x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Primarul cu biserica

0
11 Noi 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
INEDIT - In satul Schiopoaia, peretii locasului sfant sunt plini de portretele familiei Bulete

Intr-un sat mic din Prahova, primarul lasa posteritatii o biserica, ridicata din veniturile sale. Nicolae Bulete a cheltuit peste un miliard de lei pentru a ridica sfantul locas. Iar dupa stiinta sa, dar si a celor de la Consiliul Judetean Prahova, el este singurul primar din tara care a facut o biserica numai cu cheltuiala proprie.
NINA MARCU

RESPONSABILITATE. Primarul Bulete a construit in sat un lacas sfant pe banii lui, de dragul enoriasilor
PORTRETE. Familia primarului, pictata pe peretii ctitoriei
CHELTUIELI. Constructia l-a costat pe primar peste un miliard de lei
Schiopoaia sau Satu Nou - cum i se zice, de putina vreme, micii asezari din coasta orasului prahovean Mizil, care apartine de comuna Baba Ana. Abia de numara, cu copiii ce sug inca la sanul mamei lor si cu mosnegeii trecuti bine de opt decenii, vreo doua sute de suflete.

UITATI DE LUME. Nimic din civilizatia lumii moderne nu a ajuns aici. Drumurile sunt ca pe vremea lui Mihai Viteazul, poate mai proaste, apa e o problema, salvarea vine cu greu la vreo necesitate, scoala abia de a fost construita, iar satul are curent electric doar de 13 ani. Nici biserica n-avea mica asezare. Ca sa se duca la vreo slujba de sarbatoare ori ca sa-si duca mortul la groapa, oamenii din Schiopoaia erau nevoiti sa mearga 5 kilometri pana in cel mai apropiat sat, Ciresanu, care avea biserica.

"Satul acesta a fost mereu napastuit de vreme si de vremuri, spune primarul de la Baba Ana, Nicolae Bulete. O biserica trebuia sa existe aici. Ca si un cimitir. Poate ca am sa par cam grosolan si nedrept in ceea ce voi spune acum, dar stiti ce inseamna sa te duci cu mortul 5 kilometri pe gheata, furtuna, ninsoare ori arsita? Cand este caldura mare, ti se acreste mortul atata cale. Ca vipia arde de nu se poate, nu tine cont ca noi avem o problema. Asa ajungeau bietii oameni la cimitir, cu mortul acrit in cosciug. Era mai mare supararea, dar si blestemul. Asa ca, din aceasta cauza, dar si din considerente de ordin personal, am hotarat sa fac o bisericuta. Nu mi-am imaginat ca iese ceva asa de frumos."

CUMPENELE PRIMARULUI. Bulete nu s-a hotarat intamplator sa faca biserica. De-a lungul vietii a avut, cum le spune el, niste cumpene, niste incercari. Pe vremea cand nu era primar, ci prim gospodar, tehnician la ferma la IAS, a avut odata probleme cu vreo 50 de vaci, care se imbolnavisera. Parea sa nu stie nimeni ce au si nici cum sa le trateze. Daca vitele ar fi murit, ar fi fost responsabil si le-ar fi platit el. Cand nu se mai gandea nimeni ca ele si-ar putea reveni, s-a intamplat acest lucru. Dar Nicolae Bulete se rugase pentru asta. Atunci si-a spus in sinea sa ca trebuie sa faca vreodata ceva ca sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru ajutorul dat. Nu stia insa ce si nici cand. Alta data, Bulete a cumparat niste carne de vita pentru un botez in familie. Cineva a anuntat Militia, asa i se spunea pe vremea aceea, acuzandu-l ca ar fi furat carnea. Noroc ca a avut acte sa dovedeasca faptul ca nu furase nimic. Dar si atunci, in spaima controlului, a avut un gand pios catre Divinitate, promitandu-si sa faca odata ceva. Iara insa nu-i venea in minte nimic concret.

Apoi, undeva, pe una dintre soselele patriei, a fost la un pas de moarte. Si s-a gandit iar ca e musai sa fie recunoscator in vreun fel pentru faptul ca au scapat cu viata el si familia lui. Cam atunci a inceput sa se infiripe gandul de a construi o biserica. Si s-a dus la Preasfintitul Teodosie Snagoveanul sa-i spuna despre gandul sau. "Preasfintitul, isi aminteste Bulete, m-a batut pe umar si mi-a spus ca e o idee extraordinara. Cand am simtit mana lui pe spatele meu, m-a trecut un fior. A fost ca si cand ma strabatea un curent de inalta tensiune si n-am mai avut liniste". Prima piatra de temelie la biserica a pus-o in iunie 2000. A intampinat multe greutati, mai ales in obtinerea avizelor. Unii ziceau ca face biserica degeaba, ca, daca nu are toate aprobarile, va fi daramata. "M-am indarjit si am zis sa fie ce-o fi. S-o strice vreunul, daca asa vrea, eu deocamdata o construiesc. Pana in toamna lui 2000 am zidit-o. In 2001, am invelit-o. Anul urmator, am tencuit-o." In 2003, a pictat-o. In 2004, a reusit si a sfintit-o. A facut tarnosirea si a fost incantat sa vina o multime de lume. "Indraznesc sa cred ca a fost o reusita totala."

