Revolutionarul... terorist

03 Aug 2004 • 00:00

"Plaga penetranta abdominala prin impuscare cu perforatii multiple de anse inestinale si colon stang, ruptura de mezenter; hemoperitoneu; peritonita stercorala. Interventie de urgenta: rezectie colica tip Hartman si enterectomie segmentara." Certificat medical nr. 22 din 11.01.1990, Spitalul Clinic Fundeni.

VLADIMIR IOAN

"Catre Georgian Marian, Bucuresti, str..., nr..., Urmare a solicitarii dvs. din 4.03.2004, va comunicam ca imprejurarile in care ati fost ranit in timpul Revolutiei din 1989 au facut obiectul dosarului nr. 551/P/1991 al Sectiei Parchetelor Militare. Din actele dosarului rezulta ca ati fost ranit prin impuscare de autori necunoscuti in ziua de 23 decembrie 1989 in zona magazinului Eva. In conformitate cu raportul medico-legal, leziunile suferite au necesitat 4 (patru) luni ingrijiri medicale si v-au pus viata in primejdie. Anexam copie dupa raportul medico-legal." - Sectia Parchetelor Militare/nesecret/28.04.2004.

Greu s-a hotarat eroul nostru sa vorbeasca: "Sunt altii mult mai nenorociti si care n-au parte nici macar de cat am primit eu de la statul roman". Iar daca totusi s-a confesat, intr-un final, a fost pentru a trage un semnal de alarma: "Opinia publica trebuie sa stie ca putini din cei care meritau au beneficiat de pe urma legilor care s-au dat de-a lungul vremii pentru ajutorarea participantilor si urmasilor celor decedati in timpul Revolutiei". Marian are senzatia ca, de ceva timp, lumea nu-i mai priveste cu ochi atat de buni pe revolutionari. Prea mare tam-tam-ul in jurul lor, prea multe scandaluri legate de numarul lor, crescator de la an la an, prea multi cu certificate false. Uite, chiar zilele trecute a fost arestat unul care confectiona hartii de revolutionar pe 500-600 de euro.

TERORISTUL! "Glontul nu alege, te-a lovit pe tine... Dar daca era mama mea, te mai vaitai atata pentru drepturi?" Da, nu alege, s-ar fi putut afla oricine in calea lui, cu conditia sa nu se fi ascuns pe sub un pat, cu usa baricadata. Asadar, la intamplare, glontul i-a trecut lui Marian prin cot si prin toate matele, fara vreo preferinta. De fapt, nu se stie daca au fost unul sau doua gloante, el a auzit doar o rafala, a dat sa se fereasca, dar n-a avut nici o sansa. A cazut pe terasa inghetata a blocului "Eva", in jurul lui raspandindu-se o ploaie de cartuse din lada de munitie pe care o cara in brate. A pornit sa se tarasca, lasand o dara de sange in urma lui, de la geamul de acces din camera liftului, pe scari, pana in strada, in dreptul unui ARO. Fratii sai mai mici, pe care Marian ii lasase jos, oarecum la adapost, nu au vazut, nu au stiut ce s-a intamplat. L-au cautat mai tarziu prin morgi si spitale. Desi nici ei nu o duceau mult mai bine. Gigi, mezinul, se ascunsese dupa cauciucul unei Rabe, pe care rapaiau gloantele. In spate lui, lasat pe vine, un necunoscut i se sprijinise de picior: "Cand se mai opreste, o luam la fuga spre blocul ala". "Acum, hai!", striga Gigi si doar zvacnirea de muribund a mainii necunoscutului l-a avertizat ca nu mai avea cu cine sa fuga. ARO-ul in care fusese urcat Marian a fost oprit de nenumarate ori de barajele de revolutionari pana a ajuns la Spitalul Fundeni. Doar viteza cu care s-au miscat medicii de acolo a facut ca el sa nu piarda tot sangele. A mai fost constient doar cat sa spuna doua numere de telefon de pe la rude, iar apoi l-au dus direct intr-o sala de operatii. Cand s-a trezit, a doua zi - crede el, arata ca un pom de Craciun, plin de furtunase care-i ieseau de te miri unde. Destul de repede, inca nici nu aflase ca fusese impuscat si in mana, a inceput sa fie anchetat. Ani buni facuse lupte libere si fotbal, arata ca o statuie greceasca, cu fiecare muschi profilat pe trupul zdravan, iar sangele pierdut lasase in loc o paloare marmoreana.

Teroristul! L-au legat de pat, intr-un gest ilogic, dar in acele zile, teroristii puteau sa si zboare, iar unul care fusese facut zob de gloante tot ar fi putut sa le smulga capetele si sa le bea sangele direct din jugulara. Militienii l-au sfarsit cu intrebari, "mama, tata, domiciliul", iar si iar, si pe Iuliana, prietena lui - viitoarea sotie, au terorizat-o cu telefoanele. Intre timp, cei din spital nu treceau pragul de la "terapie intensiva", se incumetau doar sa-i arunce priviri prin geam. Pe 30 decembrie a fost reoperat, cu diagnosticul: ocluzie intestinala, iar dupa 12 zile a fost externat cu anus contra naturii. I se taiase o bucata mare din colon si capatul acestuia i-a fost cusut pe abdomen.

