventate de el sa existe. Pentru a vindeca oamenii.

VINOVATII FARA VINA. 8 noiembrie 1945. Ziua care i-a ingenuncheat tineretea, la picioarele tortionarilor. "De dimineata m-am dus in Piata Palatului", isi aminteste inventatorul. "Era ziua regelui Mihai. M-am asezat in prima linie. In linia in care s-a tras. In frenezia de manifestanti, am vazut cum cadeau oamenii. Unul dupa altul, rapusi de gloante. Toti am fost imortalizati pe pelicula. Imediat am fost arestat. Mi-au dat «n» condamnari, cea mai mare fiind de 25 de ani". Este o bucatica din experienta unui om care ani la rand a traversat cu mintea si cu trupul cladirile inchisorilor. Vacaresti, Brasov, Jilava, Poarta Alba sunt numai cateva dintre locurile care poarta pe zidurile lor urmele schingiuielilor patimite si de doctorul Calinesti. "Cel mai greu mi-a fost la Gura Ocnitei. Am fost sechestrat intr-un beci, cu apa de 20 cm. Am dormit pe jos, peste sobolani", isi aminteste cercetatorul de vremea in care anchetele durau ore si, zi de zi, ceas de ceas, era indemnat sa marturiseasca fapte pe care nu le savarsise.

PERIPLU PRINTRE GRATII. "Imi spuneau ca am o organizatie secreta, imi vorbeau despre o femeie, Ilonca. Nu intelegeam nimic si, in fiecare noapte, stors de vlaga si batut mar, incercam sa gasesc o explicatie. Intr-un tarziu, mi-am dat seama. Colegul la care am stat in timpul studentiei avea o servitoare unguroaica. Noi ii spuneam Elena, ea de fapt se numea Ilonca Veres. Intr-o zi, am prins-o furand niste obiecte. Au dat-o afara. A plecat la Oradea, unde si-a facut un lant de trafic de persoane peste frontiera. Securitatea a gasit la ea doua fotografii, una a mea si cealalta a regelui Mihai. Intrebata cine sunt, din dorinta de razbunare, m-a numit drept seful lor. M-au dus la Malmaison". Se intampla in ’48. Atunci, sub pretextul ca il duc sa viziteze un bolnav, Securitatea l-a urcat in masina si in doua luni nu mai avea nici o unghie la maini sau la picioare. Slabit, batut, nemancat, era asemenea unei umbre. Isi aminteste de o alta puscarie: "La Vacaresti, printr-un miracol, directorul inchisorii m-a chemat din celula si m-a intrebat daca vreau sa fiu seful bucatariei. Se fura enorm acolo, iar din porcii care erau taiati, detinutilor li se dadea doar cate o bucatica de coada amestecata cu arpacas. Am acceptat. De atunci, detinutii au inceput sa manance mai bine". Cand a fost transferat la Poarta Alba, i-a ramas in minte imaginea oamenilor, care, cu fata printre gratii si cu ochii inlacrimati, priveau neputinciosi cum singura lor speranta de mai bine disparea pe holul lung si intunecos, transformandu-se intr-un punct, mic, tot mai mic.

MIRACOLUL DIN NAMOL. Ai zice ca e de-ajuns. Dumnezeu l-a incercat cat pentru o viata. Dar, in 1954, doctorul a observat stupefiat cum mana sotiei sale se innegrea, iar degetele incepusera sa se chirceasca. Inutil a mers prin spitale. Diagnosticul de sclerodermie nimeni nu-l putea vindeca. I s-a spus sec ca sotia lui se va prapadi. A pastrat cu stoicism secretul, insa de-atunci au urmat nopti de ganduri si planuri de salvare, de rascolit prin carti si tratate de medicina. Observase el pe plaja de la Amara cum pielea oamenilor care se ungeau cu namol arata altfel. Atunci a inceput cercetarile. A gasit o substanta activa in namol. Sotia sa, in numai doua luni, s-a facut bine. Acela a fost punctul de plecare catre marea aventura care s-a numit Pell-Amar, medicamente si produse cosmetice realizate dintr-un extract din namol pe de fundul Lacului Amara. Inventia a fost brevetata.