GREUTATI. In timp ce ne arata biserica, primarul ctitor continua cu povestirile "Sa stiti ca usor nu a fost. Numai sa faci mancare pentru 40 de oameni, care munceau la biserica. La masa se adunau 50. Biata sotia mea, care e profesoara de matematica, s-a trezit in multe dimineti de la trei, ca sa aiba vreme, pana incepea orele, sa gateasca pentru atata lume. As zice ca, indirect, au contribuit si enoriasii la constructia bisericii, caci multi dintre ei au cumparat alimente de la magazinul fiilor mei sau au macinat la moara mea. Prima greutate cu care m-am confruntat a fost terenul pe care trebuia sa construiesc biserica. Nu exista unul disponibil. Asa ca am cumparat unul, pe care apoi l-am donat pentru biserica si pentru cimitir. Inca ma omor cu obtinerea tuturor avizelor de functionare. Dar oamenii nu se mai chinuiesc cu mortii atata cale. Uneori, cand era cu constructia, nu aveam un leut. Si ma gandeam ca n-am sa reusesc. Dar le aranja Dumnezeu pe toate de asa maniera, ca nu stiu cum, de unde, veneau banii si mergeam mai departe".

PICTURI

"L-am intrebat pe Preafericitul Snagoveanul daca pot fi pictati in biserica si nepotii mei. Si mi-a zis ca asa e firesc, ca noi am fost ctitori si asa se procedeaza. Asa ca, iata-ne aici cu totii, imortalizati pe peretele bisericii. Pe mine nu m-a reprezentat prea bine si ziceam sa fie refacuta pictura, dar nu am avut timp sa ma ocup de asta" - Nicolae Bulete, primarul satului Schiopoaia

DAR
Biserica lui Nicolae Bulete are hramul "Sfantul Nicolae". Slujbele se tin vinerea, duminica si la sarbatorile mari. Slujeste preotul din Ciresanu, satul unde erau dusi mortii pana sa se faca biserica de la Schiopoaia. Enoriasii de aici, multi oameni in varsta, spun ca biserica e cel mai frumos dar pe care ar fi putut sa li-l faca vreodata cineva.

MOTIVATIE
"De ce am facut biserica? Pe langa faptul ca promisesem, au mai fost cateva motive, am vrut sa multumesc lui Dumnezeu ca a dat ascultare parintilor mei, care s-au rugat sa aiba un fecior, eu fiind al optulea copil, dar primul lor baiat. Am mai facut-o si din spirit de competitie, ca toata lumea din comuna vorbeste de unul Blagoi, care a fost primar in perioada interbelica si a facut scoala si primaria. A ramas ceva dupa el. Am zis sa ma pomeneasca lumea si pe mine. Dar, in primul rand, am facut-o pentru oameni, ca prea erau napastuiti cei din satul asta uitat de lume."

BILANT
"Eu, anual, imi fac un bilant: cate cuvinte noi am acumulat in vocabular, ce-am mai adaugat la zestrea familiei, cati prieteni mi-am mai facut, cati am pierdut, cati pot recupera, unde am gresit. Bilantul este mereu pozitiv, sa stiti. Eu trebuie sa ma ocup si de educatia satenilor si am o durere mare. Am obtinut, la Legea 76, o suta de posturi, adica o suta de oameni puteau sa manance o paine cinstita. Nu s-au inghesuit insa sa se angajeze. La ortodocsi, lenea e un pacat. E important ca sa-ti dea cineva mana sa te urci in autobuz. Ucenicii l-au ajutat pe Iisus sa duca crucea in spate, nu i-au luat-o s-o care ei."

COSTURI : SALARIUL PE 10 ANI
Intrebat la cat se ridica cheltuielile cu biserica, primarul Bulete raspunde:

"Am facut un calcul, asa estimativ. Vine cam salariul meu de primar pe 16 ani. Patru mandate.

Ca sa fiu mai exact, undeva pe la un miliard si vreo doua sute de milioane de lei. Nu am facut niste calcule exacte. Mancarea nici n-am mai pus-o la socoteala. Si, acum, nici nu mai conteaza.

E important produsul finit. Si eu zic ca e ceva sa faci o biserica pe banii tai."
Citeşte mai multe despre:   biserica,   primarul,   viata mea e un roman,   bulete,   nicolae bulete

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de