x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Taica Haiducul

0
19 Noi 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN

La 103 ani, Gheorghe Tiuca rememoreaza cu seninatate vremurile in care facea parte dintr-o banda de talhari

Gheorghe Tiuca are 103 ani si 6 luni, s-a nascut la 19 mai 1901, la Dambovicioara, in Arges. Toata lumea din jurul comunei natale il stie drept "Taica Haiducul", pentru ca, in timpul primului razboi mondial, a facut parte dintr-o banda de talhari de drumul mare. L-am gasit departe de casa, tocmai in orasul Codlea, unde se dusese sa ierneze la o fiica.

TOMA ROMAN JR

Longevitate. La 103 ani si 6 luni, Gheorghe Tiuca e deosebit de lucid. Are amintiri proaspete din al doilea razboi mondial, pe care-l numeste "razboiul de acum"
FARA VICII. Taica haiducul nu a baut si nu a fumat "fiindca nu a avut timp"
L-am gasit pe haiduc surprinzator de lucid pentru varsta sa. L-am luat pe cai ocolite, plini de menajamente, si l-am rugat sa ne povesteasca despre perioada de haiducie. Ne-a raspuns ferm: "Care haiduci, taica? Da-i in p.... masii, era niste talhari parliti de dezertasera din armata. In nouasutesaispe, cand au spart frontu’ nemtii, au fugit oamenii acasa din armata cu puscile la ei. Foamete, timpuri grele, s-au luat de furat. De la cine trecea pe aci, prin Chei (n.r. - defileul de la Cheile Dambovicioarei), nemti au romani. Io am tras sase ani de puscarii ca i-am ajutat."

Mos Gheorghe era cioban, avea 16 ani si i-a ascuns si le-a dus de mancare dezertorilor organizati in banda. In schimb, primea o mica parte din prada. Perioada critica a trecut, in 1919, dupa cucerirea Budapestei de catre trupele romane, era pace. Totusi dezertorii se dedulcisera la banii scosi din jafuri si prinsesera narav la furaciuni. Au folosit armele in continuare sa prade automobile de posta sau saretele negustorilor bogati. Ba chiar, cum zice taica haiducul, lucrau mana-n mana cu autoritatile locale: "Se pusese un fel de sefi peste banda aia care a fost primari la Fundata, Enescu si Gavanescu. Ce s-a gandit ei? Asa nu ne fura pe noi, ne da tain gras ca inchidem ochiu’ si se ia numa’ de straini. Gavanescu era frate de milionar, frac-su’ facea biserici la Ploiesci, da el tot mai voia bani."

Calimera s-a stricat atunci cand autoritatile de la Bucuresti, speriate, au trimis unitati speciale de jandarmi sa rezolve problema bandelor. Dupa nopti de panda si investigatii, dezertorii au fost prinsi unul cate unul la inceputul anului 1921. Batranul isi aminteste: "A venit potera mare, i-au luat pe vreo doi, i-au dus la Campulung la lejiunea de jandarmi si le-au dat batuta. Aia i-a dat in gat pe restul si pe mine. I-au luat si pe primari. M-am trezit la Campulung si m-au tinut numa’ intr-o bataie in ancheta. Trei ani am stat nejudecat, ca nu aveam bani de avocati care sa alerge sa ma scoata. Aia cu bani s-a descurcat. Dupa aia am mai luat inca trei ani, condamnare, am fost prin multe puscarii. Am stat din 1921 pana in 1926. Sese ani numa’ ca le-am dat de mancare la talhari."

"AM MUNCIT LUCRURI MARI". Dupa ce a scapat de la parnaie, redevenit cetatean onorabil, Gheorghe Tiuca a facut stagiul militar, apoi s-a apucat serios de munca la taiat lemne si crescut vite: "Am muncit atunci lucruri mari. Taiam care dupa care de cherestea, duceam bustenii, ii trageam si singur la caruta, ca eram tanar si voinic. Reuseam sa pun jos tauru’, ca aveam si vite. Am strans cat sa-mi fac o casa frumoasa si sa ma insor. Ca sa am si o meserie mai usoara, am facut si scoala de pantofari, s-acuma mai stiu sa fac ciubote."