VEGHEAT DE SUS. Viata sa a serpuit printre poveri cateodata prea greu de dus. "M-am nascut in Draganesti, Teleorman", isi incepe cercetatorul povestea copilariei. Trista si grea. Bombardamente, cutremur in ’41, mutari de colo-colo si mai cu seama despartirea parintilor, care pare sa fi fost pentru el momentul cel mai dureros. Pentru a se putea intretine, a fost nevoit sa munceasca. A intrat la Medicina, fara sa spuna nimanui. Apoi a inceput sa umble din casa in casa cu trusa de injectii, reusind sa-si asigure mancarea sau sa-si cumpere vreo carte la care tanjea de multa vreme. A avut noroc. Intr-o dimineata se afla la Cernica, la vanatoare, una dintre marile sale pasiuni. Acolo a intalnit un coleg de facultate, mai mic cu un an decat el. S-au imprietenit si asa a ajuns sa locuiasca in casa lor. La sfarsitul facultatii, tatal baiatului, fiind medic, l-a convins sa mearga in Moldova in campania antieczantematica, devenind primul voluntar din Romania. Dupa 8 luni s-a reintors. Postul la Spitalul Coltea pe care fusese repartizat l-a gasit ocupat. A poposit, in 1949, la Malaiesti, Prahova, intr-un dispensar distrus. Aici a introdus pentru prima oara in Romania tratamentul cu extract de placenta. Tot la Malaiesti, i-a jurat credinta sotiei sale, casatorindu-se civil.

"CUM E POSIBIL?" Luni la rand, doctorului Calinesti i-a fost dat sa traiasca, sa simta, sa urasca chinul indurat de sotia sa, obligata sa stea lipita de patul de spital, pentru a putea tine sarcina. Toate sarcinile ei fusesera toxice. Nu putea manca nimic, avea varsaturi. Le-a pierdut. "Ramasese iar insarcinata. Era in luna a patra. Am primit un telefon cum ca fusese internata la spital cu hemoragie foarte mare. Eram la Amara. Afara, zapada si un ger nebun. M-am urcat pe motoreta si am fugit pana la ea. Ca sa-l poata naste pe Dan a trebuit sa stea in pat nemiscata 5 luni. Ajunsese un schelet". Cat chin a indurat sotia sa, ca mai apoi, dupa numai 39 de ani, Dumnezeu sa-l strige la el pe fiul cel mic, Adrian. Durerea e cu atat mai mare cu cat totul s-a produs in cateva ore, fara ca nimeni sa poata face ceva. Doctorul Calinesti povesteste: "Baiatul meu se despartise de sotia sa dupa 17 ani de casnicie. Era designer si, intr-o zi, la o expozitie, l-a prins ca intr-o vraja o alta femeie, psiholog. S-a recasatorit. Dupa putin timp, a murit. Cum e posibil?", se intreaba tatal descumpanit, cu ochii plini de lacrimi, indreptati catre pianul la care baiatul sau canta asa de frumos. "Era un sportiv. Intr-o dimineata mi-a spus ca se simte rau. N-a vrut sa-l duc la Salvare, poate ca ar fi scapat", se tanguie parintele. "Am fost la un spital, i-a facut o injectie si electrocardiograma, insa, pe drum, in masina a cazut. L-au dus la urgenta, o ora a durat tentativa de reanimare, insa la ora 12:00 era mort."

DIN CERURI. Acum, o lumanare arde mereu in dreptul fotografiei, ca la o icoana, ca la un inger prabusit. Priveste candela si tace. Pieptul ii salta de suspine. Iar a auzit robotul de la telefon. Caci, ca din senin, parca, aproape ca un spirit incatusat, vocea lui Adrian ramasa inregistrata de acum un an in maruntaiele telefonului aminteste de o imensa durere...

PRACTICI
Tatal lui a pus bazele tirului de precizie calibru redus in Romania, infiintand primul club de tir. In anul 1950, dupa ce a facut si cursuri de medicina sportiva, Stefan Calinesti a ajuns medic sportiv si antrenor al lotului de tir Dinamo. Necazul a dat buzna iar. Dosarul i-a fost analizat si la ora 5 de dimineata, Securitatea i-a patruns in casa, unde i-a gasit o cantitate de munitie pe care o detinea cu forme de la clubul la care lucra. "Mi-au aratat doua cartuse pentru pistol 6.35. M-au intrebat unde e pistolul. Nu avusesem niciodata un asemenea pistol. M-au arestat pentru detinere ilegala de armament, dar si pentru ca luasem contra cost streptomicina pentru tatal meu bolnav de tuberculoza, pe retete cu antetul clubului Dinamo. Am fost arestat 7 luni la Vacaresti", povesteste doctorul, aratandu-mi cateva fotografii cu familia sa.

ACTIVITATE
A absolvit Facultatea de Medicina din Bucuresti. In anul 1949 si-a sustinut teza de doctorat. "Numele de Pell-Amar a fost pus fara sa ma gandesc. Intr-o dupa-amiaza am primit un telefon de la un redactor de la «Scanteia». «Am auzit ca scoateti o pasta de dinti, mi-a spus el. Cum o sa-i spuneti?», si atunci pe loc am zis Pell-Amar. In 1971 am inregistrat marca. Produsul se gasea sub diverse forme. Marele avantaj era ca se puteau trata si persoanele care nu suportau namoterapia sau curele cu soare."
Citeşte mai multe despre:   intr-o,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de