RAHAT. De burta avea lipita o punga in care se strangea rahatul. Cand se umplea, o schimba la fel ca pe sacul de hartie de la aspirator. Numai ca praful nu pute. In urma lui Marian ramanea o dara de miros prin toate locurile prin care trecea. Pungile erau unele speciale, dar nu se gaseau, asa ca folosea celebrele pungi dâun leu. Cu plasuta lipita pe sub costum cu o rola de scotch, a serbat si ziua Iulianei. Nici nu vreau sa-mi imaginez detalii despre un blues. Concediul medical l-a obtinut cu greu, nu exista o formulare oficiala "plaga prin impuscare" pentru un astfel de act. Un medic a vrut chiar sa-l trimita inapoi la munca. Probabil era inconstient. Sau chior, pentru ca nici Marian nu s-a recunoscut in oglinda dupa doua saptamani in care slabise 24 de kilograme. Tricourile falfaiau pe el ca steagurile cu stema decupata, iar cand vantul ii batea din fata ii numarai coastele pe sub bumbac. Dupa sase luni a fost pensionat medical. Trebuia sa stea acasa sa manance. Il ingrasau ca sa reziste unei noi operatii. Banii ii ajungeau pentru o parte din medicamente si ceva mancare. Taxiul era 2x125 de lei, dus-intors casa-spital. Mergea cu RATB-ul si era tinta mistourilor, caci inca nu scapase de punga, iar el se simtea ca un rahat. In aprilie i-au refacut tranzitul normal al colonului, dar acesta a ramas mult mai scurt. Marian ar fi mancat toata ziua daca ar fi avut ce. In â91 inca mai statea in gazda cu familia compusa din sase persoane.

RABOJUL. A facut cerere pentru o garsoniera si, culmea, chiar a primit una. Neterminata. Ca-n mesterul Manole, ce ziua se ridica, noaptea se fura. Cada, caloriferul, usa de la intrare, ba chiar unii care nu faceau nazuri i-au furat si tocul de la usa. Dupa trei luni dâastea balcanice s-a dus iar la primarie. I-au dat doua camere in Unirii, dar astea erau tot in constructie. Pe 21 decembrie a primit noua repartitie, iar pe 26 acelasi apartament a mai fost repartizat altcuiva. A facut scandal si a rezolvat partial problema. A ramas cu casa, dar pana in â94 nimeni nu a lucrat la ea. Intre timp i se mai faceau diverse operatii. Pe burta avea deja trei taieturi, una langa alta. Pana la urma i-au pocnit muschii de la abdomen. Unui medic i s-a facut mila si i-a unit cele trei operatii intr-una singura ca sa nu mai arate atat de groaznic. Marian era un tanar frumos, ajuns ca un raboj de carciumar cu dever. Avea taieturi peste tot, pe unde era loc. Nervul de la cot fusese si el atins de glont si protesta in felul sau, iar Georgian scapa din cand in cand lucrurile din mana. A tinut totusi pixul ca sa semneze actul de vanzare-cumparare pentru casa nici macar tencuita din Unirii, in care nu credea ca s-ar putea muta vreodata. Cu banii luati pe ea a devenit proprietar la marginea Bucurestiului. S-a mutat cu proaspata sotie in casa noua si a incercat sa-si refaca viata. A vrut sa faca o afacere, legea ii dadea dreptul la un teren extravilan de 10.000 de metri patrati si un spatiu comercial. In teancul de fise medicale, de observatie, certificate si liste interminabile de medicamente a inceput sa adauge cereri, memorii, reveniri si alte porcarii birocratice pentru a-si intra in drepturi.

NEGOCIERI. Preumblarile celui intors din morti au avut tinte ca Primaria Sectorului 4, Primaria Capitalei, Prefectura Capitalei, Primaria Mogosoaia, Primaria Ganeasa, Primaria 1 Decembrie, Guvernul Romaniei - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor, Ministerul Muncii, Casa Nationala de Pensii, Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca. De trei ori i s-a repartizat spatiu comercial. O data intr-o curte particulara, unde proprietarul l-a privit ca pe un nebun, a doua oara intr-un spatiu care era dat deja altui revolutionar, iar a treia oferta consta in doua ziduri sprijinite sa nu cada. Pentru terenul extravilan a intrat la "negocieri". "Iti dau 1.000 de metri, iar pentru restul cate un dolar", au inceput negocierile. "Facem parte-n parte. A ta e de 30%", "Ba, uite care-i treaba: ia zece mii de coco si du-te. N-ai tu treaba unde-i terenul." "Pentru mine, 10.000 de dolari erau o suma considerabila, spune Marian astazi. I-as fi luat, dar am suferit prea mult ca sa-l las pe unul sau altul sa se-mbogateasca pe sanatatea mea."

SUB PAT. "Dar scrie acolo, ma indeamna tot el, ca am acceptat sa vorbesc nu ca sa expun greutatile prin care trec unii revolutionari, ci ca sa vada lumea ca nu toti sunt niste privilegiati." A primit, fara "negocieri", loc de veci. S-or fi gandit ca daca are unde sa se duca, poate nu mai deranjeaza autoritatile statului. Despre statul in picioare la cozi, usi ferecate si pauze de pranz prelungite ale functionarilor nu mai vorbim, caci toata lumea (sic!) depune Declaratia de impozit. Mai adaugam doar telefoane inchise-n nas sau pusul unei melodii cretine in receptor o jumaâ de ora, cu final identic. In 2003 a cedat unei hernii de disc. Cateva luni a stat in corset gipsat, de la subsuoara la genunchi. Avea un decupaj in dreptul stomacului, sa poata mancarea sa se aseze, si un bat cu care nu reusea sa ajunga in toate locurile cu mancarimi. Era imobil si era vara. A ramas cu invaliditate de gradul III si cu 26 de kilograme mai putin. La asemenea performanta ar putea sa deschida un salon de slabit, cu retete garantate si efecte spectaculoase. Problema este ca nimeni nu-l baga-n seama atunci cand incearca sa obtina spatiul comercial la care ii da dreptul legea, certificatul de revolutionar cu nr. 078 si, poate, recunostinta unora, macar a celor care si-au petrecut decembrie â89 sub pat.