x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Parasutismul m-a innobilat"

0
05 Mai 2005 - 00:00

Curaj, conditie fizica, sanatate, rezistenta, indemanare, reflexe bune, putere de munca si dedicatie, acestea sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun parasutist. Desi e cat o mana de om, Florica Uta a reusit sa fie campioana nationala si internationala. I-a placut sa danseze in aer, sa faca acrobatii, sa fie una cu cerul, sa fie libera.



  • de IOANA MOLDOVEANU

  • RECORD. Florica Uta tine in vitrina din sufragerie sase kilograme de medalii si multe trofee
    De mica a fost baiatul familiei, era vioaie si curajoasa, fara teama de a se urca in copaci sau de a se arunca in garla din spatele stadionului 23 August din Bucuresti, unde a copilarit. In scoala generala a fost selectionata pentru gimnastica, dar ea a preferat atletismul, ii placea sa fuga "pana se plictisea. Parca depaseam niste limite".

    ORFANA. Copilaria ei a fost insa spulberata de moartea tatalui. "Il iubeam asa mult ca nu-mi imaginam viata fara el. M-a apucat disperarea. Fugeam de la scoala sa ma duc la cimitir", povesteste indurerata Florica. De suparare, la un an dupa moartea tatalui, s-a prapadit si mama. Copila doar ce venise din tabara, iar mama, care dormea, nu s-a mai trezit niciodata sa-si intampine fetita. Avea atunci 16 ani si a ramas sa locuiasca, impreuna cu fratele ei, mai mare cu doi ani, in casa parintilor, dintr-o pensie de urmas de 380 de lei. Ii hraneau alte doua surori mai mari, casatorite. Acestea n-au avut insa bani sa-i dea Floricai pentru meditatii la anatomie, iar aceasta a picat "cu brio" la Facultatea de Educatie Fizica si Sport. Nu s-a lasat. Si-a cumparat un atlas de anatomie din pusculita ei si a dat examen si anul urmator. "Nu aveam pile, eram un copil simplu. Am picat si a doua oara". Din cauza asta a pierdut si pensia de urmas si a fost nevoita sa se angajeze ca magazionera la Intreprinderea de reparatii auto (IRA).

    PRIMUL SALT. Aici l-a cunoscut pe Sebe, instructorul de parasutism, care auzind ca a facut sport, a inscris-o la Aeroclubul Aurel Vlaicu. In primele trei luni a invatat teorie, a invatat sa sara cu parasuta pe hartie. Apoi, au inceput lansarile de la o mie de metri. "Cand am sarit prima data nu mi-a fost frica. Era doar teama de necunoscut. Am vazut haul... si pamantul atat de mic. Mi s-a pus un gol in stomac si am simtit ca raman fara aer. Si apoi... poc, parasuta. Si am zambit".

    Pentru ca incepuse sa lipseasca de la serviciu, a fost data afara de la IRA si s-a angajat ca profesor suplinitor de educatie fizica in comuna Cascioarele. In vacante insa, se ducea sa zboare. Iar in ’69, a renuntat si la acest serviciu, a ales sa se pregateasca pentru Campionatul national de parasutism. Si nu degeaba, caci a iesit pe locul II, a concurat atunci cu cea care era campioana mondiala, Elena Bacaoanu.

    DOI LA O PARASUTA. Si-a cunoscut sotul, pe Gheorghe, pe aerodrom. El zbura cu planorul, ea cu parasuta. S-a indragostit de ochii sai "albastri, ca cerul; era frumos si bronzat". El i-a dat o floare si a rugat-o sa faca o poza impreuna. In acelasi an, s-au casatorit, a cerut-o de nevasta pe aerodrom. "Am avut un sot foarte intelegator. Baietii pe care i-am cunoscut inaintea lui nu m-ar fi lasat sa fac sport, sa-mi urmez visul. Vroiau sa stau la cratita". In ’70 a intrat in lotul national, iar un an mai tarziu a ajuns pe primul loc, cu cel mai bun scor la acrobatie. Era insarcinata in trei luni cand a sarit, nu stia decat prietena sa cea mai buna, care jurase sa pastreze secretul, pentru a nu fi data afara din concurs. "Am zis, ce-o vrea Dumnezeu". Nici sotul n-a stiut, a aflat dupa ce Florica a aterizat. "I-am spus: «Sunt atat de fericita c-am iesit campioana si c-am sa-ti daruiesc si-un copil»". Gheorghe s-a speriat, a certat-o, dar sotia a dat nastere la "un zdrahon de baiat", care acum este parasutist militar. Au urmat examene "cu toptanul", anual, ca sa-si poata mentine licenta de maestru al sportului si de instructor de parasutism. La Balcaniada din 1979 a iesit vicecampioana alaturi de echipa feminina. In prezent are sase kilograme de medalii.

