x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un Cantacuzino la a 26-a generatie

0
25 Noi 2004 - 00:00

EREDITATE - Serban Cantacuzino are de la stramosi gena rezistentei la greu

 

Ce inseamna sa ai inaintasi printre imparatii bizantini, sa-ti fie stramos voievodul, Serban Cantacuzino, rude de vaza Constantin Brancoveanu si savantul Ioan Cantacuzino, bunica Maria Filotti, sa-l ai ca tata pe psihiatrul, dar si criticul de teatru Ion Cantacuzino? Despre toate acestea si multe altele ne-a vorbit actorul Serban Cantacuzino, stabilit de 14 ani la Paris.

 

DANIELA SONTICA

 

Pe Serban Cantacuzino l-am cunoscut anul acesta, in luna septembrie. Tocmai se incheiasera lucrarile la biserica din cadrul Complexului Cotroceni, ridicata pe locul vechii ctitorii cantacuzine, demolata in 1984. Serban si fratele sau mai mare, arheologul Gheorghe Cantacuzino, erau prezenti la inhumarea osemintelor lui Serban Voda Cantacuzino, ctitor al bisericii ulterior daramate. Momentul in care a turnat tarana pe ramasitele pamantesti ale voievodului Serban, la reinhumare, a fost pentru Serban unul de implinire si bucurie.

 

GENEALOGIE. Familia Cantacuzino este una dintre cele mai vechi din Europa, prima atestare istorica a sa datand de la 1094. In Valahia, neamul Cantacuzin a patruns o data cu Constantin Cantacuzino, mare postelnic la 1675, al carui nepot, Stefan, a ajuns voievod (1714-1715), si al carui nepot de sora a fost insusi Constantin Brancoveanu (1688-1714).

 

Nobila familie coboratoare din Bizant are astazi descendenti atat in Romania, cat si in alte tari din Europa si din America. Printre acestia se afla si Serban-Constantin Cantacuzino, nascut in 1941, actor, stabilit dupa 1989 la Paris.

 

Serban Cantacuzino - nu voievodul, ci cel de astazi, reprezentand a 26-a generatie a neamului sau, traieste impreuna cu sotia si cei doi fii la Paris, unde lucreaza in cadrul Ministerului Francez al Culturii.

 

Ce inseamna insa a fi Cantacuzin, a fi om de vita nobila, cand oriunde ai merge in Bucuresti si in tara intalnesti manastiri, palate, institutii ridicate de Cantacuzini, cand intre savanti, scriitori, istorici, artisti, ingineri, aviatori gasesti si numele Cantacuzino? "Eu nu am permanent constiinta ca am stramosi atat de indepartati in timp", spune Serban Cantacuzino. "Sunt insa niste gene care se transmit, exista dorinta de a fi asemenea inaintasilor in anumite privinte. Probabil ca genele care sunt in sangele nostru s-au perfectionat cu timpul, pentru ca, traind intr-un mediu cultural de la o generatie la alta, ai o continuitate si o aplecare spre aceste lucruri. Dar sufleteste, ma simt absolut normal, nu am dorinta de a avea o coroana pe cap si a sta teapan…".

 

ACTORIA. Serban este fiul lui Ion I. Cantacuzino, medic psihiatru, regizor si critic de teatru si film, si al Elenei Warthiadi. Bunica sa a fost nimeni alta decat actrita Maria Filotti.

 

Isi aminteste cu drag cum a invatat sa joace teatru de la bunica sa pe cand era copil. La inceput, il certa mereu: "Fii atent, ma scoti din atmosfera daca nu raspunzi bine!". Incet-incet, nepotul care avea misiunea sa ii dea replica atunci cand marea actrita repeta acasa, in dormitor, a inceput sa priceapa cum stau lucrurile si s-a indragostit de jocul actoricesc. Debutul sau in teatru s-a produs pe la opt ani, facand figuratie pe langa Maria Filotti in piesa "Fericirea furata", la National, in 1949. Rolurile adevarate au venit putin mai tarziu, fiind coleg de scena cu Florin Vasiliu, Olga Tudorache, Stefan Ciubotarasu si alti actori de marca. A jucat la Teatrul National, la Teatru Armatei de atunci, in care a avut si rolul principal din piesa "David Copperfield". Dupa ce a terminat facultatea a aparut si in filme, primul fiind "Strainul", regizat de Mihai Iacob, dupa romanul omonim al lui Titus Popovici. A jucat cu mare placere in aceasta ecranizare, alaturi de Irina Petrescu si Stefan Iordache, cu care a si ramas prieten. "Gaudeamus", "Cei care platesc cu viata", "Mirii anului 2" au fost alte pelicule in care a avut roluri. In "Sapte baieti si-o strengarita", coproductie franco-italo-romana din 1966, a fost pe platouile de filmare alaturi de Jean Marrais, Sydney Chaplin, Florin Piersic, Dem Radulescu, Jean Lorin Florescu si Aimee Iacobescu. De cand este in Franta s-a intalnit de cateva ori cu Jean Marrais, dar marturiseste ca n-au legat o prietenie extraordinara.

