x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Izvorul credinţei, în inima Ardealului

0
Autor: Luminita Ciobanu Carmen Anghel-Dobre 15 Aug 2010 - 00:00
Izvorul credinţei, în inima Ardealului
Vezi galeria foto


"A vorbi despre crucea neamului românesc, a vorbi despre jertfele înaintaşilor noştri şi a nu-ţi asuma şi tu crucea şi cuiele, ai putea să rămâi doar o umbră în istoria neamului tău." Sunt cuvintele Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscop al Harghitei şi Covasnei.

România este considerată Grădina Maicii Domnului. La 15 august, creştinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii.

Pe drumul ce te duce la Gheorgheni, la mai puţin de 50 de kilometri de Miercurea Ciuc, se înalţă o frumoasă mănăstire, înconjurată de un zid trainic de piatră în stil medieval, străjuit de o maiestuoasă poartă din stejar sculptat.
Această "apariţie" într-o zonă în care sunt prea puţine biserici ortodoxe este surprinzătoare şi te îndeamnă să cercetezi îndeaproape. Mănăstirea este nou zidită, însă este izvor de duhovnicie şi uşurare pentru pelerinul trecător şi balsam care oblăduieşte rănile românilor din această încercată zonă a ţării, o candelă aprinsă în inima Ardealului. În decursul istoriei, Biserica Ortodoxă din Transilvania a avut multe de suferit. Anul 1940 a adus pentru comunităţile şi instituţiile româneşti din zonă grele încercări. Multe dintre bisericile din Covasna şi Harghita, unele nou ridicate, au fost distruse.

Încet-încet, rănile încep să se vindece. În 1994 a fost înfiinţată Episcopia Harghitei şi Covasnei, fiind ales episcop Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, părinte duhovnicesc şi bun gospodar, cu experienţă în renovările şi construcţiile de mănăstiri din Oltenia (Polovragi, Tismana, Lainici) şi Ierusalim, unde a fost Superiorul Aşezământului Românesc. A cercetat eparhia cu durere în suflet şi a găsit doar două candele aprinse în toată zona: Mănăstirea "Sf. Ilie" şi Mănăstirea Doamnei din Topliţa. În 1996, după praznicul Schimbării la Faţă, a fost pusă piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri de la Izvoru Mureşului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Ioan, iar la 15 august 2000 a avut loc sfinţirea bisericii.

Mănăstirea este un aşezământ de maici cu viaţă de obşte, care se străduiesc să împletească armonios rugăciunea cu ascultarea, sub îndrumarea maicii stareţe Miriam Oprea şi a părintelui duhovnic Emanuel Manţa. Viaţa mănăstirii este rânduită de Înaltpreasfinţitul Ioan, după rânduiala mănăstirilor din Oltenia şi Moldova.
La intrarea în sfântul aşezământ te întâmpină o troiţă maramureşeană şi o impunătoare faţadă de piatră cu o firidă de unde veghează icoana din mozaic a ocrotitoarei românilor şi a sfântului lăcaş: Maica Domnului.
Deschizi poarta şi descoperi un un colţ de Rai, aflat la poalele Hăşmaşului Mare, nu departe de locul în care izvorăsc cei doi fraţi de cruce, Mureşul şi Oltul: "un loc al păcii şi al înţelepciunii".

De cum ai lăsat în urmă zumzetul maşinilor ce trec pe drumul judeţean şi ai intrat pe poarta sfântului lăcaş, o linişte aparte îţi cuprinde sufletul, iar parfumul suav al florilor te învăluie pe aleile ce te poartă spre frumoasa biserică albă. Te cutremuri în faţa splendorii care ţi se dezvăluie. Nu ştii la ce să iei aminte mai întâi: la frumuseţea peisajului sau a clădirilor albe, la biserica strălucitoare... Dacă vei cerceta cu privirea împrejurimile vei observa că vârfurile brazilor din pădurile aflate la mică distanţă sărută şi îmbrăţişează albastrul cerului, iar aici, în curtea mănăstirii totul este armonios şi echilibrat. Privirea nu se loveşte de clădiri îngrămădite, ci risipite într-un peisaj miraculos asemenea unor corăbii albe ce plutesc pe o mare de verdeaţă.

