x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Profesorul de lautarie

0
15 Oct 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN

Cand l-am vazut prima data, am avut un soc. Auzisem de el, insa - nu stiu de ce, poate din cauza apelativului Gigantu - mi-l inchipuiam un soi de alt Adrian Copilu’ Minune.

In realitate, celebrul lautar bucurestean este un barbat falnic, la aproape doi metri, tras la patru ace, domnos si total opus, prin infatisare si comportament, lumpenilor care ni se servesc pe post de staruri la toate posturile de televiziune.
VLAD MATEI

Este savuros tocmai prin modul in care povesteste. N-o face ostentativ, cu emfaza, ci lin si firesc. Isi retraieste fara patos atat copilaria deloc prospera din comuna ialomiteana unde s-a nascut, cat si cantarile in fata unor altete regale/imperiale sau sefi de stat. Ministrii nici nu-i mai pune la socoteala, pentru ca, macar in ultimii 11 ani, cam toti l-au ascultat la Casa Doina.

BANCNOTA DE 5 LEI. Intr-o familie cu cinci copii, cu tatal tambalagiu si mama solista la nunti, alt viitor nici nu ar fi putut avea. Asa ca, la cinci ani, tatal i-a pus o caciula mare pe cap, acordeonul in brate, l-a dus la nunta si l-a urcat pe-o masa. Impresionat de recitalul micutului, un mesean i-a strigat mamei: "Fa, Valerico, da’ baiatul asta al tau nu canta si cu vocea?". Timid si ramas fara glas in fata multimii de nuntasi, a refuzat. Dar intr-un moment de neatentie, o hartie de 5 lei - strecurata de propria mama in podul palmei meseanului, care i-a aratat mica avere si a slobozit un "bai, Nicusor, ia canta si tu cu vocea" - a schimbat totul. Fascinat de banutii respectivi, Gigantu de azi debuta in cariera de solist vocal. La 14 ani a plecat in Bucuresti, la liceul de muzica. Facea neveta saptamanal la Jilavele, comuna ialomiteana de unde se trage, canta la nunti si incerca sa se intretina. N-a mai parasit Capitala, mirosind locul unde putea razbi.

GLOBETROTTER SI PROFESOR. Armata "de boier", dupa cum recunoaste, a facut-o la Ansamblul Ciocarlia al Ministerului de Interne, ulterior intrand in celebra trupa de "titani ai folclorului romanesc": Luca Novac, Ion Dragoi, Ion Laceanu, Nicolae Feraru sau Jean Duica. Din ’84 si-a facut formatie proprie. "E mai bine sa fii propriul tau stapan", sustine el. N-a ratat, nici pe vremea cand canta cu Radu Simion, nici dupa, aproape nici un loc de pe mapamond unde se putea produce: Germania, Franta, Iugoslavia, Olanda, Belgia, Grecia, Italia, Coreea, Japonia, Canada sau Statele Unite. "Japonia este tara cu cel mai inalt nivel de cultura muzicala", rememoreaza Gigantu, declarandu-se impresionat de calitatea auditorilor asiatici. In America, romanii din comunitatile puternice (Detroit, Chicago, New York) "vibreaza pur si simplu la muzica de acasa, canta din suflet si li se umezesc ochii". Recunoaste ca la New York i s-au muiat picioarele cand a ajuns pe scena unei sali de vreo 1.000 de oameni si se declara impresionat de olandezii care canta peste tot in lume la tambal, vioara, cimpoi, nai sau contrabas. "Doar le-am fost profesori in turnee…"