 

REZISTENTA. Cum a fost pentru un om care nu avea deloc "origini sanatoase" viata in regimul comunist? Spune ca nu a suferit la modul direct vreun incident, dar, parafrazand replica din "Azilul de noapte" al lui Gorki, "nobletea e ca varsatul, chiar daca se duce tot raman urme", avea si el "bube in cap"… Cel mai dureros a simtit insa influenta fostei oranduiri, cand "dupa cativa ani de la debut, avand o ascensiune destul de rapida, cu trei roluri principale in filme in doar patru ani, emisiuni la televiziune saptamanal sau chiar mai des, roluri principale in primele trei piese in care am jucat, a inceput sa se vorbeasca prea des despre mine. Un consens ocult a facut ca, incet-incet, emisiunile pe care le realizam sa se rareasca pana la disparitie, in teatru si film sa primesc roluri din ce in ce mai mici, pana la cele care nici nu mai apar pe afis sau generic. Din fericire, genetic am fost inzestrat cu o rezistenta speciala la greu, n-am cazut in depresie niciodata, cu speranta in zile mai bune", ne-a marturisit Serban Cantacuzino.

 

URMASII. Desi profesional nu s-a implinit atat de mult cat i-ar fi permis talentul, considera ca familia a reusit sa-l implineasca, oferindu-i cele mai mari bucurii. Cei doi fii ai sai, Serban-Matei (n. 1967) si Alexandru-Ioan (n. 1969) au amandoi studii stralucite, primul fiind inginer diplomat si doctor in stiinte, iar al doilea doctor in stiinte juridice. Ambii au functii de conducere in societati multinationale din Franta.

 

L-am intrebat daca baietii sai mai vorbesc romana, daca n-au uitat-o. "Nu, vorbesc franceza si engleza perfect, iar romana mai bine decat toate. Pentru ca nimeni nu poate uita ca este roman", spune Serban Cantacuzino, dar in acelasi timp spera ca toti romanii sa ajunga sa inteleaga ce spunea Caragiale: "Romania e patria cea mica, dupa cum Europa e patria cea mare". Nu esti roman numai daca stai in tara "definitiv". Vazand lucrurile astfel, Serban spune ca nu s-ar mai intoarce sa locuiasca in Romania; familia sa are un rost acum la Paris. De altfel, isi aminteste cum in decembrie 89, a iesit in piata cu fiul cel mic, "calcand cu satisfactie in picioare tablourile dictatorilor zvarlite ici si acolo". Si continua: "Am auzit insa foarte repede lozincile tipice unor vremuri pe care le credeam apuse, gen «vin boierii sa-si ia mosiile» sau «vin proprietarii si ne arunca in strada». Atunci mi-am dat seama ca ne asteptau zile grele. Satul de toate, mi-am dat seama ca iubirea mea nu era neaparat teatrul, ci mai ales familia. Am cautat un loc in care macar copiii mei sa se realizeze deplin dupa puterea lor". Lumea e mare si trebuie cunoscuta, crede el, iar "definitiv" va dormi in cavoul de la Bellu. Intre timp, calatoreste mult.

 

Recent, a fost in Statele Unite, iar de la Paris la Bucuresti s-a intamplat sa faca si opt calatorii intr-un an. De aceea i se pare lozincard titlul unei emisiuni de la TV "Nu uita ca esti roman".

 

Este multumit cu viata de acum si nu regreta ca nu locuieste in tara. "Nu sunt obligat sa stau la fereastra privind cursul molcom al Dambovitei", spune referindu-se la viata blazata pe care ar duce-o ca pensionar in casa sa de pe Splaiul Independentei din Bucuresti.

 

"Sunt absolut convins ca viitorul presedinte al Romaniei va accepta ca biserica de la Cotroceni sa fie desavarsita, sa aiba si altar. E altceva cand la Berlin, pe locul unei biserici banale, s-a ridicat un memorial. Aici e vorba de o capodopera, trebuie facuta cum a fost" - Serban Cantacuzino

 

REUNIUNILE CANTACUZINILOR
In 1988, unui Cantacuzino i-a venit ideea de a-i aduna la Stockholm pe toti cei de acelasi neam cu el din toata lumea. De atunci, la fiecare doi ani, toti Cantacuzinii se intalnesc intr-un oras al Europei, de obicei acolo unde locuieste cel care se ocupa de eveniment. In 1994, la 900 de ani de la atestarea istorica a numelui familiei, organizatorul intalnirii a fost Serban Cantacuzino. Anul acesta s-a ocupat de eveniment varul sau, Constantin Cantacuzino.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de