x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Suflet de jurnalist

0
08 Oct 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN

Jurnalista Camelia Csiki este cea care a salvat viata Lucicai Bunghez, operata de o tumoare de 80 kg. Povestea ei va aparea pe Discovery.

Toti au auzit de Lucica Bunghez, brasoveanca operata la inceputul acestui an de o tumoare de 80 kg. Putini stiu insa cine este Camelia Csiki, jurnalista care i-a salvat viata. Micuta de statura, toata numai suflet, Cami a vrut sa arate lumii ca "un ziarist este si altceva decat omul care se duce la chermeze si mananca".
IOANA MOLDOVEANU

Mass-media era prea preocupata, la inceputul acestui an, de senzationalul tumorii gigantice a Lucicai Bunghez, pentru a mai da atentie si celei care s-a zbatut ca femeia sa traiasca astazi. Numele ei este Camelia Csiki. O fata slabuta si mignona, un jurnalist cu un suflet urias si o vointa de fier. Cami, care nu considera ca a facut pentru Lucica ceva senzational, spune doar ca a reusit sa-si tina o promisiune...

A aflat de Lucica acum doi ani si a convins-o ca, daca o lasa sa scrie un reportaj despre ea, o va ajuta. "Am calcat pe maini si pe picioare la accidente, dar nimic nu m-a inspaimantat ca tumoarea acestei femei", recunoaste astazi Camelia. A facut o campanie de presa si a strans mici donatii pentru operatia de extirpare a tumorii. Seara, cand ajungea acasa, se documenta pe Internet despre boala femeii. A intampinat greutati, dar n-a abandonat campania si, in final, a reusit sa ajunga la un doctor din America, Mc May Mc Kinnon, care s-a oferit sa o opereze pe Lucica fara bani. Restul povestii e cunoscut... Discovery pregateste un documentar in care va prezenta tot acest caz: dificila operatie, dar si pe Camelia Csiki, cea de care putini romani au auzit...

COPILARIE. Camelia s-a nascut la Brasov, in 1974. Tatal, ungur cu sange sas din Rupea, si mama, romanca nascuta in Covasna, au vorbit in casa doar limba maghiara. Camelia nu a stiut pana la cinci ani limba romana, dar, internata in spital cu hepatita, alaturi de fratele si varul ei, a fost nevoita sa invete limba pentru a putea recupera de la asistente pantalonii de pijama, pe care femeile ii confiscau sa-i pedepseasca pe copii pentru neobrazarea lor. Camelia mai are o sora, Madalina, mai mica decat ea cu patru ani. Cand s-a nascut, nu a iubit-o, pentru ca tatal ii spusese ca mama, aflata in spital, s-a batut cu barza ca sa o poata lua. Jurnalista isi aduce aminte ca odata a mestecat opt lame de guma si le-a bagat in gura bebelusului pentru a se razbuna. Acum rad amandoua de aceasta intamplare. "Ea este acum persoana pe care o iubesc cel mai mult, este nu numai sora mea, ci si cea mai buna prietena."

"BOZGOROAICO!" In clasa I, copiii strigau dupa ea "Bozgoroaico!", pentru ca nu vorbea romana fluent. "Nu stiam ce inseamna, mi se parea ceva foarte rusinos, parca aveam un handicap. De atunci am refuzat sa mai vorbesc maghiara in casa. Acum insa ma simt mandra ca apartin mai multor culturi." Modesta, Camelia spune ca la scoala a fost ca orice elev, premianta si castigatoare de olimpiade, la romana si rusa, unde a ajuns pana in faza nationala. "Eram o visatoare, tot timpul scriam. Matematica, in schimb, era de groaza", povesteste Camelia.

INVATATOARE. Cami nu a intrat la facultate, la Romana-Rusa, in Bucuresti, dar si-a luat un atestat de invatator suplinitor si a primit o clasa de 36 de copii rromi in satul Ungra. "Eram si eu copil, ma jucam, si de asta ma iubeau foarte mult. A ramas cea mai buna clasa din istoria acelei scoli, chiar si dupa plecarea mea". Intre timp muncea si la o revista de divertisment ca agent publicitar, pentru a avea bani de buzunar. Tot aici a fost debutul ei in presa, mici interviuri cu vedete. Dorind sa ajunga un avocat de succes, a intrat la Facultatea de Drept din Brasov si a urmat cursurile fara a renunta la micutii ei, pentru urmatorii trei ani, si nici la revista.

ZIARIST. In 1996, Camelia s-a dus la un ziar local din Brasov sa se angajeze. "Mi-au zis: «Adu o stire si mai vedem». Acest lucru mi-a cam taiat elanul". Nu s-a lasat insa, s-a dus in centru, unde detinutii de la Penitenciarul Codlea ajutau o firma la montarea schelelor pentru scena Cerbului de Aur si a reusit sa dea doua stiri, dintre care una pe prima pagina. "Asta m-a incurajat foarte mult", spune ea. A stat o luna in probe si la final a fost aleasa din trei candidati pe acelasi post. Facea tot ce face un ziarist incepator: lansari de carte, lansari audio, utilitare. In scurt timp a inceput sa "lucreze" pe Justitie si Politie. "Aceste domenii au scos ce-i mai bun din mine". Prietenoasa si cu fler, in scurt timp si-a facut foarte multe surse. "Am umblat pe la politie din birou in birou, am dat mana cu fiecare angajat, m-am prezentat si l-am intrebat cu ce se ocupa. Nu exista sa se intample ceva si sa nu fiu sunata". Intr-un an, Camelia a devenit corespondent pentru un ziar central.