Se cunoaşte mâna omului gospodar. Aleile sunt riguros trasate şi pavate cu piatră cubică, străjuite de o parte şi de alta de frumoase alei cu flori, în special trandafiri. Paşii te poartă spre Casa Domnului, lăcaş de cult în formă de cruce, construit în spiritul arhitecturii munteneşti a epocii de înflorire din timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu şi pictat în întregime în tehnica frescă, în stil neobizantin, de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului. Icoanele de pe catapeteasmă sunt "zugrăvite" de maici în atelierele mănăstirii. Bogăţia picturilor este extraordinară. Toate clădirile sunt împodobite cu fresce impresionante prin tematică şi culoare, regăsite în 2.000 de metri pătraţi de pictură, un caz unic în ţară şi în lume.

Corpul de chilii al maicilor are un Paraclis de iarnă închinat Sfântului Ioan Botezătorul, iar holurile clădirii sunt pictate în tehnica frescă şi sunt împodobite cu programe iconografice tematice. Parterul corpului de chilii este împodobit numai cu sfinţi români. În incinta mănăstirii se găsesc atelierele de pictură, broderie, tricotaje, croitorie, sculptură şi tâmplărie, unde maicile se ostenesc cu dăruire şi migală.
Casa duhovnicului are şi ea o tematică aparte: holul şi trapeza fiind pictate cu scene specifice şi de bine-primire a pelerinilor.

Puţin mai jos, paşii te poartă pe aleile cu flori, spre pădure, de o parte şi de alta a drumului, te întâmpină cele două case pentru pelerini, care aşteaptă să odihnească pe oricine este dornic să-şi petreacă aici câteva ore de linişte şi rugăciune. Păşeşte, dragă călătorule, dacă ajungi prin aceste locuri, nu ezita! Vei descoperi aici liniştea pe care o căutai de multă vreme.


Grădina Maicii Domnului
La 15 august, la Mănăstirea Izvoru Mureşului este zi de hram: Adormirea Maicii Domnului, când Sfânta Fecioară s-a mutat de pe pământ la viaţa veşnică. Înştiinţată de Arhanghelul Gavriil a primit vestea cu bucurie. În jurul Maicii Sfinte s-au strâns toţi cunoscuţii, prietenii şi Sfinţii Apostoli. Toma singur lipsea, plecat fiind să propovăduiască credinţa în Domnul Nostru în India. Pe un drum format din nori a venit şi el în cele din urmă. Înconjurată de cei apropiaţi ei, Preacurata Fecioară Maria s-a aşezat în patul dinainte pregătit şi şi-a închis ochii. Mântuitorul a venit şi i-a ridicat sufletul la Cer. De câte ori nu aţi spus în gând sau cu voce tare: "Maica Domnului, ajută-mă!" De câte ori, intrând în liniştea unei biserici nu v-aţi oprit, cu inima străpunsă de lacrimi în faţa unei icoane cu Maica Domnului şi aţi rugat-o să capete iertarea pentru voi, să vă fie mijlocitoare? Maica Domnului este foarte iubită de români, iar Sfânta Fecioară îi ocroteşte în Grădina Ei. Pentru că România este Grădina Maicii Domnului. La Mănăstirea Izvoru Mureşului se regăseşte o icoană aparte (frescă) care o înfăţişează pe Maica Domnului, ocrotitoarea ţării noastre. Poartă numele "Bucuria tuturor românilor" şi a fost pictată după o idee a Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan.

Citeşte mai multe despre:   lada de zestre

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie
Serviciul de email marketing furnizat de