SEFI DE STAT, ALTETE, VIP-URI. Ultimii trei sefi de stat ai Romaniei, regina Beatrix a Olandei, ex-ministrul de Externe german Klaus Kinkel, printesa Masako a Japoniei, Anthony Delon, toti l-au ascultat. Ceausescu iubea si asculta cu placere "Radu mamii, Radule", Constantinescu l-a felicitat ca nu tradeaza folclorul, iar pe Iliescu l-a incantat la inaugurarea unei banci comerciale. In Olanda, la o receptie de business pe un vas, data de regina, dupa ce si-a facut numarul, i s-a facut atat de rau incat a renuntat la marea sa pasiune, pestele, a urcat in cuseta proprie si n-a mai coborat pana la acostare. S-a jurat ca nu mai calca in viata lui pe vreun vapor. Juramant respectat pana acum cu sfintenie, chiar daca-l costa scump. A refuzat 3.000 euro/luna ca sa cante pe gigantul de lux plutitor "Princess". Cu Anthony Delon s-a cunoscut in timpul filmarilor la coproductia romano-franceza "Omul grabit", film in care apare si el intr-o secventa de cinci minute, interpretand o melodie veche. Spune ca s-au placut reciproc, ca fiul superstarului francez e "un baiat deosebit, profesionist, modest, comunicativ, interesat de mersul tarii" si ca, la spritul de dupa, actorul i-a cerut sa-i cante "old gipsy music". Fireste ca a urmat "Un tigan avea o casa".

SATISFACTIA LAUTARULUI. Canta aproape orice (in scoala a studiat pianul si acordeonul), de la Chopin si Mozart, trecand prin cafe-concert sau tangouri celebre si pana la ever green-uri. Cu toate acestea, pe primul loc in topul lui ramane "muzica romaneasca adevarata si veche, viata mea, iubirea mea". Ii idolatrizeaza pe Maria Tanase si Jean Moscopol. "Romanilor le place sa se bucure, le place distractia, le place spritul, le place voia-buna". Castiga decent ("daca esti cunoscut, ai solicitari multe, dar eu sunt o fire mai modesta, cer sume rezonabile"), se simte bine in stabilitatea oferita de Casa Doina ("si cartea de munca o am aici"), daca s-ar mai naste inca o data tot muzica ar face, are un baiat (Stefan Alexandru) care face pian si canto la Liceul Enescu. Marturiseste ca pe scena nu se simte obosit niciodata, ca problemele (fie ele si de sanatate) dispar cand isi incepe numarul si spune ca marea satisfactie a lautarului adevarat e "sa plece clientii senini, cu fruntea sus".

Nu gusta nici manelele, nici hip-hop-ul, dar nu-i condamna pe cei care traiesc din asta. "Fiecare cu drumul lui, sanatate sa fie, ne respectam intre noi si e loc pentru toti pe piata." Inchide rapid subiectul, se vede ca nu-i face placere, cu un lamuritor "muzica e buna sau proasta".

RAPIREA

Cea mai memorabila intamplare de care-si aminteste este nunta unei foste colege de liceu. "Nu stiam ca are carlig la mine, iar in timpul nuntii ma tot saruta pe obraz, ma prezenta invitatilor, ma simteam tare prost. A venit socru’ mare la mine si mi-a zis s-o las in pace sau sa iau trupa si sa plec. Am vorbit cu mireasa, i-am zis sa stea in banca ei si am tinut-o la respect. La 4 dimineata, s-a urcat fata la mine in masina, n-am mai scapat de ea si am luat-o acasa." Dupa o saptamana, revolta mamei sale, care a anuntat-o pe fugara ca n-are baiat de dat, delegatia de parinti ai mirilor si propria vointa au fost, reunite, mult mai puternice decat tipetele si zbaterea fugarei. S-au reintalnit dupa cinci ani, la Palatul Telefoanelor. Ea era cu sotul si fetita, el era bucuros de revedere…

FOTO

VIITOR. Aschia nu sare departe de trunchi nici in meseria de lautar
JUPANUL. Radu Simion (in picioare) i-a fost primul sef
COMPANIE SELECTA. Impreuna cu celebrul Tudor Pana
ARTA. Catalin Mireuta de la Divertis gusta muzica veche a Gigantului
Citeşte mai multe despre:   cănta,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de