x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viata plina de iubire

0
22 Noi 2004 - 00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
BUCURIE - A avut o familie unita. Azi, la 103 ani, isi alinta o stra-stranepoata

Maria Craciun a implinit in vara asta 103 ani. Ma incearca un sentiment de amaraciune, cand o vad roasa de suferinta, numai piele si os, umbra ce mai tresare din cand in cand. De vreo doi ani a inceput sa se incurce prin trecutul ei, dar inca poate rade cu pofta.
MIRA MUNTEAN

DORINTA. Chiar daca o dor "toate cele" si de-abia se mai poate ridica, Maria a vrut sa fie imbracata frumos, asa cum a fost toata viata!
SARBATORILE. Familia Craciun a avut mereu cate un eveniment deosebit de sarbatorit
Cand intru in casa, o aud strigand: "Bibi, mama, tu esti?" Floarea, fata ei cea mai mica, ma lamureste: "Vasilica, Bibi cum ii spuneam noi, a fost o sora de-a mea care a murit... mama nu stie, asa ca de multe ori ma intreaba ce mai face Bibi... Nu i-am spus, ca mi-e frica sa nu moara de suparare!" Cu sotul ei vorbeste in fiecare zi, desi barbatul i s-a prapadit de mai bine de 17 ani. Maria a fost insa o femeie norocoasa. S-a maritat cu un om bun, "painea lui Dumnezeu", care o iubea nebuneste. "Nu a batut-o niciodata, nici macar nu s-a rastit vreodata la ea", mi-a spus Floarea. Au trait impreuna in intelegere si iubire 68 de ani.

LA SOCOALE. Maria s-a nascut la 3 iulie 1901, in Marculesti, un loc prin Ialomita de azi. A crescut in satul Socoale. Copila fiind, nu a dus-o insa prea bine. Tatal ei a murit intr-un accident de tren. Nu dupa mult timp, mama ei s-a recasatorit. Noul tata nu avea prea mult loc in sufletul lui pentru Maria, mai ales ca omul incepuse sa aiba de la nevasta propriii lui plozi. "Mama a facut acolo, in sat, 7 clase, asa cum se putea pe atunci. Mai importante erau muncile campului decat cartea." Tatal ei vitreg era plugar, un om destul de instarit, cu mult pamant de muncit si animale de crescut. Maria avea de lucru acolo, nu gluma. Era "omul bun la toate", de dimineata pana seara trudind ca o servitoare. Pe cand avea 19 ani l-a cunoscut pe Constantin, un barbat vrednic din sat, cu casa frumoasa, gospodarie pe masura: pamant mult, cai, pasari, vaci, oi. Maria si Constantin s-au iubit de cum s-au vazut. Cum tatal vitreg al Mariei nu a fost de acord cu maritisul fetei - deh, era buna de munca - cei doi "au fugit si s-au luat pe ascuns". Dupa ce s-a maritat, Maria a primit de la mama ei trei pogoane de pamant. Tinerii si-au construit o casuta in Bogdana, localitate unde sotul Mariei se angajase la gara. Prin anii ’50, familia Craciun a vandut tot de la tara si s-a mutat la Bucuresti. Aici, Constantin s-a angajat la Gara de Est.

4 GENERATII. Maria si Constantin au avut patru copii: Georgeta, Vasilica, Teodor si Floarea. De la fiecare s-au bucurat de un nepot. Astazi, Maria are chiar si o stra-stranepoata, Mariam, in varsta de 8 ani. Fetita vine la "bunica" ei in fiecare saptamana. Stau minute in sir una in bratele celeilalte, pentru Maria acesta fiind unul din rarele momente de bucurie.

Doua dintre fetele ei, Georgeta si Vasilica, si-au incheiat socotelile cu viata. De cativa ani, Teodor a ramas vaduv. Cea care are grija de mama ei, dar isi mai ajuta uneori si fratele este Floarea, o doamna la 76 de ani, cocheta, amabila, draguta. "Mama era o persoana foarte ingrijita. Am invatat asta de la ea. A fost casnica, dar foarte harnica femeie. Era curata, la sarbatori sau cand mergea undeva se imbraca elegant. Ea nu si-a cumparat niciodata de la magazin o pereche de pantofi. Isi facea numai la comanda, ca sa fie deosebiti, sa nu aiba toti ca ea", povesteste Floarea. Maria a avut grija de toata familia, pe care a tinut-o unita, bucurandu-se si suferind, vreme de mai bine de 100 de ani, alaturi de-ai ei. Chiar daca a fost o femeie destul de dura, cam aspra cu copiii ei, nu prea vesela si care le-a dat fetelor sale doar cateva sfaturi pentru viata - sa fie cuminti, sa-si iubeasca barbatul pe care si l-au ales, sa-si creasca bine copiii, sa fie cinstite cu familia lor si fata de ceilalti oameni - in sufletul Floarei este "mama ei cea buna".

IUBIREA.

"A fost foarte mult iubita de tatal meu. A iubit-o si a ocrotit-o mereu. Asta cred ca i-a dat ei atata putere si a tinut-o in viata. Si acum il plange si il implora pe Dumnezeu sa aiba mila de ea si sa o duca mai repede langa barbatul ei!" - Floarea Andronescu fiica Mariei

RAZBOIUL
In primul razboi mondial, Maria era la tara. Multe zile, ea si cu alte fete de pe-acolo au stat ascunse prin suri, prin poduri, prin "glugi de coceni" ori prin capite ca sa nu fie gasite de soldati. Istoria s-a repetat si in al doilea razboi mondial, cand Maria trebuia atunci sa-si pazeasca fetele de poftele soldatilor. "Multe fete au fost violate, unele ramanand cu copii", spune Floarea. Dupa razboi, foametea lovise din plin. "Mergea tata uneori in Oltenia sa mai aduca ceva de mancare. Tot pamantul era parjolit. Cainii turbasera de foame, ajunsesera sa se urce prin copaci sa manance fructe crude."
Citeşte mai multe despre:   mama,   maria ,   floarea,   viata mea e un roman

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de