    CURAJ. Peste doi ani, Florica a ramas iar insarcinata si pe cand era in patru luni si-a dat licenta de profesionist. "In nebunia mea, am mers mereu pe credinta in Dumnezeu". Nu i-a fost niciodata frica ca nu i se va deschide parasuta, pentru ca tot secretul consta in cum o pliezi, iar ea putea sa faca asta si cu ochii inchisi. A vazut insa colegi si elevi de-ai ei cum se pravalesc la pamant si "a innebunit". Dar nimic n-a speriat-o insa intr-atat incat sa o faca sa renunte. Si-a iubit meseria si a facut multe sacrificii pentru ea. "In primul rand mi-am sacrificat barbatul si tineretea. Am trait mai mult intre doua trenuri, iar copiii i-am crescut pe aerodrom, de cand aveau patru luni". Parca pe vremea lui Ceausescu mai recunostea cineva munca Aeroclubului Aurel Vlaicu si o platea pe masura, povesteste sportiva, caci erau "o institutie de organizare a tineretului pentru apararea tarii". "Dupa Revolutie insa n-a mai contat nimic, era un surplus". Are o pensie de aproape 7 milioane.

    UZURA. Da multi bani pe medicamente, caci fiecare meserie are bolile ei. Florica spune ca sufera de "uzura", are ruptura de menisc la ambele picioare, de la aterizari, are dubla discopatie lombara si probleme cu vertebrele cervicale, din cauza socului la care au fost supuse cand deschidea parasuta. "Daca ma uit insa la mine, sunt foarte bine. Ca sa sari 30 de ani cu parasuta nu-i usor. Performanta duce la uzura". De cand a iesit la pensie a ajuns o foarte buna gospodina. In fiecare an pune la borcan gogosari, gogonele, castraveti, varza, rosii, vinete. Nu sta nici o clipa. Iar din cand in cand, isi pun cortul pe masina si pleaca impreuna cu sotul in Valcea, intr-un camping cu apa sarata.

    SATISFACTIE

    "E un sport dur, barbatesc. Dar a fost extraordinar, am trait in vazduh, am dat din aripioarele mele, am facut ce-am vrut cu corpul meu, in aer. Satisfactia si finalul muncii mele a fost cand am urcat pe podium. Cand ti se pune medalia la gat e de vis" - Florica Uta, campioana nationala la parasutism

    AU ZBURAT ANII

    "Echipajul nostru forte Cu elevi, sportivi, piloti, Se-ntalnesc astazi cu totii Pentru acest eveniment. Reintalnirea e frumoasa, Zeci si sute de-amintiri Doamne, ce frumos era odata, Ce frumos era sa zbori Caci parasuta maiastra te purta si printre nori. Astazi, pensionari fiind, Ne poarta doar gandul, La ce a fost si nu va mai fi, Caci parasuta noastra, Stocata intr-un raft Este un vis frumos, de neuitat. - Florica le-a facut cadou colegilor sai aceasta poezie acum doi ani, cand a sarbatorit la Clubul Parasutistilor cinci ani de la pensionare.

    IN AER
    DAR. "Dumnezeu mi-a dat niste daruri. Eu am profitat de ele si am ajuns cea mai buna parasutista"
    "Cand esti sus, curentii de aer iti intind pielea si ingheata transpiratia pe tine. Esti 250 de km in cadere libera", povesteste Florica si explica cum se fac figurile de acrobatie, patru viraje si doua lupinguri. Comenzile le da din maini, din cap si din picioare. Trebuie sa fie sigura pe ea si sa se miste repede, "ca la inot". "Te ghemuiesti, cu mainile pe langa corp. Cand prinzi viteza, pleci cu totul spre stanga. Pui frana cu mana, o fractiune de secunda. Apoi, ridici bratele in fata, mai sus decat umerii, si genunchii. Si te dai peste cap", povesteste Florica si mimeaza in sufragerie, cum se face lupingul. Cel mai bun timp pe care l-a scos a fost 8,6 secunde.
    Citeşte mai multe despre:   florică,   viata mea e un roman,   parasuta

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de