Totusi are un mare regret, ca a facut numai "fo opt copii". Nu de alta, dar el a avut nu mai putin de 15 frati si surori. Se pare ca longevitatea e mostenita din familie, fiindca si parintii lui au murit la nouazeci si ceva de ani (tatal la 97), iar doua surori si ele nonagenare traiesc si acum. Un alt secret al faptului ca a ajuns la aproape 104 ani ar fi ca Gheorghe Tiuca nu a fumat si a baut moderat doar la Sarbatori, dupa cum spune, "fiindca nu am avut timp".

"RAZBOIU’ DE ACUMA". I-a mers bine pana pe la mijlocul celui de-al doilea razboi mondial sau, cum il identifica batranul, "razboiul de acuma". In 1943, cand trupele romane si germane mancau batai si aveau pierderi serioase pe frontul de Est, a fost mobilizat si el, cu toate ca avea multi copii si era unicul intretinator al familiei. A fost trimis la Odessa, sa patruleze pe litoralul Marii Negre, fiindca exista riscul unei potentiale debarcari sovietice. Vreo 7-8 luni a fost relativa liniste. Reusea sa faca baie in mare si "rusoaicele erau niste femei mama-mamaaa...." Cand s-a apropiat frontul de Odessa, situatia s-a schimbat. Partizanii rusi de pe mal atacau fulgerator trupele romane, iar de pe mare mitraliau si trageau cu tunul nave de razboi sovietice. In 1944, "cam pe la ora sese" (nu mai tine minte data, dar stie, surprinzator, ora) a fost ranit: "Patrulam cu un sergent, cioban in civilie. Deodat’, rusii a inceput a trage aiurea, nici nu stiai de unde pusca. Praf l-au facut pe cioban, mie mi-a intrat glontu-n maxilar, a trecut dintr-o falca-n alta si a iesit. Am stat mult la spital, nu puteam sa inghit nimica-nimicuta, taica. Dupa asta, convalescent, am avut 45 de zile permisie. Cand sa se termine, a venit 23 august, si iar au venit sa ma ia, sa ma verse la regimentu’ 17 infanterie. Asta era in dezorganizare, pe vreo 200 de fosti raniti ne daduse acolo, cand am vazut ce e, am plecat acasa. Iar ne-au luat pe toti, cu jandarii si nu ne-a dat arme decat pe front, avea jandarii frica de noi, ca vazusem moartea cu ochii. Am avut noroc, pe front m-au trecut la partea sedentara, la ateliru’ de cizmarie. De acolo m-au lasat la vatra."

1,3 MILIOANE DUPA 104 ANI. Pe vremea comunistilor, Gheorghe Tiuca a lucrat la CAP-ul din Dambovicioara. A fost harnic, a reusit intotdeauna sa mai tina, pe langa 3-4 vaci, si cativa porci, ca sa aiba cu ce sa-si creasca si sa-si tina la scoala copiii.

Acum traieste dintr-o pensie de 1,3 milioane de lei, dintre care 900.000 sunt primiti pentru ca e veteran de razboi. Sotia i-a murit, la aproape 90 de ani, acum 3 ani. Vara sta la Dambovicioara si se plimba pe la toti vecinii sa afle ce mai e nou. Iarna sta la fiica din Codlea. Un alt baiat, din Ghimbav, ar fi vrut sa il tina permanent acolo. Taica haiducul a spus ca mai bine moare decat sa stea la bloc. Are 27 de nepoti si un numar mare stranepoti. Cand a implinit 100 de ani, la 19 mai 2001, au fost invitati toti descendentii directi la Dambovicioara. Nu stim daca au venit chiar toti, dar, dupa spusele unor martori oculari, a fost una dintre cele mai mari petreceri din comuna, cu peste 90 de participanti.

Cand ne-am luat la revedere de la batran, am avut un soc. Cand am dat noroc, am simtit ca are inca o forta fantastica in maini.

IMPUSCATURA

"Patrulam cu un sergent, cioban in civilie. Deodat’, rusii a inceput a trage aiurea, nici nu stiai de unde pusca. Praf l-au facut pe cioban, mie mi-a intrat glontu-n maxilar, a trecut dintr-o parte-n alta si a iesit.Am stat mult la spital, nu puteam sa inghit nimica-nimicuta, taica" - Gheorghe Tiuca
Citeşte mai multe despre:   luat,   taica,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de