AGRESATA. In 1998, 40 de ziaristi ai ziarului local la care lucrau si-au dat demisia si au pus pe picioare editia de Transilvania a unui ziar central. Au pus pe picioare o redactie intreaga, de la zugravit pana la articole. Camelia era reporter special, facea de toate: anchete, reportaje, scria pe politic si economic. Nu prea ii placea sa scrie pe social. "Ma feream de spitale, nu voiam sa vad oameni in viata, care se chinuiesc", spune ea. Mai tarziu insa, tocmai aceste cazuri sociale si sufletul ei bun au facut-o sa fie apreciata de milioane de oameni. Anchetele sale au dat in vileag multe ilegalitati si au suparat multi oameni. "Eram amenintata. Ma sunau si imi puneau o banda cu oameni care luau bataie si tipau". O data a fost atacata in scara blocului. Si-a pierdut vocea de spaima si si-a rupt unghiile aparandu-se.

Nimic nu a oprit-o insa pe Camelia din drumul sau. Ea continua sa-si faca meseria, acum ca reporter de stiri la Antena 1. "Mi-e dor sa scriu, dar imi place ceea ce fac, e ceva nou. In fiecare zi descopar ce inseamna televiziune si sa te joci cu imaginea." Tot ce isi doreste de la viata Cami este sa nu ajunga niciodata ca persoanele despre care a scris si pe care le-a ajutat.

EPILOG. Astazi, Lucica Bunghez este aproape recuperata. Se va vindeca. Inainte nu putea nici macar sa iasa la aer, astazi merge cate 2 km pe zi. Este suparata pe Camelia ca s-a mutat la Bucuresti. Isi dorea ca atunci cand va fi sanatoasa sa poata veni acasa la ziarista si sa-i gateasca, sa aiba grija de ea, care are un program atat de agitat, specific ziaristilor. "Acest caz m-a facut sa-mi dau seama cat de important este sa fiu alaturi de ai mei. Inainte de a o ajuta pe Lucica, mama mea avusese un accident vascular si am stat cu ea foarte mult in spital. Si pe ea o cheama tot Lucica".

PROMISIUNE

"Ma deranjeaza cand nu reusesc sa duc la capat o promisiune, din motive independente de mine. Nu-mi plac lucrurile neterminate"

CONSTIINTA

"Cazul Lucicai m-a facut sa-mi dau seama cat de important este sa fiu alaturi de ai mei. Inainte de a ajuta aceasta femeie, mama mea a avut un accident vascular si am stat cu ea foarte mult in spital. Si pe ea o cheama tot Lucica" - Camelia Csiki, Jurnalist

INDRAGOSTITA DE UN BARBAT DESTEPT

Camelia are un iubit, refuza sa-i dea numele. Sunt impreuna de doi ani, s-au cunoscut la o conferinta de presa despre o carte scrisa de el. "Este destept. Asta imi place cel mai mult la el. Are o privire ursuza, care sperie pe toata lumea, dar pe mine niciodata", povesteste ea si fata i se lumineaza toata. Camelia este sensibila si patimasa, lucru pe care l-a resimtit foarte puternic de cand a venit in Bucuresti, unde oamenii sunt mai duri. Daca n-ar fi fost iubitul ei sa o ajute sa se acomodeze, n-ar fi reusit. "Mi-a fost mama, mi-a fost tata si prietena. De-abia apoi mi-a fost si iubit", spune Camelia.

GRIJA SI IUBIRE FATA DE OAMENI

In 1997, Camelia descopera un baiat handicapat, de 23 de ani, cu mintea unui copil de 2 ani si infatisarea unuia de 12. Baiatul locuia cu tatal sau intr-un canton CFR, ascuns de privirile oamenilor, pentru ca infatisarea lui sa nu ii sperie: avea bot de lup si buza de iepure. Presa locala a tratat senzationalul subiectului. Camelia insa s-a dus mai departe, a facut o campanie de presa si luni de zile donatiile pentru cei doi au curs ca pe banda rulanta. A strans si bani pentru operatie, dar in ultimul moment, tatal baiatului s-a razgandit. "Acest lucru este ca o dezamagire pentru mine, dar nu ma puteam impotrivi tatalui sau", isi exprima Camelia regretul.

Camelia a mai ajutat sase copii ramasi orfani, dupa ce tatal si-a sugrumat sotia si apoi s-a spanzurat. Tot printr-o campanie de presa a strans bani pentru ei, pana cea mai mare dintre ei s-a angajat si a putut sa-i intretina pe ceilalti cinci.

Faptul ca acesti copii sunt si in ziua de astazi impreuna si nu au fost dusi la orfelinat este meritul Cameliei.

TROFEU. In 2002, Cami a castigat premiul pentru cel mai bun jurnalist de investigatii din presa brasoveana
Citeşte mai multe despre:   camelia,   presa,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de